1,136 matches
-
să amintesc aici de teoria "selectoratului", dezvoltată de Bruce Bueno de Mesquita și colaboratorii săi, potrivit căreia politicienii nu decid aproape niciodată ce politici publice să implementeze în baza recomandărilor și argumentelor științifice sau/și morale venite de la economiști, sociologi, politologi, filosofi etc., ci doar în funcție de logica "supraviețuirii politice" (deși ei pot, bineînțeles, să invoce uneori astfel de argumente pentru a-și justifica public deciziile luate în baza propriilor interese politice) (Bruce Bueno de Mesquita, Alastair Smith, Randolph M. Siverson și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
2005), pp. 92-111. 35 Newey, After Politics, p. 22. 36 Newey uită, în plus, că un astfel de raționament sofistic ar putea fi foarte ușor întors împotriva sa. Mai exact, un raționament similar ar putea fi invocat și împotriva acelor politologi care insinuează că, pentru a avea vreo valoare, filosofia trebuie să preia din metodele și "lecțiile" științelor politice, că "trebuie să coboare cu picioarele pe pământ", să se ocupe de "chestiuni practice" sau de probleme "cu adevărat importante", nu de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de "chestiuni practice" sau de probleme "cu adevărat importante", nu de idealuri morale sau speculații deșarte și fără vreun impact sau vreo relevanță pentru politica și lumea reală. Altfel spus, un astfel de raționament poate fi invocat și împotriva acelor politologi care, într-un cuvânt, și-ar dori ca filosofia politică să fie abandonată sau dizolvată în cadrul științelor politice. De altfel, deși astfel de exprimări, ce ar putea fi suspectate, pe lângă cinism, diletantism, superficialitate sau lipsă de seriozitate, și de aroganță
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
De altfel, deși astfel de exprimări, ce ar putea fi suspectate, pe lângă cinism, diletantism, superficialitate sau lipsă de seriozitate, și de aroganță sau, după cum le place unor realiști să se exprime, hubris, pot fi identificate cu ușurință în lucrările anumitor politologi (i.e., John Dunn, Rethinking Modern Political Theory (Cambridge University Press, Cambridge, 1985)), eu nu cunosc nicio lucrare de filosofie politică în care să fie măcar sugerată ideea că filosofia politică ar deveni o disciplină "mai puțin respectabilă" prin "contaminarea" cu
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și teoriile științelor sociale și politice sau că familiarizarea cu metodologia, argumentele și teoriile științelor sociale și politice este indezirabilă pentru filosofii politici (sau, la fel de important, că familiarizarea cu metodologia, argumentele și teoriile filosofiei politice este indezirabilă pentru sociologi și politologi). Tot ceea ce susține ea este doar că destule programe de cercetare așa-zis "interdisciplinare" nu sunt, de fapt, decât manifestări ale imposturii intelectuale sau, în termenii mai puțin politicoși ai lui Harry Frankfurt sau G. A. Cohen, ale "bullshit-ului" intelectual
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Virgil Nemoianu o temă specială, aparent exotică pentru spațiul cultural românesc. Ea este succint, dar excelent tratată în carte de Virgil Nemoianu: mișcarea New Age. Provocarea maestrului Nemoianu vine din partea unei discutabile afirmații a lui Edward Luttwak. Cu privire la oferta religioasă, politologul american susține că în viitor vom avea de ales doar între umanismul secular, fundamentalismul religios (al celor trei monoteisme) și mișcarea New Age. Subscriu întru totul opiniei lui Virgil Nemoianu că lumea religioasă este infinit mai complexă, iar alegerile sunt
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de comunism și utopie; a publicat, între altele, l'Utopie ou la memoire du futur (Utopia sau memoria viitorului [Robert Laffont, 2000]). Secțiunea Momente cruciale: Eternul comunism • Anticapitalism; Clasa muncitoare; Egalitarism; Ideologie; Neocomunism; Revoluție; Socialism; Utopie. JEAN-LUC DOMENACH, istoric și politolog, el a fost director al CERI, apoi director științific la Sciences-Po, înainte de a fonda secțiunea franco-chineză de științe Umaniste și Sociale la Beijing (2002-2006); actualmente își continuă cercetările la CERI. A publicat numeroase lucrări despre China și Asia, printre care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
2001]) și a numeroase articole consacrate politicii externe a URSS și a Rusiei contemporane. Momente cruciale: 1945-1949: Sistemul comunist mondial • Afganistan; Coexistență pașnică; Războiul Rece; Ho și Min; Mișcarea de nealiniere; Orientul Mijlociu; Politică externă; Vietnam; Iafta. JACQUES RUPNIK, istoric și politolog, specialist în problemele Europei de Răsărit, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, el este unul dintre directorii revistei trimestriale Transeuropîennes. între 1990 și 1992, a fost consilier al președintelui ceh Vaclav Havel. Este coautor al lucrării l'Europe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noua documentație, în vreme ce altele, la modă într-un anumit moment, au fost contrazise. Ni s-a părut așadar, că a venit momentul reunirii unui ansamblu de specialiști în diverse domenii afectate de comunism și de mai mulți discipoli-istorici, dar și politologi, sociologi, economiști și specialiști în problemele culturii - pentru a realiza o sinteză. Aceasta e supusă câtorva constrângeri: forma de dicționar a acestei sinteze și îndeosebi, lipsa de spațiu. Dar autorii s-au folosit de ele tocmai pentru a privilegia sinteza
