9,079 matches
-
pulă suge la patriarhie și de unde, dracu, atâta ban al văduvei? De undeeee? țipa, cât îl ținea gura colonelul Preda. Merg la minister, trebuie să-l conving pe Boss că este necesar să-l ung monah pe Marcu la mânăstirea Poiana Mărului. Înscrie-mă în audiență la interne! Dar domnul ministru este, din câte știu, este fiu de preot, nu cred că va fi încântat de... a ctitorit biserica penitenciarului, a spitalului de nebuni... Domnul... Auzi, Florentina, pune mâna pe telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să ne rugăm pentru păcatele sale; dacă este altul, să cerem pentru altul milostivire bunului Dumnezeu. Trecem printr-o încercare, părinte. Rogu-te, poruncește-i cuviosului Anania să toace pentru utrenie. Eu am la mine sfântul Antirim, să mergem în poiană și să purcedem în a-l sluji pe Dumnezeu. Dumnezeul mă-ti, sănătocule! Să ardă tot, iar noi să ne rugăm? Legați-i pe amândoi de copac și aduceți-mi o nuia să-i croiesc până când o să sting focul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
multe. Și încă ceva, 30 de zile nimeni nu-și ia zborul din colivie, e clar? Iertați-mă, fraților, iertați-mă! Părinte Ioane, nu te mai ruga pentru mine, dezleagă-mă de toate cele ce nu au fost ale mele. Poiana Fântânele, piatră peste piatră, nici în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin părțile locului, pe urmă transbordat În trenul mare, din nou În Suzi, pînă la Vișeu, iar de acolo, tot sub pază, În sus pe rîulețul Repedea, la Havas Mezö. Se tălmăcește prin „CÎmpul Înzăpezit“, nume făurit de unguri pentru Poienile de sub Munte, În Maramureș, la granița de nord, Între munții Copilașu, Vinderelu și Popivan. I-au vărsat În niște barăci cu priciuri late, supraetajate de-a lungul pereților. Aici urmau să doarmă cu straița sub cap, cu cerga deasupra și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
părea viu. Îl aștepta. Viu, în plină lumină, îl aștepta. Era iubirea însăși, cea care aștepta. Dar când El o să se întoarcă, va mai găsi iubire în inima noastră ? Cine sunt eu ? Cine sunt eu ? Glasul copiilor răsuna în toată poiana. Alergau, legați la ochi, să se prindă unul pe altul și pe urmă, după haine, trebuiau să se recunoască. Dacă vreunul nu reușea, cel prins putea să spună câteva cuvinte ca să fie recunoscut. Nu era cine știe ce jocul acela, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
țundră mițoasă sau așa părea : "Ești nou pe aici ?" întrebă copilul. "Nu" veni răspunsul. "Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
una pentru fiecare. "V-am adus ceva de la biserică!" Bătrânul le spusese dimineață să meargă la biserică, fiindcă așa se cade, duminica să se sature cu trupul și sângele Lui, dar parcă nici nu-l auziseră și alergaseră toți în poiană, râzând, strigând. Atunci cabanierul îi spusese câinelui, care se luase pe poteca după el : "Tu stai aici și păzește copiii!" Iar câinele se întorsese spre casă. Se uitară unul la altul înmărmuriți. Ursei se făcuse și el mic (cât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că Mazilu' cade cu gâtu-n coasă! Că iar îi bat și zice că până disară mai are în față o zi întreagă di coasă, discutau niște prășitori care tocmai se pregăteau să-și încheie ziua de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la șnur. Am venit împovărat și cu un dor nemărginit ce mă arde statornic încă de la plecarea mea de-acasă... Pe-aista ți-l voi dărui numai ție, Mălină! Și așa, s-au așezat muntenii pe mușchiul mătăsos de la marginea poienii, mai la vale de ponoare... Se-aburcă huțanul pe huțulcă, nu putea să mai coboare!... Într-un târziu, Mălina îngână așa, ca pentru sine: Mare crai, Trifănele-pui de lele, și vezi că ai trei copii mari și huțulcă încă tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Bine, fă! Dar când ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Să-ți dau o văcuță cu vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aur pe noaptea de lună Cerbul de aur pe cărarea de lună, Izvorul de aur pe pământul de noapte, Imagini departe, imagini aproape./ Sclipire pierdută, licărire de foc, Sclipire văzută dansând în horă de foc, Sclipire de spiriduși prinși în poiana de foc, Poiană de noapte, mult prea departe./ Izvorul de basm, codrul de foc, Izvorul de lună adapă cerul de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de lună Cerbul de aur pe cărarea de lună, Izvorul de aur pe pământul de noapte, Imagini departe, imagini aproape./ Sclipire pierdută, licărire de foc, Sclipire văzută dansând în horă de foc, Sclipire de spiriduși prinși în poiana de foc, Poiană de noapte, mult prea departe./ Izvorul de basm, codrul de foc, Izvorul de lună adapă cerul de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
