3,246 matches
-
înșiși. Idealismul lor vinovat se adaugă la criza de context politic și la criza de familie. Moromete nu e un constructor (cum spuneam), dar are, ca și Ioanide, o structură intelectuală. Moromete are o fire politică mai incisivă și mai polemică decât Ioanide, despre care ar fi mai potrivit să spunem că nu e deloc implicat în actualitatea imediată. Sunt deosebiri frapante. Dar mai e ceva important în destinul epic comun al celor doi. Înstrăinați de copii (și unul, și altul
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
cea de azi. Zece studii kantiene, iar acesta, la rîndul lui, răspunde prin alte obiecții obiecțiilor ce i-au fost aduse. Uimitor și încurajator totodată este că obiectul întregii dispute este... metafizica lui Kant. Încă e bine de vreme ce atîta patos polemic poate fi stîrnit de teme atît de desprinse de lumea noastră. Eugen Ciurtin și Cătălin Avramescu își încrucișează replicile în jurul cazului Mircea Eliade, iar criticul literar S. Damian scrie, cu un condei de veritabil scriitor, un eseu despre filozoful Martin
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
Avramescu își încrucișează replicile în jurul cazului Mircea Eliade, iar criticul literar S. Damian scrie, cu un condei de veritabil scriitor, un eseu despre filozoful Martin Heidegger. Într-un cuvînt, e multă cultură în paginile acestei reviste, dar și mult aplomb polemic, Idei în dialog începînd să capete alura unui cîmp de bătălie intelectuală. Pascale Observatorul Antenei 1, din Sîmbăta Mare, reașază geografia: postul de televiziune va transmite, în direct, slujba de Înviere de la Mangalia, de pe malul... Dunării. Știam că au crescut
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
că ai, poate, dreptate, dar că el crede altceva. Cîtă vreme a fost redactorul șef al Ateneului a făcut o politică a susținerii valorii, fără a băga revista în mari polemici. Ceea ce nu înseamnă că le-a refuzat colaboratorilor atitudinile polemice. Sergiu plătea cu o scrupulozitate aproape maladivă drepturi de autor infime. Din cauza lor s-a trezit amendat cu cîteva milioane, fiindcă plătea fără să aibă contracte semnate de autorii cărora le trimitea prin mandat cîteva zeci de mii de lei
Sergiu, lasă-te pensionat ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10914_a_12239]
-
cultură. Și, în ciuda conului de umbră în care le-a fost împins domeniul, ei sînt pe cale să alcătuiască o familie filozofică, adică o comunitate umanistă a cărei atmosferă are toate trăsăturile unei veritabile bresle: afinități tematice, spirit de competiție, elan polemic și dorință de afirmare. Din această generație face parte Adrian Niță. Cercetător științific la Institutul de Filozofie și Psihologie ,Constantin Rădulescu-Motru" al Academiei Române, cu un doctorat în filozofie la Universitatea din București și Universitatea Poitiers, Adrian Niță și-a publicat
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
che non sarebbe corretto far derivare da questo o dă altri passi una totale identità - nel pensiero gramsciano - tra società economică e società politică, come tra società civile e società politică: îl linguaggio gramsciano ha qui ceduto a una forzatura polemică che però, se presă alla lettera, è incompatibile col "ritmo del pensiero" dell'autore. Îl rapporto resta dialettico, di unità-distinzione. È a partire dalla consapevolezza della non separazione "ontologica" di Stato e società civile e di politică ed economia che
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
îl giudizio di Gramsci șu Gentile è molto critico, come lo è șui suoi seguaci (Ugo Spirito e altri) che cercano sulla scorta della filosofia di Gentile di dare corpo a una ipotesi "corporativa" nell'ambito del fascismo e în polemică con i liberali. Benché Gramsci irrida al loro verbalismo e alla loro incompetenza economică, egli riconosce che la concezione dello Stato di Gentile (notte în cui tutte le vacche sono nere, poiché per Gentile "tutto è Stato") apre la stradă
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
fronte ad esso i recalcitranți Stați singoli". La risposta alla domanda șu dove și concentrasse la forza etică în un particolare periodo storico, fornita da Hegel e dai suoi epigoni moderni (tra cui Croce annovera esplicitamente Spaventa mă l'obiettivo polemico implicito deve considerarsi, invece, Giovanni Gentile), è considerată da Croce una concezione governativa della morale, în base alla quale la vită morale è accentrata interamente în coloro che governano, mentre sono esclusi da essa coloro che ai primi și oppongono
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
