1,140 matches
-
resursele naturale existente. Datorită poziției geografice și climatice, pământul românesc posedă, În covorul verde, un tezaur floristic foarte bogat și diversificat, rar Întâlnit În alte zone ecologice ale Europei, fiind influențat de o climă temperată, cu nuanțe continentale, mediteraneene și pontice. Pe aceste meleaguri, cresc circa 3.500 specii de plante din flora spontană, dintre care 300-400 specii au dovedit evidente proprietăți terapeutice. Orografia pământului românesc, de la munte până la mare, de la obcinele Bucovinei până la Dunăre, a permis extinderea anumitor plante, În
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
Nicolae Năstase, Editura Antet, București, 2006. Tricker, B., Consiliul director, traducere de Rodica Ștefan, Claudiu Țuclea, Editura Nemira, București, 2000. United Nations, UN-HABITAT, "Developing and managing professional codes of ethics, 2002. Vattimo, G., Societatea transparentă, traducere de Stefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995. Weil, M. & Gamble, D., "Evolutions, Models and the Changing Context of Community Practice", în The Handbook of Community Practice, Sage Publications, Londra, 2005. Werther, B. W., & Chandler, D., Strategic corporate social responsibility: Stakeholders in a global environment, Sage
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
A. Sonnenfeld, J. A., "Who matters to CEOs? An investigation of stakeholder attributes and salience, corporate performance, and CEO values", în Academy of Management Journal, 42, 1999, pp. 507-525. 87 Apud Gianni Vattimo, Societatea transparentă, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995. 88 Ronald K. Mitchell, Bradey R. Agle, Donna J. Wood, "Toward a theory of stakeholder identification and salience: Defining the Principle of Who or What Really Counts", în Academy of Management Review, 22(4), 1997, pp. 853-886. 89
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
conferință, desfășurată în anul 1871 și încheiată cu semnarea convenției internaționale cu privire la statutul strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Era reafirmat principiul închiderii strâmtorilor. Rusia obținea dreptul de a avea vase de război în Marea Neagră și de a construi arsenale pe litoralul pontic, prerogative pierdute la Congresul de Pace de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii, pierdut de Rusia. Cea de-a doua conferință a avut loc în intervalul 8 februarie 10 martie 1883, era o conferință internațională în chestiunea Dunării și
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
dar și militară. Prin urmare este obligată să includă toate teritoriile Europei istorice și politice, iar România aparține acestui areal. Cum putea fi lăsată pe dinafară? Cum poate marea putere numită UE să lase în afară Gurile Dunării și litoralul pontic? Marii strategi ai UE care nu sunt numaidecât șefii care apar în mass-media au gândit de mult acest scenariu. UE nu putea, însă, să ne spună nouă, românilor: veniți la noi vă primim oricum pentru că avem nevoie de geografia voastră
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10 ; atașamentul față de patrie (V 7) laolaltă cu dorul de casă și cu speranța în sosirea unei vești de la cei dragi (V 1) oglindesc sentimentele exprimate în Ponticele, I 3 ; imnul închinat frumuseților gliei italice și primăverii din ținutul natal (V 3) se află pe același plan cu elogiul din Tristele, III 12 ; epuizarea poetului chinuit de boală (V 1, 2) răsfrânge chinul zugrăvit în Tristele, III 3
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nemurirea... (V 7). Poetul latin care servește drept protagonist celei din urmă creații a lui Alecsandri a fost și el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului român preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale revenind însă, în noul decor al existenței lui, mai degrabă la funcția primordială de poezii funebre. Moarte civilă, exilul este
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-n al meu suflet mă tem, dar o implor - Tristele, I 11), între spaima de a fi înmormântat departe de casă (Îmi cer adese moartea și iar nu vreau să vie,/ Spre-a nu-mi rămâne trupul în geticul pământ - Ponticele, I 2) și regretul de a nu fi murit la timp pentru a fi scutit de o experiență tragică (Ieri fără nicio vină puteam închide ochii,/ Azi viața-mi este dată, dar ca să mor pribeag - Tristele, III 3). Locul unde
