1,145 matches
-
complex datorat specificității reacțiilor de reticulare. Așa cum se observa din tabelul 5, creșterea temperaturii determină o scădere a energiei de activare si are semnificația creșterii complexității mecanismului reacției de degradare [54]. Spectrul FT IR al poli(DAM) preparat prin tehnica polimerizării în suspensie pune în evidență faptul că nu există mari diferențe între spectrul monomerului și cel al polimerului. Caracteristică este banda de la 1648 cm 1 specifică vibrației legăturii vinilice, indicând, așa cum era de așteptat, că în timpul polimerizării reticulante are loc
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
preparat prin tehnica polimerizării în suspensie pune în evidență faptul că nu există mari diferențe între spectrul monomerului și cel al polimerului. Caracteristică este banda de la 1648 cm 1 specifică vibrației legăturii vinilice, indicând, așa cum era de așteptat, că în timpul polimerizării reticulante are loc o conversie incompletă a dublelor legături prezente în monomer. Același lucru se poate observa și în cazul benzilor de absorbție de la 987 și 934 cm-1 [55,56]. De asemenea, o comparație între spectrul polimerului preparat în prezența
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
porogeni ( Cy și nBA) . Structura poroasă se schimbă în funcție de calitatea termodinamică a porogenului, parametrul de solubilitate, δ, fiind definitoriu. Amestecul inițial de reacție este caracterizat printr-o valoare a parametrului de solubilitate, δam care se modifică pe parcursul avansării reacției de polimerizare, prin schimbarea raportului monomer/porogen și deci prin valoarea parametrilor termodinamici din sistem. În acest fel, porozitatea va depinde de valoarea momentană a parametrului solvent-polimer . Parametrul de solubilitate al amestecului inițial de polimerizare a fost calculat cu ajutorul relației (7):(7
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
care se modifică pe parcursul avansării reacției de polimerizare, prin schimbarea raportului monomer/porogen și deci prin valoarea parametrilor termodinamici din sistem. În acest fel, porozitatea va depinde de valoarea momentană a parametrului solvent-polimer . Parametrul de solubilitate al amestecului inițial de polimerizare a fost calculat cu ajutorul relației (7):(7) unde indexul 1 se referă la monomer și indexul 2 se referă la mediul porogen utilizat în procesul de sinteză ( δ â parametrul de solubilitate; M â masa moleculară ; X â fracția molară
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
6 în funcție de cantitatea mediului porogen, atât în cazul utilizării ciclohexanolului cât și a acetatului de n-butil. Atunci când δpolimer și δporogen au valori apropiate se observă o creștere a porozității datorită interacțiunilor dintre polimer și solvent din timpul reacției de polimerizare. Aceeași remarcă a fost făcută și în cazul altor structuri reticulate macroporoase, pe bază de stiren-co-divinilbenzen sau la polimerizarea esterilor dimetacrilici în prezența mediilor porogene [31, 61 62]. Aceasta explică de ce valorile porozității sunt mult mai mari în cazul poli
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
și δporogen au valori apropiate se observă o creștere a porozității datorită interacțiunilor dintre polimer și solvent din timpul reacției de polimerizare. Aceeași remarcă a fost făcută și în cazul altor structuri reticulate macroporoase, pe bază de stiren-co-divinilbenzen sau la polimerizarea esterilor dimetacrilici în prezența mediilor porogene [31, 61 62]. Aceasta explică de ce valorile porozității sunt mult mai mari în cazul poli(DAM) obținuți în prezența ciclohexanolului în comparație cu porozitatea probelor de poli(DAM) preparate în prezența nBA (Figurile 7 si 8
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
polimerului în stare umflată calculată cu relația (9): (9) unde: Rconstanta gazelor; Ttemperatura ( K); δ1, δ2parametrul de solubilitate al solventului, respectiv al polimerului; Figura 10 arată că utilizarea ciclohexanolului (seria 1) si a ciclohexanului (seria 2) ca porogen în procesul polimerizării reticulante, conduce la structuri mai dense (cu densitate de reticulare mai mare) decât atunci când se utilizează acetatul de nbutil. Concluzii Prin polimerizarea în suspensie a dialilmaleatului, în prezență de ciclohexanol sau acetat de n-butil, se obțin perle poroase , cu
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