feerii. Se bucură cerul de ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana. Viața ne este scumpă, scumpă ne este viața când poienița e plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de fag și-n scurt timp apar frunzele odată cu încolțirea plantelor, într-un verde foarte crud, adaptate la umbra frunzelor de fag. În locurile în care oamenii n-au ținut cont de importanța pădurii și au defrișat, au apărut minunate poieni, unde pe lângă ierburile verzi, apar plante ca: lumânărica, feriga, limba șarpelui, pedicuța, barba ursului, lăcrămioara, fragii, traista ciobanului și multe altele. Mai târziu, după ce coroanele fagilor s-au îmbrăcat complet cu frunze, apar zbârciogii, după care bureții de perj, apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe dealul Huci, acasă la el. Pentru că anotimpul dădea semne de răcire, a căutat o rădăcină sănătoasă a unui copac și s-a strecurat încet înspre adânc, căutând un loc bun pentru hibernare. CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși la orice pas pe care-l făcea. La început crângul a crezut că Omul este bolnav ori
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
biblioteca căminului cultural din sat, cât și de la colegi din satele din apropiere. Așa s-a întâmplat că un coleg mi-a promis că-mi împrumută niște cărți, dar trebuia să mă duc la el acasă. Este vorba despre satul Poiana unde locuia colegul meu și unde trebuia să mă duc după cărțile promise. O rog frumos pe mama să mă lase până la Poiana după cărți, cu angajamentul că voi veni repede și că voi face tot ceea ce-mi cere
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că-mi împrumută niște cărți, dar trebuia să mă duc la el acasă. Este vorba despre satul Poiana unde locuia colegul meu și unde trebuia să mă duc după cărțile promise. O rog frumos pe mama să mă lase până la Poiana după cărți, cu angajamentul că voi veni repede și că voi face tot ceea ce-mi cere la întoarcere nu mai să mă lase. La început mama nu a fost de acord, dar văzând că nu scapă de insistențele mele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva, în fugă, nici acum nu-mi mai amintesc, am sărit gardul sau am ieșit pe poartă ca tot botezatul și am plecat. Am trecut ulița în grabă, am traversat șoseaua căutând o cale mai scurtă către pădure, pentru că până la Poiana trebuia să trec printr-o pădure. Repede am găsit calea pe care o căutam și petrecut de cântecele ciocârliei, care nu-mi vor părăsi auzul atât cât voi trăi pe pământ și de cântecele altor păsări, care parcă erau la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsi un băț. Pentru un timp relativ scurt am rămas locului pentru a observa vegetația și a găsi din priviri ceea ce căutam. Nu am găsit ceea ce căutam, în schimb am observat că dacă mai fac câțiva pași voi găsi o poiană pentru că se vedea printre răgălii o splendoare de lumină de la razele soarelui. Așa am și făcut, după ce m-am zgâriat puțin făcând câțiva pași spre poieniță, apare un loc unde se tăiase un copac, cu multă iarbă și cu tot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
simbolizează Marea sărbătoare a pământului Învierea Domnului Iisus Hristos. După sărbătorile de Paște se nasc flori ca vioreaua, urzica moartă, papucul-doamnei miereaursului, măseaua-ciutei, poroinicul, precum și altele. După ce zăpada se topește vântul de primăvară zbicește pământul și apare frunzișul fagului, în poieni iese iarba odată cu flori cum sunt: lumânărica medicament pentru stomac, năpraznicul puternic luptător și eliminator al celulelor canceroase, vinarița, omagul, slăbănogul, și altele. Pentru că primăvara mă simt împlinit și sărbătorile de paște sunt zilele în care trebuie să fim fericiți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
galopul calului, am ajuns la marginea unei păduri. Era frumos și cald, iar în pădure răcoare, se auzea și un concert nemaipomenit al păsărilor din acea pădure. Am străbătut pădurea la pasul calului ceva timp, apoi am pătruns într-o poiană deosebit de frumoasă. În mijlocul ei străjuia un măr bătrân cu ramurile încărcate de poame. Pe liziera pădurii, de la rădăcina unui fag, ieșea un izvor ce susura pe calea care o urma către vale. În rest, iarbă multă presărată cu foarte multe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
avea cine să mi răspundă la întrebare, din cauza răutății existente pe pământ, a nepăsării față de viitor și în final a inconștienței omului. A doua zi, când am revenit la Onești, cu multă emoție am compus și închin pădurii poezia „Plânge poiana.” Într-un alt an am ajuns într-un sat, din județul Bacău, în care s-a născut nașul meu de cununie Țâțu Ioan. Nu am putut să-mi fac o părere despre locul respectiv din cauză că era pe înserat, la care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
O citesc la volan, prin intersecții. E un fel de Kamikaze pentru sclifosiți”, a spus jurnalistul în emiiunea „Lumea lui Banciu” de pe B1 TV. „Dacă arunci puțin cu privirea peste titlu te consideri suficient de cult încât să vorbești în Poiana lui Iocan despre noile tendințe ale literaturii românești. Nu prea ai de unde s-o începi și unde s-o termini, e cam greu de citit, cei care n-au nimic de făcut în viață pot din când în când să
Radu Banciu spune despre „Dilema Veche” că e un fel de „Kamikaze” () [Corola-journal/Journalistic/80509_a_81834]
-
Covrig Roxana Un schior a murit pe pârtia din Poiana Brașov după ce s-a izbit violent de un stâlp. Bărbatul a murit pe loc, iar medicii nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viața. Bărbatul, în vârstă de 65 de ani a murit, sâmbătă, pe pârtia Sulinar
Tragedie pe pârtie. Un schior a murit by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80527_a_81852]