è tanto un dissenso, quanto una diversità d'interessi per cui io metto l'accento sopra una parolă e tu sopra un'altra".8 E qualche giorno dopo, sempre a proposito di quel libro: "Avresti dovuto astenerti dal tono aspro, polemico, infastidito, e prendere un tono più conciliante e persuasivo. În molte pagine mi è parso che tu discutessi con me"9. L'intuizione di Croce era esatta, anche se Gentile risponde: "La tua lettera di ieri mi ha messo în
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
fărmi îl torțo di attribuirmi una polemică personale contro di te dove non facevo îl tuo nome"10. E' curioso che questa lettera termini con un "Riamami sempre" în cui l'enfasi affettiva tende proprio a celare la gravità della polemică. Și giunge così, tra divergenze filosofiche sempre più acute e momenti di abbandono affettivo, alla fine del 1913 quando Croce, divenuto insofferente delle critiche che gli muovevano gli allievi di Gentile, decide di rendere pubblica la sua protesta. Pregò infatti
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
culturale e per questa ragione rassicura l'amico sulla sua partecipazione a La Critică. Pur tuttavia în un contesto tutto teso a riallacciare i fili di un legame solido mă sottoposto a continue tensioni, Croce non rinuncia ad un stoccata polemică proprio în conclusione della missiva: "A proposito ho visto nel programma dei tuoi Studi che quella collezione și propone di svolgere i principii dell'idealismo attuale. Male. Nella Critică non ci siamo proposti di svolgere nessun sistema: ci siamo svolti
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
bozze della replică di questi. Mă che cosa sostenne Gentile nella replică all'articolo di Croce, replică che comparve sulla Voce l'11 dicembre e che, a differenza dello scritto di Croce, è di lettura meno scorrevole ed anche meno polemică, forse a seguito delle raccomandazioni che gli avevano fatto proprio alcuni suoi allievi, come Guido De Ruggiero e l'amico Fausto Nicolini?27 La risposta gentiliana è conciliante nei toni durissima nella sostanza. Dopo un esordio affettuosamente ironico, Gentile premette
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ottenne. Șu quell'anno, e alle avvisaglie che avevano preceduto lo scontro col Gentile, Croce tornò più tardi, nella Storia d'Italia dal 1871 al 1915, che apparve nel 1928, così rievocandoli, col distacco dello storico, mă non senza memoria polemică: "Îl direttore della Critică vide a un tratto sorgere accanto a sé una formă d'idealismo irrazionalistico per parte di un suo collaboratore, che aveva dato valida mano al promovimento degli studi filosofici, e ben battagliato contro i moderniști, e
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
practic, imposibil să rămâi indiferent când îi parcurgi textele, fie acestea socio-politice sau literare, ficțiuni speculative, comentarii de filme sau de întreceri sportive. Scrieri își subintitulează el volumul Libertatea urii, și din chiar acest termen liminar se degajă o semnificație polemică. Autorului îi repugnă ideea de carte ca ,sarcofag al cuvintelor", monument de celuloză util numai grandomaniei celui care l-a ridicat. El răstoarnă cu sarcasm această perspectivă cantitativă asupra literaturii, propunând ca valoare alternativă scrisul intensiv. Într-o parte vedem
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
adaugă: Este de ajuns pentru istoria literaturii năpăstuirea de care a avut parte Anghel Demetriescu încît să mai fie incriminat și altcineva pentru o vină ce n-o are" (op. cit., p. 161). Se naște următoarea întrebare: Petre Grădișteanu, autorul articolului polemic Convorbiri literare și Revista contimporană din 1873, nu ,are nici o vină" pentru primul atac împotriva lui Eminescu? Care au fost motivele recurgerii la pseudonimul Gellianu în cel de al doilea atac împotriva poetului, apărut în aceeași publicație bucureșteană, condusă din
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
a acționa și reacționa, fără a fi vorba propriu-zis de un conflict, ci doar de o confruntare a opiniilor în fața anumitor fenomene. Domnul Pelin este un imaginativ, acolo unde eu mă limitez a fi realist. Că intervine și un spirit polemic este dictat de natura subiectelor în dezbatere, prea adesea nu îndeajuns de transparente ambelor părți. Cât privește amintitul studiu din Revista Fundațiilor Regale, domnul Mihai Pelin afirmă următoarele: ,După experiența Văii Jiului a apărut un foarte interesant articol semnat de
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
este un derivat din pozitivul ,ghiob" (,înțelept"), dacă pînă și înghițit de propriile divagații despre existența berii la curtea lui Ștefan cel Mare ori despre originea țiganilor reușește să incite, stă în ordinea firii lui riposta sarcastică la adresa oricărei provocări polemice. Pe Titu Maiorescu, ,dușman tradițional", îl numește într-o chineză ad-hoc E. S. Min Tit, ,articolele" sînt ortografiate ,arte-cu-lele", iar lui V. Burlă (,advocatului d-lui Maiorescu") îi răspunde doar după ce fabrică în limba italiană un motto extrem de coroziv : , Non