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
loc ferm pe boltă 2. Morgenthau este, fără îndoială, cel mai strălucitor astru care a luminat vreodată câmpul plin de candidați la mărire și posteritate al teoriei politicii mondiale. În scrierile sale, multe și adesea inegale, se vede filosoful, istoricul, politologul și juristul complet, desăvârșirea unui ideal al omului de științe sociale de la începutul secolului trecut. Probabil că, dacă Morgenthau ar fi fost și economist, sociolog și lingvist, disciplina fondată de el și de Edward Hallett Carr ar fi fost epuizată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale politicii mondiale și instituțiile care le reprezintă, nu cu intenția de a le lăuda sau condamna, ci doar depunând eforturi pentru o mai bună înțelegere a acestor scopuri de bază care determină politica externă a statelor. Astfel, în sfârșit, politologii se mută și în domeniul internațional 1. Profesorul Charles E. Martin a continuat tema dr. Kirk, arătând problema cu care se confruntă mai ales studenții și cercetătorii din cadrul disciplinei relațiilor internaționale, adică dualismul cu care ne confruntăm mișcându-ne între
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
situație... Cred că una dintre cele mai mari acuzații la adresa atitudinii noastre față de metoda de predare în ultimii douăzeci de ani o constituie eliminarea la repezeală a instituției războiului și ștergerea din manuale a influenței politicii de putere. Cred că politologii au greșit mult. Noi ar trebui să fim primii care să studiem politica de putere, implicațiile sale și situațiile ce rezultă, și ar trebui să fim primii preocupați de cercetarea instituției războiului 2. Definită în asemenea termeni, politica internațională, ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deciziei; 3) jocurile actorilor din organizație nu sunt concepute ca veritabile jocuri de putere cu impact determinant asupra deciziilor care vor fi luate (Plane, 2003, p. 143). 2.2.2. Modelul „incrementalismului fragmentat” Acest model se datorează contribuțiilor aduse de politologul Charles E. Lindblom care, în 1959, a publicat lucrarea The Science of Muddling Through. Atât din punct de vedere istoric, cât și din punctul de vedere al conținutului său, modelul se înscrie pe linia celor două de dinainte, însă se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
țara de baștină. Un concept În dezbatere Mondializarea antrenează, În drumul său, mișcări migratorii uneori foarte ample, care conduc la crearea și organizarea de comunități naționale pe teritoriu străin, cel mai adesea desemnate sub numele de diaspora de către geografi, istorici, politologi, sociologi sau teologi. Așa s-au petrecut lucrurile cu diaspora chinezească, cea mai numeroasă din lume. Ea se manifestă prin Înmulțirea cunoscutelor chinatowns din marile metropole occidentale. În același sens, putem cita și exemplul diasporei libaneze. Într-adevăr, se știe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
allemande, trad. fr., Paris, Ed. sociales (prima ediție germană: 1845-1846). RICŒUR Paul (1997), L’Idéologie et l’utopie, Paris, Seuil. Φ DOMINAȚIE, Religie, REPREZENTARE SOCIALĂ, Valori Ierarhie (principiulî)tc "Ierarhie (principiul ~)" Φ Castă, DREPT ȘI CULTURĂ, Stratificare Incivilitățitc "IncivilitĂȚi" Conform politologului Jacques Chevallier, societatea noastră ar fi victima unei adevărate „escaladări a incivilităților”, acestea fiind definite ca „acte de Încălcare a ordinii sociale În viața de zi cu zi” (Chevallier, 1999, p. 8). Termenul de incivilități este Însă oare chiar atât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu bănuia ce avea să se întâmple, altfel ar fi fost mai prudent; dar odată angajat pe calea schimbării, nu mai putea da înapoi pentru același motiv pentru care "o femeie ori este însărcinată, ori nu", cum remarca sarcastic un politolog est-european. Răspunsul la întrebarea: "Ar fi fost același cursul istoriei dacă un asemenea om mare ar fi apărut sau nu la un moment dat?" ar situa istoricii în două tabere: una care susține preponderența factorului uman, cealaltă care favorizează cauzalitatea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
întoarcere în trecut. Oricum, privind lucrurile din punctul de vedere care ne interesează, acela al Europei partidelor politice, configurația Parlamentului European, al cărui punct forte nu este transparența, va pierde și mai mult în ceea ce privește lizibilitatea. Mai mult ca oricând, sarcina politologilor va fi aceea de a decripta enigma unui sistem european de partide al cărui lărgire îi accentuează opacitatea deja considerabilă. Sarcină justificată din plin de necesitatea cunoașterii științifice, la care se adaugă confuzia cetățenilor europeni, deja tentați să se abțină