polimerului; Figura 10 arată că utilizarea ciclohexanolului (seria 1) si a ciclohexanului (seria 2) ca porogen în procesul polimerizării reticulante, conduce la structuri mai dense (cu densitate de reticulare mai mare) decât atunci când se utilizează acetatul de nbutil. Concluzii Prin polimerizarea în suspensie a dialilmaleatului, în prezență de ciclohexanol sau acetat de n-butil, se obțin perle poroase , cu un randament bun cu dimensiuni cuprinse între 0,315 și 1 mm. Structura poroasă a perlelor a fost pusă în evidență prin
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
prin canalul coledoc, este de 600-1200 ml. b. Funcția metabolică. Se exercită prin transformarea substanțelor organice din alimentele ingerate, pe baza reacțiilor de metabolizare. Aici au loc reacțiile de metabolism glucidic, dependent de prezența insulinei, respectiv fosforilarea glucidelor simple și polimerizarea lor sub formă de glicogen (substanță care menține glicemia la un nivel constant). Au loc, de asemenea, reacții de metabolism proteic, cu sinteza proteinelor plasmatice, specifice organismului (albumine, globuline, protombine, fibronogen), concomitent cu dezaminarea unor aminoacizi și cu sinteza ureei
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
mai mari se deplasează mai lent decît moleculele mici); este posibilă astfel separarea și vizualizarea unor fragmente de ADN cu lungimi între 5 și 5 000 000 nucleotide (5 Mb); amplificarea in vitro a secvențelor de ADN, prin reacția de polimerizare în lanț (PCR, polymerase chain reaction); prin această tehnică se ajunge de la fragmente foarte mici de material genetic la amplificarea aproape exponențială a ADN-ului; secvențierea ADN, adică determinarea secvenței nucleotidice - informația genetică propriu-zisă - pentru a stabili structura genei și
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
primordiale cu apa. Eroare firească, indusă de limitele epocii Întru ale cunoașterii. Căci, invariabil, reacția invocată generează doar metan, nu moleculele de chiar o mie de ori mai mari care există În petrol, fiind, deci nevoie și de o ipotetică polimerizare. Lăsând deoparte prezența În petrol a unor compuși cu origine biotică, precum porfirinele ori aminoacizii, dar care invită la polemică dată fiind posibilitatea sintezei lor abiotice, amintesc doar sulful, acela pe care pirocolodiul lui Mendeleev l’a exclus din muniția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cu cât petrolul e mai vechi, cu atât e mai bogat În acest element, reprezentat din plin În atmosfera primară, dar rar astăzi. Un proces anorganic, prebiotic, ar fi generat un petrol fără sulf: metanul și ipoteticii lui produși de polimerizare - à propos: metanul nu polimerizează!; dar numai viața, derulată continuu vreme de trei miliarde de ani, a putut genera, pe măsura extragerii sulfului din atmosferă, de care avea nevoie pentru unii aminoacizi, implicit proteine esențiale, un petrol bogat În sulf
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
propune o clasificare a acestora după mai multe criterii: formă și mărime a) formă - coloizii cu particule de formă sferică (izometrică) se numesc sferocoloizi, iar cei cu particule de formă diversă, coloizi liniari. b) mărime - hemicoloizii au un grad de polimerizare mai mic decât 100, mezocoloizii au gradul de polimerizare cuprins între 100 și 1000, iar eucoloizii au acest parametru cu valori peste 1000. Macromoleculele au numai anumite dimensiuni medii, forma lor cea mai probabilă fiind cea de ghem. Ghemele macromoleculare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
formă și mărime a) formă - coloizii cu particule de formă sferică (izometrică) se numesc sferocoloizi, iar cei cu particule de formă diversă, coloizi liniari. b) mărime - hemicoloizii au un grad de polimerizare mai mic decât 100, mezocoloizii au gradul de polimerizare cuprins între 100 și 1000, iar eucoloizii au acest parametru cu valori peste 1000. Macromoleculele au numai anumite dimensiuni medii, forma lor cea mai probabilă fiind cea de ghem. Ghemele macromoleculare pot fi la rândul lor strânse sub formă de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
al particulelor în macromoleculă după acest criteriu, avem molecule ramificate, liniare, împâslite prin punți de hidrogen între catene și tridimensionale. Ultima categorie reprezintă clasa compușilor care se îmbibă cu dizolvanți fără a se dizolva propriu zis, fiind insolubili. gradul de polimerizare dacă gradul de polimerizare este mai mare de 160, probabilitatea ca toate cele 6,023 · 1023 molecule ale unui mol să fie diferite este mai mare de 0,5 și polimerul se numește neregulat sau întâmplător, spre deosebire de cei cu grad
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
