740 matches
-
numită „slană picurată“ sau „slană la țăcălie“. Este vorba despre bucăți de slănină puse în țepușe și fripte la flacără. Nu credem că are rost să insistăm asupra unui fel de mâncare atât de „elaborat“, la fel precum nu vom polemiza în legătură cu includerea într-o carte despre „bucate românești“ a unicelor, autenticelor „ouă răscoapte“, a căror paternitate ar trebui să și-o fi asumat un personaj din benzile desenate ale copilăriei noastre, preistoricul Rahan, care, într-un episod publicat în revista
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lui R. e compusă din investigațiile mai ample, inițiate tot în scop polemic, ale operelor lui Agârbiceanu și Creangă. Agârbiceanu și demonii (1973), inițial lucrare de doctorat, e doar un „studiu de tipologie literară”, fără să ambiționeze exhaustivitatea monografică. Exegetul polemizează cu „imaginea mediocrității respectabile” construită de critică, reconsiderarea vizând nu impunerea unui Agârbiceanu „mai modern”, ci a unui „scriitor mai substanțial și mai puțin previzibil decât era socotit”. Ineditul perspectivei stă în identificarea unei zone de umbră în scrierile prozatorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
York, 1965. Este mai modest, dar, fiind alcătuit de un singur autor, e mai unitar. Toate numele divine sunt tratate la lema GOD (pp. 315-318). Nu dă bibliografii, ci doar citează autori cu care e de acord sau cu care polemizează. Deși conține multe informații de tip enciclopedic, abundă și cele de teologie biblică. Dar punctul de plecare, în privința numelor divine, este analiza lexicografica și, uneori, gramaticala. • Vocabulaire de Théologie biblique publié sous la direction de Xavier Léon-Dufour, Cerf, Paris, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5, 73/77; 6, 19; 14, 52; 16, 22/23.52/54; 18, 110; 21, 108; 22, 34/35; 41, 6/5). Afirmarea unicității lui Dumnezeu constituie elementul central al credinței islamice. Este prezent mai ales in textele coranice care polemizează cu creștinismul și cu dualismul. Aš‘ar, ca și lubb"’ , distingea trei sensuri ale lui w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este suspectă. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
glandulară care, după Hipocrat, hotăra dispoziția sufletească a omului"). Autorul cu talent umoristic îmbină tandrețea cu veselia, gravitatea cu surâsul, convertește spiritul în predică jovială, se erijează în moralist bonom care nu sancționează, ca satiricul și nici nu neagă și polemizează duplicitar, ca ironistul, ci acceptă defectele și viciile drept slăbiciuni inofensive alături de veritabile însușiri, privește așadar lumea prin prisma iubirii și a toleranței, reușind, în esență, să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un cap de familie este o radiografie amănunțită a poveștii unui cuplu - Alin și Felicia -, urmărit din epoca studenției până la dizolvarea lui într-un cadru familial sufocat de incomunicare. Autorul nu face din personajele sale existențe exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor, București, 1971; Lumină pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
ca un scriitor român trăitor în străinătate, dar pe deplin reintegrat vieții literare românești. Se manifestă și în contextul postdecembrist ca un personaj incomod. În publicistică refuză o aliniere docilă la vreuna din grupările literare sau politico-culturale ale momentului și polemizează cu personalități presupus intangibile ale arenei cultural-mediatice. Scrie din nou literatură în limba maternă: romanul Hotel Europa, apărut în 1996 la București și simultan, în traducerea lui Alain Paruit, în Franța. A colaborat la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația constructivă sunt inserate și replici la reacțiile vehemente pe care le provocase în presa maghiară volumul Cuvânt despre Transilvania. Cine a citit marea nuvelă Cordovanii, pe care Ion Lăncrănjan a publicat-o anul trecut [1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
sub autoritatea unui rege al regilor și care se Încredințează pe deplin h¶rbed-ilor, mowbed-ilor sau (hudșn³n p¶ș½b³y) „capilor credincioșilor Bunei Religii” (unul dintre acești mari preoți, Ârdurfarr½bay ș Farrokhz³d³n este unul dintre autorii D¶nkard; acest preot a polemizat pe teme religioase cu un apostat În prezența califului Ma’mun ș813-833ț, În micul tratat redactat În limba pahlavi Gizistag Ab³liș: cf. Boyce, 1968a, p. 44, nota 2; Menasce, 1967, p. 220), transferând Într-o perspectivă escatologică, În cadrul unei literaturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situație pentru a-și recuceri măcar parțial independența. A reluat vechea politică de alianță cu Egiptul, în ciuda opiniei contrare a profetului Isaia (vezi Is 18,1-7; 19,1-15; 30,1-8; 31,1-3), care nu mai credea în puterea egipteană. Isaia polemizează și împotriva consilierilor lipsiți de inteligență ai regelui (Is 28,14-22; 29,15-16). Probabil, Ezechia a luat legătura și cu Merodah-Baladan în această perioadă. Biblia vorbește despre aceasta în 2Rg 20,12-19, și situează evenimentul spre sfârșitul domniei regelui lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară»”. În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente - semnate Falanga - îl iau drept țintă pe E. Lovinescu (A doua obiectivitate neobrăzată a d-lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
a întîlnit pe A. C. Cuza, de care va fi legat ca prieten (sau dușman) tot restul vieții. Cuza tocmai se întorsese de la Bruxelles, unde-și făcuse studiile. Încă tînăr, elegant, lansîndu-și aforismele și epigramele, fermecîndu-le pe femeile din jurul lui și polemizînd cu Iorga în paginile ziarului "Lupta", el își propovăduia deschis sterilul și patologicul său crez antisemit. Atunci cînd Caragiale a fost atacat pentru ultima lui piesă, Iorga a sărit imediat în apărarea lui, stabilind astfel o relație valoroasă 47. Urmînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a lungul anilor ’70 și ’80, fiind hărțuit, arestat și În cele din urmă condamnat la Închisoare pentru activitățile sale, el a devenit o figură eminamente politică. Însă „mesajul” său a rămas consecvent apolitic. Ideea, insista el, nu era să polemizezi cu cei aflați la putere. Nici măcar nu consta În primul rând În a spune adevărul, deși acest lucru era important Într-un regim bazat pe minciună. Singurul lucru care avea sens În condițiile vremii, scria el, era să „trăiești În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a întruchipărilor sale, risipește confuzii, îndreaptă erori, interpretează judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime și persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul polemizează cu cavalerism, „contrazice, de regulă pe ton dârz și caustic, judecăți curente și false adevăruri consacrate prin uz, folosind impecabil o viguroasă retorică demonstrativă” (Mircea Iorgulescu). Libertatea de exprimare din anii ’90 a făcut posibile revelarea și manifestarea abundentă, cvasipletorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
lor romanic. Aceeași teză a purității absolut romanice a românilor este apărată și de către Budai-Deleanu, care chiar dacă le acordă dacilor șansa supraviețuirii etnice ulterior războiului cu Traian, nu au nici cea mai neînsemnată contribuție la alterarea fondului roman. De altfel, polemizând cu teoriile istoricilor Schöler, Eder și Potocki, care au susținut că populația dacică romanizată constituie bazinul genetic al poporului român (elementul genetic dacic conjugat cu elementul cultural roman), Budai-Deleanu respinge până și ideea mai moderată a lui Stritter care susținea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]