2,744 matches
-
să-i impute de trei ori valoarea, doar dacă... Nu cumva totul nu-i decât o înscenare a securității cu scopul de a racola un viitor informator aflat dincolo de „cortina de fier” ?! Dacă este chiar așa, își pierd timpul de pomană. Gabi nu poate deveni unul de-ai lor ! * - Ție ce ți-a adus moșul ? Întrebarea care i-a revenit în minte vine din vremea copilăriei. fusese pusă de Gabi, de fapt prenumele lui este Nicolae-Gabriel. - Care moș ?! - Moș Niculae ! - Nu
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
de gură, dar, că te doare în pistil, ți-ar trebui o-nțepătură c-un ac mai gros și mai... viril! strirpea noastră hoțomană te taie, scumpă țară, în felii, stirpea noastră hoțomană, ca bomboană să devii pe coliva de pomană! unei asistente mi-ai spus că ești doar asistentă; asiști pe doctori când iau spagă și taci chitic, dar ești atentă, când plicu-n buzunar îl bagă. unui român americanizat mândru-n țară, băietan, rupeai inimi la femei... nu știu, azi
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
O fi frumos? Are asemuire cu ceva? Drumul meu trece printr-o pădure bătrână de stejari și fagi. Se aud copacii scârțâind din toate încheieturile, precum articulațiil e unui bătrân pensionar așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, să arate mai frumos. Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit de
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
Eu am de dus în pană Familia mea, Și alți cinci pensionari, Și am de dat din ea pentru țărani, Și pentru rana mea de pus pe rană - Ei strigă: “Țară, țară, vrem ostași!” Eu mă ascund în propria mea pomană, Aș vrea să-ntineresc, Să scriu, să scriu, Din ce, și ce, nu am, și nici nu știu, Din scrisul meu, să am să dau, în țară, Serviciu, Pentru un ostaș de școală - Și-mi fac avânt Și-alerg Alerg
JOC RIDAT de JIANU LIVIU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365183_a_366512]
-
Făcându-și calculele, ajunsese la concluzia că la ora la care urmau să sosească la el acasă, nu ar mai fi fost nimeni de găsit. Dacă tot era atât de absurd, dl. Constantin nu avea decât să bată drumul de pomană. Pe drum, a rămas cât mai în urma posibil; trebuia să tragă cât mai mult de timp. A rămas în stația de tramvai. Dl. Constantin, care avea un avans considerabil, dăduse colțul îndreptându-se către stația autobuzului 73. Au trecut două
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
lucrare care să merite mai mult de opt! “Nu se poate, nu am cum să iau opt; să vezi că lucrarea mea a rămas rătăcită cu mult în urmă. Cine știe ce notă am luat. M-am bucurat ca un prost, de pomană!” - .... Florin Stancu, ...îi citește profesoara numele, cu voce egală, între cei care au reușit să ia nota opt la lucrare. * Nu a trecut prea mult timp de la recentele lucrări; Florin încă vede viața în roz. A uitat însă de “schema
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
vreme așa câinoasă că nici un câine nu-l dai afară, dar aminte să străbați atâta cale (că eu veneam tocmai de la Tălpși) iar el, de-aci, din comună (se dusese până la un vecin ca să-l anunțe să vină dimineață la „pomana porcului”) și înlemnise de-a binelea. Păi cum să nu-i spun ce mă doare, că așa sunt eu, și nelăsându-l să-l roadă curiozitatea, îi mărturisii pe loc: - „Nene, m-am îndrăgostit de fata crâșmăriței Marița, și aș
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
rugătoare, încât cei mai mulți sfâr¬șeau prin a-i da câte ceva, de obicei - mânca¬re, fiindcă, pe cât era de slabă, pe atât de mult mânca. Când era câte o înmormântare, ea era prima care se înființa în curtea omului pentru tradiționala pomană. Când, după slujbe, se făceau parastase, intra și ieșea de mai multe ori din biserică pentru a trece printre cei care-și pomeniseră morții și a primi colaci și bă¬u¬tu¬ră, sfârșind, firește, prin a se îmbăta criță
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
care-și pomeniseră morții și a primi colaci și bă¬u¬tu¬ră, sfârșind, firește, prin a se îmbăta criță. Când erau Moșii de vară, adică înaintea Rusaliilor cu o săptămână, pe la noi se obișnu¬iește să se dea de pomană ulcele de pământ sau căni pline cu griș sau orez cu lapte, care au legate de toarte câte trei fire de izmă creață, adică mentă. Atunci, Rodoloaia, care stătea pe ulița Capu’ Satului, la Cacarela, ieșea dis-de-dimineață la drumul mare
