4,267 matches
-
sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cât de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întâmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
absurditatea acuzațiilor expuse În acea scriere obscură, cealaltă parte a presei, care nu participase la răspândirea zvonurilor periculoase, va opta pentru a doua alternativă din cele două posibile („la fel de ineficace“), trecând sub tăcere descoperirea făcută de Times, considerând neîntemeiată orice polemică pe această temă. Într‑o perfectă concordanță cu evaluarea psihologică a lui Racikovski și ca o consecință a acestor două atitudini contrarii, un oarecare pictor‑amator, necunoscut (Încă) pe atunci, va declara că insistența asupra caracterului mistificator al cărții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
loc de mai bine, că se poate, în ciuda tuturor opreliștilor. Cumpără casete cu Mihai Constantinescu și descoperi melodii care nu se difuzaseră vreodată pe post. Se afla într-o zi la dentist și în timp ce aștepta la ușă intră într-o polemică despre muzica românească cu un băiat aflat și el la rând. Acesta susținea, sus și tare, că muzica autohtonă este lipsită de valoare, cântăreții români nu știu decât să-i copie pe cei din afară și singura muzică de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spate când a văzut prezentarea. A semnat un contract pe doi ani pentru toată gama de produse de curățat pe care o producea. La vederea clipului, întreaga populație și-a încleștat brațele, obsedată de chestia cu pricina, iar nedumerirea și polemica stârnite în rândul oamenilor n-au făcut altceva decât să înfingă și mai mult numele produsului respectiv în mintea și preocupările lor. Panouri enorme au fost întinse de-a lungul străzilor, cu cele două mâini uriașe îmbrățișate și detergentul "Veber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
idealurilor pașoptiste, un reacționar aflat în trena esteticii metafizic idealiste, un imitator al lui Schopenhauer. A făcut critică judecătorească. Ce turn de fildeș? Esteticul nu-i autonom. Eroare! Constantin Dobrogeanu-Gherea l-a nimicit (subliniați în caiete, tovarăși studenți) ni-mi-cit în polemica dintre ei, iar Istoria l-a condamnat de-fi-ni-tiv!" Pe Maiorescu? Da, pe Maiorescu. Și-și ridica ochii spre tavanul sălii, ca și cum ar fi văzut acolo chiar "fantoma lui Maiorescu". Savin Bratu, alt critic proletcult, trăsese semnalul de alarmă în "Gazeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mașină de lux, disting huruitul filtrului de cafea. Cîinele mă pilotează spre aragaz și intră în stand-by, să-și capete porția: Nimic nu se compară cu prima cafea a zilei, Iordanco. Am aflat de la Dumbravă și cum a pornit lunga polemică Minimum Mistrie-Nulă Carp. (Așa le spunea, într-o vreme, Magda U.). A debutat cu o scenă de pomină. Filiala și ARLUS aveau sedii vecine, perete-n perete. Un administrator a găsit cu cale să instaleze, pentru scriitori, o sobă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
liber-liberal. Cum institutul nu putea să-l mai încapă, a ajuns să predea la Universitate un curs opțional Ieminescu. La pensie a ieșit după tergiversări. "Nu mă pensionez. Pe mine mă ține cureaua. Ieu rămîn". Mai avea energie și pentru polemica dură cu Carp: "Ești o secătură totală care i-a lins pe Stalin și pe Ana Pauker. Ai rimat Dej cu viteji". "Nu ieu, Jebeleanu". "Aha, i-ai furat rima. Totdeauna ai fost furăcios. Satanist-stalinistule!" "Mai bine stalinist decît ceaușist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cârnat care trebuie agățat fie sus, fie jos, celălalt dimpotrivă, că ar putea fi o formă simțitoare, dar lipsită de vitamine, deși vie, fie înăuntru, fie în afară, fie ascunsă, fie cântată. Cuplu contra cuplu, toți flecărind, au ajuns la polemici și, de aici, la ceartă, care însemna blamarea amintirilor, ca sămânță a răsadului prezent, așteptându-și moartea prin deshidratare. Totul pe fondul Introducere și rondo capricioso opus 28 pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns. Lumea. Care privea uimită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cometei.“ Îl recunoaștem în acest personaj pe autorul însuși. Și el ne „arată“ diverse bazaconii, reușind nu să ne uimească, așa cum probabil speră, ci doar să ne plictisească. Toate poalele sus ! Noua carte a lui Laszlo Alexandru, Toate pânzele sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne „arată“ diverse bazaconii, reușind nu să ne uimească, așa cum probabil speră, ci doar să ne plictisească. Toate poalele sus ! Noua carte a lui Laszlo Alexandru, Toate pânzele sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel puțin, se ceartă între ele, în timp ce Laszlo Alexandru jignește din senin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