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cea margine de lume,/ Din care zei și oameni cu toții au fugit (Tristele, IV 4). Istrul se dovedește a fi un fluviu al Infernului : Și Istrul chiar cu Stixul eu l-aș schimba, de este/ Vrun Stix cumva pe lume (Ponticele, IV 14). Încă de la întemeierea sa, cetatea Tomis stă sub semnul morții, iar eruditului autor al Metamorfozelor nu-i pot scăpa conotațiile legendare funeste. Numele orașului amintește de crima Medeei, uciderea fratelui Absyrtos (De-atunci îi zice Tomis acestui loc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o stare de spirit. În ochii lui Ovidiu, zăpada nu se mai topește de la un an la altul (Tristele, III 10), gheața prinde vinul în cupe, apele mării și ale Istrului care se lasă astfel ușor traversate de caii dușmanilor (Ponticele, IV 7), frigul și furtuna nu contenesc niciodată (Ponticele, I 3). Pământul este pustiu, nedesțelenit, fără fructe, vie sau flori (Tristele, III 10), iar apa sărată nu poate alina setea (Tu n-ai fântâni, doar numai cu apă tot sărată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu se mai topește de la un an la altul (Tristele, III 10), gheața prinde vinul în cupe, apele mării și ale Istrului care se lasă astfel ușor traversate de caii dușmanilor (Ponticele, IV 7), frigul și furtuna nu contenesc niciodată (Ponticele, I 3). Pământul este pustiu, nedesțelenit, fără fructe, vie sau flori (Tristele, III 10), iar apa sărată nu poate alina setea (Tu n-ai fântâni, doar numai cu apă tot sărată : / Mori și mai mult de sete, în loc s-o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
3). Pământul este pustiu, nedesțelenit, fără fructe, vie sau flori (Tristele, III 10), iar apa sărată nu poate alina setea (Tu n-ai fântâni, doar numai cu apă tot sărată : / Mori și mai mult de sete, în loc s-o potolești - Ponticele, III 1). Localnicii sunt sălbatici, îmbrăcați tot timpul în blănuri (Tristele, V 10), iar îndeletnicirile civilizației, ca medicina, agricultura sau țesutul le rămân străine (Ponticele, III 8). În schimb, ei se așteaptă în fiecare clipă la război. Chiar poetul e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numai cu apă tot sărată : / Mori și mai mult de sete, în loc s-o potolești - Ponticele, III 1). Localnicii sunt sălbatici, îmbrăcați tot timpul în blănuri (Tristele, V 10), iar îndeletnicirile civilizației, ca medicina, agricultura sau țesutul le rămân străine (Ponticele, III 8). În schimb, ei se așteaptă în fiecare clipă la război. Chiar poetul e silit să ia arma în mână (Tristele, IV 1) pentru a respinge atacul barbarilor cu săgeți otrăvite, de două ori ucigașe : Ca ei să facă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e silit să ia arma în mână (Tristele, IV 1) pentru a respinge atacul barbarilor cu săgeți otrăvite, de două ori ucigașe : Ca ei să facă moartea mai crudă, mai cumplită,/ Cu fiere de șerpoaică își ung a lor săgeți (Ponticele, I 2). Bătrân, bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul, nici apa nu-mi priește,/ Nici aerul, și trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, mă chinuie nesomnul/ Sunt piele doar și oase, mâncarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul, nici apa nu-mi priește,/ Nici aerul, și trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, mă chinuie nesomnul/ Sunt piele doar și oase, mâncarea n-are gust - Ponticele, III 8), poetul se vede abandonat de zei (Tristele, IV 1) și de prieteni (Tristele, I 9). Surghiunit între străini care nu-i înțeleg limba și-i răstălmăcesc gesturile (Tristele, V 10), într-un loc situat la antipodul geografic și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Alui (Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Marta Petreu, Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europeni de ieri și de astăzi, universali... Sunt cititor. Din când în când scriitor (scriptor...)! A.B.A trecut ceva vreme de la ultimul nostru interviu, Lucian Vasiliu. Chira Chiralina (așa cum m-ai botezat tu împreună cu dragul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