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Satului, la Cacarela, ieșea dis-de-dimineață la drumul mare și se așeza pe dala de piatră de pe marginea podețului din fața casei lui Sclipa, peste drum de casa noastră; până la prânzu’ ăl mare femeia era înconjurată de căni și ulcele primite de pomană, fiind nevoită să le care acasă cu târna sau chiar cu telteul, ajutată de ne¬poți. Atât de mult intrase în conștiința oa¬me¬nilor asocierea între porecla Rodoloaia și fap¬tul că aceasta cer¬șea, încât de multe ori
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
ajunsă la unchiul meu, m-am făcut stăpână pe mica bucătărie, rugându-mă Domnului să mă ajute să termin cu treaba până spre seară, pentru că a doua zi dimineață urma să pregătesc coliva, vasele și îmbrăcămintea ce trebuiau date de pomană, după datină, la cimitir. Unchiul Zaharia urma să meargă să vorbească cu preotul pentru sfințirea bucatelor și mersul la cimitir. De aceea, după prânz, îmi spuse: - Fetițo, eu plec la biserică să vorbesc cu preotul, văd că te descurci foarte
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
ajuns pe mal și s-a așezat lângă el ca să-și tragă sufletul și să tușească în voie, își dădu seama că trunchiul semăna cu un os de curcan, așa cum văzuse el ultima oară când mâncase ca un spart la pomana lu' Ghiborțea, un fost coleg de pușcărie din vremea când, tineri fiind, foloseau în comun fetele răpite din horă, sau de pe la cosit. Curios, râcâi cu briceagul și se convinse. Era un os! Însă unul uriaș, cam de înălțimea lui, deși
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
slujit Te-au ,,citit” că ești cinstit Portofel de vieți mărunte Zilele ți-s tare scurte Și dac-ai îmbătrânit Boală grea te-a mai lovit Portofel golit de vise Ți-au rămas doar două fise Una dă-o de pomană Că ești singur și ți-e toamnă Una sa o ai la tine Pentru iarna care-ți vine Că ți se va cere seama Și să ai a trece vama . Referință Bibliografică: Portofel de om sărac / Mihai Condur : Confluențe Literare
PORTOFEL DE OM SĂRAC de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366749_a_368078]
-
la dispoziție e numărat, că vrei să cuprinzi totul cu bani puțini și programe artistice sau de divertisment de calitate pe care să le povestești și nepoților și astea, în condițiile date, lipsesc aproape cu desăvârșire, mai prinzi câte-o “pomană” dacă ești pe “fir” sau te nimerești, dar astea sunt rarisime, numai întâmplătoare și numai la anumite casinouri care au proprietari sau interpreți mai generoși și compensate probabil de promisiunea unu nu s-a încurcat cu astfel de “frivolități” și
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
ce duce către pod. Deschide trapa și se ridică deasupra. Un sfert din suprafața podului este acoperit cu nuci dintre care, nu multe, sunt sparte și secătuite de miez. Sufletul bătrânei, după aparențe, este înfometat. Să fi neglijat fiica rostuirea pomenilor ?!.... Este de cercetat oricât de ingrată ar fi sarcina. Din fericire, nu a mai este cazul. Dacă tot pornise să exploreze, Albert coboară în beci. Intrarea era destul de comodă. Dincolo de câteva putini înșirate se zăresc lespezi din piatră de râu
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
iar românul nostru și-a amintit de fabula cu ciobanul mincinos a cărei morală - mincinosul nu e crezut nici când spune adevarul - se potrivește așa de bine, încât românul nostru s-a hotărât să nu-și mai rupă pingelele de pomană până la secția de votare. Așa că nu boicotul, ci neîncrederea și frustrarea fac posibil ca România să fie condusă cu o majoritate absolută în Parlament și cu o minoritate absolută de încredere din partea populației țării. Poate merge totul bine. Speranța moare
ROMÂNIA A ALES! de VIOREL BAETU în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366081_a_367410]
-
minciuna socială domnește în toate clasele și pune stăpînire, zilnic, pe mințile cele mai frumoase! Oricum, asta ar trebui îngăduit unui om, care nu și-a construit vile cu banii de pe cărțile sale și căruia editorul său îi face acum pomana de a-i trimite exact atît cît să poată face față datoriilor, angajamentelor sale morale! Da! vreau să-mi las pielea pe această hîrtie albă, pe care atît am iubit-o! Dar, nu! Unul dintre ultimii prieteni îmi spune: „Nu