după acest criteriu, avem molecule ramificate, liniare, împâslite prin punți de hidrogen între catene și tridimensionale. Ultima categorie reprezintă clasa compușilor care se îmbibă cu dizolvanți fără a se dizolva propriu zis, fiind insolubili. gradul de polimerizare dacă gradul de polimerizare este mai mare de 160, probabilitatea ca toate cele 6,023 · 1023 molecule ale unui mol să fie diferite este mai mare de 0,5 și polimerul se numește neregulat sau întâmplător, spre deosebire de cei cu grad de polimerizare mai mic
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
gradul de polimerizare este mai mare de 160, probabilitatea ca toate cele 6,023 · 1023 molecule ale unui mol să fie diferite este mai mare de 0,5 și polimerul se numește neregulat sau întâmplător, spre deosebire de cei cu grad de polimerizare mai mic, care sunt polimeri regulați. Mai există o clasă importantă de polimeri anorganici în care catena este formată din mai multe feluri de atomi. Aceștia sunt polimerii heterocatenari (de exemplu, cei ai acidului silicic sau silicaților), cel de-al
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
polialcooli, poliacizi, poliamide etc. Formarea sau sinteza polimerilor înalți naturali are loc prin reacții catalizate de enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Formarea sau sinteza polimerilor înalți naturali are loc prin reacții catalizate de enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
compactă, iar gelul are o structură tridimensională din particule înlănțuite. După structura lor, există trei tipuri de geluri: a) corpusculare - de obicei, este structura gelurilor tixotrope; b) lamelare - au particule bidimensionale legate prin legături intermoleculare sau formate prin reacții de polimerizare; c) fibroase - unite prin legături covalente, în reacții de polimerizare sau policondensare după o singură direcție. Gelifierea este însoțită de creșterea vâscozității și de un efect exoterm slab. Gelurile se pot obține prin reacții chimice sau procese fizice. De exemplu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
După structura lor, există trei tipuri de geluri: a) corpusculare - de obicei, este structura gelurilor tixotrope; b) lamelare - au particule bidimensionale legate prin legături intermoleculare sau formate prin reacții de polimerizare; c) fibroase - unite prin legături covalente, în reacții de polimerizare sau policondensare după o singură direcție. Gelifierea este însoțită de creșterea vâscozității și de un efect exoterm slab. Gelurile se pot obține prin reacții chimice sau procese fizice. De exemplu, obținerea gelatinei sau a gelului de amidon se face prin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
hexacianoferat II tetrapotasic: Porțelanul poros, sticla spongioasă sau fritele se prepară de obicei prin diverse tratamente termice. Metodele moderne de preparare a 172 membranelor organice se bazează pe gelifierea dirijată a diferitelor soluții de polimeri înalți (cu grad mare de polimerizare). Ca aplicații, membranele se folosesc cel mai mult în domeniul biologiei, în industria chimică și electrochimică, farmaceutică și industria materialelor de construcții. 3.2.1.3. Pulberi Sunt sisteme disperse corpusculare, cu aceeași structură capilară ca a gelurilor sau membranelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
2.2.2. Rășini Sunt izogeluri organice sau polimeri cu o structură compactă. Există rășini naturale (colofoniul, șerlacul, rășinile fosile, copalul, chihlimbarul etc.) și sintetice (macromoleculare). Procesul de formare a rășinilor se numește rezinificare și cuprinde o reacție chimică (oxidare, polimerizare, condensare) și un proces fizic de solidificare în stare rășinoasă. Au toate proprietățile coloidale ale gelurilor, cu excepția celor ce țin de porozitate și suprafață activă (adsorbție, reacții de contact etc.). Cei mai mulți polimeri solizi sunt într-o stare solidă mixtă, cristalină
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de apă. Sărurile minerale, sub formă dizolvată în mediile intracelular și extracelular, asigură schimburile electrolitice necesare proceselor vitale. Substanțele organice prezente în organismul uman se împart în substanțe organice simple (monozaharide, acizi grași, aminoacizi) și substanțe organice macromoleculare rezultate prin polimerizarea primelor: poliozide (glucide), lipide, proteine. Proteinele sunt constituienți de bază ai celulelor, deosebindu-se proteine structurale și proteine funcționale. Primele au o structură fibrilară, formând elementele elastice ale țesuturilor și structura de rezistență a celulelor. Proteinele funcționale, cu structură globulară
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]