starețului Adrian Alui (Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europenii de ieri și de astăzi. Mă opresc. Sper la timp, să-mi trag răsuflarea pentru următorul răspuns... A.B. Poți să-mi povestești măcar câteva întâmplări cu oamenii dragi ție, amintiri pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fragmentar dintr-o reprezentare a Cavalerilor danubieni în Muzeul din Ploiești”, Studii și materiale, județul Prahova I (1968), pp. 34-43; „Cultul Cavalerilor danubieni”, Magazin istoric IV (1970), 12, pp. 26-32; „Unele aspecte iconografice ale reliefurilor Cavalerilor danubieni din Scythia Minor”, Pontica 5 (1971), pp. 503-511; (împreună cu G. Popilian) „Patru monumente inedite ale cavalerilor danubieni”, Studii și cercetări de istorie veche și arheologie 27 (1976), 2, culminând cu o sinteză fastuoasă despre acest material ecvestru în areal danubian, publicată în două volume
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
oalele se stricau, iar cu panerele nimene nu știa ce să facă și nu se pricepea unde să le mai grămădească. "în discordie cu realitatea" "teroriștii". "la 3 ore post-meridionale". Ilie Vasitu, "judecătorul". 28 Mai 1925 [LITORAL. DEPĂRTĂRI] (Pe țărmul Pontic)* Balcic. Marea-i destul de liniștită. Ușor încrețită de hula după amiezii, plescăiește regulat la țărm. Orașul încântător, în terase cu grădini suspendate, cu intrări tainice de sus în jos. Smochini și migdali. Ș-un puiu de magar oleacă mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și păr. Munții s-au pustiit; se fac încercări de replantare. Aici, la țărmul mării pontice, unde a fost adus de puhoaie pământul vegetal, pădurea e încă în ființă și parcurile de specii diverse, aduse de pretutindeni din celelalte părți ale lumii, izbutesc. Am văzut în grădina botanică castani buni, care tânjesc din pricina unor boli criptogamice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-se după înființarea Episcopiei (1598) și, mai ales, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Loc de întretăiere a marilor drumuri comerciale, Hușii au fost o vatră a convergențelor etnice. Colonizarea greacă (secolele VIII-VI î. Hr.) din zona bazinului pontic i-a adus pe geți în legătură nemijlocită și îndelungată cu grecii. Contactele dintre autohtoni și grecii stabiliți aici, venind din coloniile Histria, Tomis și Callatis, au accelerat progresul geto-dacilor. Victorioși în cele două războaie cu dacii, romanii au cucerit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică și chiar apotropaică (imaginea lui apare gravată pe scuturi, pe celebrele si contestatele tăblițe de plumb, este reprodusă în figurine de lut, care nu pot avea o altă destinație decât cea ritualică). „în Dacia pontică, dar și în Dacia carpatică, afirmă Romulus Vulcănescu , taurul ținea de un simbolism meteorologic, astral și chtonic.” Căpeteniile dace beau din rithonuri„coarnele de consacrare”, iar deposedarea de putere a unui tarabostes era însoțită de ruperea și aruncarea rithonului, deci
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
statului get centralizat. Simbolul, constituit din capul de bovideu - foarte probabil emblema geților orășteni din Sarmisegetuza Regia - este așezat pe un piedestal în jurul căruia este încolăcit un șarpe mare cu cap de mamifer și coadă globulată, presupusă emblemă a geților pontici localizati în cetatea Genuclei. Profund semnificativă este figura din cartuș, foarte probabil reprezentarea lui Zamolxis cu soarele și luna figurate pe piept ți luceafărul deasupra creștetului”. Figură ce se regăsește atât pe monedele getodace, cât și pe unele sigilii domnești
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
un areal de analiză generos, cât de cât, deși interconexiunea dintre cele două teme nu duce întotdeauna exact la elementele care ne interesează aici. O privire rapidă peste istoria maritimă autohtonă ar putea da motivele acestei precarități imaginare. Caracteristica spațiului pontic ar fi modelarea lui ideologică, nu faptică, adică e vorba, în cazul Mării Negre, mai degrabă de intersecții și consecințe ale ideilor politice și sociale ale Europei, decât de conflicte și evenimente. Antropologia spațiului pontic rezultă, pe de o parte, din
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
motivele acestei precarități imaginare. Caracteristica spațiului pontic ar fi modelarea lui ideologică, nu faptică, adică e vorba, în cazul Mării Negre, mai degrabă de intersecții și consecințe ale ideilor politice și sociale ale Europei, decât de conflicte și evenimente. Antropologia spațiului pontic rezultă, pe de o parte, din realități obișnuite oricărui litoral situat în avanpostul altor mări mai importante (Mediterana, în speță), iar pe de alta, din specificitatea unei zone cu o coloratură geo-strategică foarte diversă. Geto-dacii au navigat rudimentar pe râuri
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]