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
se adaugă confuzia cetățenilor europeni, deja tentați să se abțină, și care, în condițiile amplificării complexității, nu ar putea decât să oscileze între perplexitatea dezabuzată pe de o parte și iluzia alienantă pe de alta. Demersul pare unul anevoios, dar politologii nu au așteptat perspectiva aderării "noilor democrații" la Uniunea Europeană pentru a se interesa de emergența sistemului de clivaje și partide politice care marchează perioada postcomunistă. În această privință, conceptul de clivaj furnizează un instrument fructuos de analiză euristică, întrucât avem
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
În definitiv, pentru Rokkan, paradigma clivajelor reprezintă un moment, o fază, în construcția unui model mult mai vast și mai ambițios: harta sa conceptuală a Europei de Vest, neputând să facem o separație artificială între una și între cealaltă. Marele politolog norvegian încerca astfel să repereze parametrii unui model care viza configurarea raporturilor centru/periferie care se subsumează emergenței statului și națiunilor în Europa Occidentală. Cele trei variabile de bază ale modelului sunt respectiv economia și cultura ca variabile independente, natura
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
bazat pe diferența de clasă capital/muncă sau angajatori/angajat. Clivajele afectează echilibrul puterii în societate. Această concluzie importantă corespunde sistemului de partide politice occidental, însă această abordare poate fi utilizată și în cadrul analizei clivajelor și partidelor politice din Letonia. Politologii care au analizat clivajele politice din Letonia au scos în evidență mai multe clivaje. Norgaard et al. sugerează că partidele din Letonia ar trebui incluse într-o matrice cu două dimensiuni: o dimensiune radicală/moderată a problemei etnopolitice și un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
reducerii spectaculoase a conflictului politic interior".4 În timpul campaniilor electorale, acestea își dispută sufragiile acelorași grupuri sociale, afișează aceleași programe și au aceleași evoluții. 2. Formarea clivajelor În timpul perioadei sovietice, structura socială era simplă: muncitorii, țăranii din colhozuri și intelectualii. Politologii 6 au descris societățile Europei Orientale ca fiind societăți "nediferențiate", ca rezultat al politicii regimului comunist. Nivelul precar de diferențiere socială și economică a avut drept consecință și faptul că preferințele politice ale cetățenilor nu au fost determinate de poziția
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
principală care focaliza atenția elitei a fost statutul juridic al maghiarilor din România. Trebuia să se includă în programul UDMR ideea că maghiarii sunt "o națiune-partener" a românilor, așa cum susțineau "radicalii"? După unul din actorii politici ai acestei epoci, astăzi politolog, "opoziția dintre Domokos și Szöcs a apărut ca opoziția dintre partizanii unei politici de compromis, de cooperare care, în acest fel, vor obține rezultate la București și radicalii, partizani ai euroasanării (deci sub presiunea Occidentului) regimului politic român"12. Cei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
urmează 4: Raspunde Da Slovenia Ungaria Germania de Est Slovacia Bulgaria România Cehia Polonia 77,60% 76,40% 75,30% 73,10% 59,80% 54,10% 53,10% 48,80% Media 63,60% Cifrele sunt grăitoare în ciuda diferențelor dintre țări. Politologul János Kornai remarca faptul că în țările care au întreprins tranziția postsocialistă, majoritatea populației face parte din cei decepționați de sistemul socialist care îi fac acestuia un bilanț negativ și îl disprețuiesc. Dar, în același timp, o mare parte a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de mijloc urbană ceea ce este ales cazul societății bulgare din ajunul și imediat după al doilea război mondial. Astfel, regimul industrializează și crează posibilități de mobilitate socială importantă.13 Independent de "referințele" lor politice, toți oamenii de știință bulgari istoriei politologi, sociologi etc. sunt de acord asupra rolului "modernizator" pe care regimul comunist l-a jucat. Să observăm pe scurt că acest rol al regimului comunist nu este specific bulgar dar, exceptând fosta Cehoslovacie și anumite regiuni ale Poloniei, această constatare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
clare și mai precise. În 1973 deja, întrebându-se asupra aplicabilității noțiunii de paradigmă în știința politică, Jérome Stephens subliniază pericolele la care ne expunem atunci când folosim acest cuvânt fără discernământ. El consideră acuzație gravă de raționament în circuit că politologii care adoptă acest concept: "încearcă mai ales să-și plaseze propriile formulări sub autoritatea lui Kuhn și [...] să sugereze că formulările celor care îi contrazic nu sunt paradigmatice"8. În plus, el amintește că încă din 1965, adică la trei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]