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
multiple poate aduce nuanțe noi și o perspectivă de ansamblu mai apropiată de realitatea biografică și, mai ales, de una din temele profunde ale scriitorului, deloc glosată în sfera poeziei, în forma pe care o propun. Arghezi nu se diferenția polemic doar de alții, Arghezi s-a diferențiat continuu de sine, cel care putea fi atestat la un moment dat, într-un fel sau altul, social sau estetic, psihologic sau politic, literar sau publicistic, macedonskian sau eminescian, modern sau tradiționalist, gândirist
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
forme depărtate de termenul-sursă - din puntul de vedere al scrierii (gem, antet, meci) sau al pronunției (iaht, buget) -; asemenea adaptări drastice se produc mult mai greu azi, la noile împrumuturi. Afirmarea formei locale reprezintă, tot mai mult, și un act polemic de afirmare a identității: astăzi modificarea numelui este privită cu suspiciune, mai ales dacă vine din partea unei culturi acuzate de tendințe dominante. În genere numele e un punct sensibil și ușor de manipulat politic. Un caz pe care l-am
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
la satul românesc, Dimitrie Gusti - profesorul și Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti. O mare parte din ceea ce a scris Mircea Vulcănescu a rămas în stadiul neterminat de proiect, schițe de idei, bruion. Filosoful, transformat într-un publicist cu nerv polemic, a preluat foarte multe dintre provocările epocii (mai ales cele legate de generație) și a lăsat în stadiul de manuscris sau de dactilogramă corectată pagini ce n-au mai apucat să fie publicate, datorită ocupațiilor multiple ale gânditorului. Arhiva lui
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
a ținut la San Antonio, Texas, o conferință din seria ce poartă poeticul nume "mid-winter". Spre surpriza distinsei adunări, scriitorul a abandonat " doar era o "conferință în toiul iernii", nu" " linia discursurilor călduțe și inutile. În cea mai radicală vervă polemică, el s-a referit la politica indiferenței practicată de ALA în legătură cu inițiativa unor bibliotecari cubanezi de a constitui un lanț de așa-numite "biblioteci libere". Andrei Codrescu vede în indiferența celei mai vechi organizații din lume a librarilor un act
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
sau dalta. Și sînt la fel de expuse căderii în derizoriu ca și acelea care par, prin simplitatea lor, deja condamnate la banalitate. Și tocmai acest curaj de a contrazice orizontul de așteptare al unui moment estetic marcat de scepticism, de voință polemică și de tentația ieșirii din convenție este prima dominantă a picturii Ioanei Bătrânu. Acum, cînd artistul coboară în stradă, gesticulează efemer și construiește provizoriu, cînd respinge muzeul, disprețuiește tranzacția economică și negoțul cu eternitatea, Ioana Bătrânu rămîne în galerie, visează
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
i connotati squisitamente religioși che avevano quasi del tutto monopolizzato îl significato del termine nei secoli, e diventa ben chiaro quanto la sua presenza e continuă interazione nella comunità, fondandosi sull'annuncio di una verità che și pone în aperta polemică con la realtà circostante, e quindi sviluppando una serie di dualismi tra presente e futuro, realtà immediata e realtà autentică, immanenza e trascendenza 14, possa finire per equivalere a insubordinazione alle autorità costituite e quindi pretesto per essere destinato, nella
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
salvo produrre effetti inintenzionali, l'esigenza di scrostare îl vocabolario religioso. Né bașta, d'altro canto, tracciare una genealogia filosofica da respingere al mittente, che inglobi, în modo spesso indifferenziato, Cartesio e Hegel (tanto per citare alcuni obiettivi privilegiați della polemică capitiniana). La differenziazione delle funzioni sociali, sempre più spința e prodromica a quel che sarebbe nei giorni noștri diventato îl tirannico dominio delle "tecnocrazie", necessita di ben altra attenzione. Richiede un'opzione di cambiamento radicale non solamente sul versante pedagogico
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
e autonomi. Îl missionario, a differenza del profeta, è chiamato a portare în giro per îl mondo non la propria voce, mă a farsi megafono di un potere, quello della Chiesa (di qualunque Chiesa sia, al di là dell'intento polemico del narratore russo), che germoglia nella fenditura, spesso abissalmente vertiginosa, tra la predicazione di Cristo (o di qualsiasi altro messia) e la realtà concretă, imperfetta, degli uomini. În questo senso la sfidă del profeta, che pre-annuncia, anticipa, ammonisce finanche (senza
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]