O sferă pur și simplu, ca să văd dacă mai pot fi cîrcotaș în a căuta pete în soare. Zîmbesc, mai beau o gură de bere, nu deschid ochii și mă autotachinez: Ei, ce mai zici, cîrcotașule? Evitam să intru în polemică așa, cu mine însumi, dar provocarea mă interesează și insist: Ei, ce cusur îi mai găsești? Spui că este o sferă? Da. Păi, atunci să zicem că este un balon de săpun. Și? Nu-i perfect? Nu. Adică? Are mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bădăran este convins că cei care "îi mănîncă din palmă" sînt pe locul doi într-o competiție de agerime a minții. Bădăranul cultivat atacă de obicei oameni importanți, cunoscuți publicului și chiar cu un mare prestigiu. În logica lor, o polemică între doi oameni îi situează pe aceeași treaptă valorică. Anonimii bădărani atacă academicieni, miniștri, președinți de state, notorietăți. Speranța supremă a bădăranului cultivat este ca cel atacat să răspundă, să-i combată mojiciile. Un eventual drept la replică îl situează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio încheind un capitol în care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează în cel mai înalt grad (Luca 7, 36-50): Iar unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
congelator o vreme, nu înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă manuscrisul ar fi fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns pe mâinile și sub ochii unor oameni pricepuți, polemica de acum legată de conținutul Evangheliei lui Iuda probabil n-ar mai exista. Evanghelia lui Iuda constituie „piesa de atracție” a Codexului Tchacos și asupra ei mă voi opri în continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa la Washington prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sensul de „a ierta”, ci și de „a lăsa”. De pildă, Matei (25,44) spune despre Isus, în episodul Ghetsimani, că „i-a lăsat (baltă)” pe apostolii care adormiseră din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie citit în contextul polemicii antifariseice. În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
problemă a iremisibilității. Unele păcate nu pot fi iertate, și aceasta în ciuda afirmației lui Isus cum că toată lumea este chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin își construiesc reflecția în jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1874-1956), profesor de teologie fundamentală și autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria în 1911180; în fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor al unor diferite genuri, autor a peste 250 de cărți și broșuri 181. Polemica acestuia cu Androutsos, pe care-l considera prea scolastic și prea occidental în maniera de abordare a teologiei, l-ar fi putut determina pe Stăniloae să se distanțeze de profesorul său de dogmatică. Acestor patru nume, îndreptățit menționate de Bielawski
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale lui Stăniloae 197. În ceea ce privește influența exercitată de Pseudo-Dionisie asupra gândirii teologului român, există deja un studiu al lui Gheorghe Drăgulin 198, care trece în revistă câteva texte semnificative: 1. un articol din 1952, cu care Stăniloae participase la o polemică teologică privind locul Fecioarei față de ierarhiile îngerești. În opinia sa, „Maica Domnului e socotită în viziunea ortodoxă cel mai înalt arhiereu după Cristos. ș...ț În Maica Domnului omenirea și lumea îngerească captează toată lumina dumnezeiască de care este capabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității acestor argumente) în polemica sa neobosită și adesea fără obiect împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria bătălie împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una dintre cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității acestor argumente) în polemica sa neobosită și adesea fără obiect împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria bătălie împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una dintre cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în volumul al VII-lea din Filocalie 225, Stăniloae reia subiectul în cadrul unei întinse polemici declanșate de Jugie în 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique 226. Este vorba despre un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-și pleda cauza. De asemenea, teologul român îl acoperă cu reproșuri pe Jean Sergio Nadal, apărător al lui Akindynos, și pe Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul 228. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului în general și a catolicilor în special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții de o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un text complet, nefărâmițat și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori îmi vine să spun - e numai o supoziție de-a mea, neverificabilă deocamdată - că această distrugere s-a făcut cu bună știință, tocmai pentru a lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral, cu toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]