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
gândi. Fii optimist și privește cu încredere viitorul. 7. Încearcă să înlături încordarea care te stăpânește. Nu te lasă pradă furiei și nu te mânia. 8. Fă efortul de a fi agreabil celorlalți. 9. Evita tentația de a sta de pomană, știind că asta te va deprima. Poate se va găsi cineva să citească aceste rânduri și să încerce să trăiască lăsându-se dirijat de aceste principii. Ar putea avea norocul să se descopere pe șine mai bun, mai liniștit, pregătit
PUTEREA FIECĂRUI OM de IONEL CADAR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361661_a_362990]
-
o plăcere imensă”, a spus la gală „să fiu astăzi aici, pentru că am întâlnit oameni din generația care ar fi putut schimba România. Chiar și așa, rămași fiecare singular pe domeniul său, am încercat să nu trecem prin viață de pomană”. Ionel Dănciulescu Un premiu special pentru înspăimântătorul portarilor Fotbalistul care a marcat peste două sute de goluri într-o carieră prodigioasă fotbalistică, la echipa Dinamo București, dar și la echipe din Turcia și Spania, un model de fair-play a urcat la
GALA LAUREAŢILOR FUNDAŢIEI ROMÂNIA 2000 ŞI COTIDIANULUI ULTIMA ORĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361628_a_362957]
-
Păi zic pe la două să fiu plecat. Până ajung la Constanța durează drumul vreo patru ore și ceva cu căruța. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț bun? Să nu bați drumul de pomană. Avem nevoie de bani, dar nici pe degeaba să ne dăm agoniseala de un an nu putem. Știi că a venit iar Ionel Beleaua - preceptorul, că nu am plătit dările la primărie. De fapt îl chema Ionel Șerban dar lumea
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
de meseria lui... doctor de copii. Nu știu ce învârtea prin „Bastionul Păcii”, unde noi aveam o colonie de cîteva sute de „lucratori” din Comerțul Exterior și din MAE, adică Ministerul Afacerilor Externe. Era un fel de „pițifelnic” care ardea gazul de pomană! Era fără nevastă! Doamna lui, cred că era în țară... având biata boală incurabilă, probabil cancer. - Ovidiule, eu am o „prietena”, o azerbaidjancă de vreo treizeci de ani, de meserie regizoare. Vrei să o rog să-ți facă și ție
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
mă uit cruciș la damigeană, că de băut,... m-am pocăit. mă vindecă de toate, toamnă, dă-mi să beau doar câte-o gură și, când e sărbătoare,-o cană, să-mi fie leac de umflătură. dacă se-ntâmplă vreo pomană, la nu știu care mănăstire, m-oi dezbrăca de tine, toamnă, și o să-mi ies, atunci, din fire; m-oi logodi, pe veci, c-o ană, pe scoarța unui vechi arțar, și să te văd, bătrână toamnă, cu cine bei tu din
MĂ VINDECĂ DE MINE, TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352370_a_353699]
-
rugă să pună masa meșterilor, că de nu, o rupe cu bătaia. În consecință, plină de solicitudine și bucurie, doamna puse masa, adică aduse o oală cu borș de ștevie, patru castroane și lingurile de lemn, din cele primite la pomană, apoi o mămăligă, niște carne de la borcan, din cea mai grasă cu puțință pe care n-o mânca nici câinele, niște cepe iuți de-ți dădeau lacrimile și le ură mesenilor: „poftă bună” cerând iertare că nu poate participa și
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
doamna Veruca ieși pentru câteva clipe. Merita orice efort, fiindcă se părea, acest secret era pe deplin comparabil cu misterul ce-l înconjura pe bogăta- șul ăla nesuferit de don Alfons, un zgârcan, care nu vroia să dea ceva de pomană unor nepoți tineri și plini de visuri romantice, chitiți să salveze caracatița șchioapă, o specie a cărei dispariție, prognozată deja, punea problema unui cataclism cosmic. Pe linie de consecință, stabilind și un record de viteză domestică (imposibil de omologat însă
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Născătoare de Dumnezeu Maria. Timp de patruzeci și cinci de ani n-a ieșit din biserică. Era gânditor și avea grija de el însuși. Tot despre el ne mai spuneau că dacă vedea vreun sărac venind la el îi dă pomană cu mâna lui dacă era orb. Dacă vedea îi punea pomană înaintea să sau la temelia stâlpului sau pe pământ sau pe treptele bisericii și de acolo o lua săracul. Un batran l-a întrebat: - Pentru ce, părinte, nu dai
LIVADA DUHOVNICEASCA (21) de ION UNTARU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352372_a_353701]