893 matches
-
acestui mottou, totuși, este nesigură deoarece, considerând reproducerile stemei din acea vreme, pe blazon nu apar florile de care vorbește profeția. Giovanni Battista Panphili (Panphily) a fost proclamat papă chiar în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă. Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a lui „custos”) completează ideea blazonului: „sentinela munților”; deși sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de Chigi. De adăugat și faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte di Pietà”. Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus” până în prezent este fără tălmăcire. Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno). nu există nici o explicație plauzibilă a acestui
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
Majoritatea înterpreților, însă consideră termenul ca fiind un fel de întărire a termenului “Etruriae”. În timpul pontificatului liberalului Giovanni Maria Mastai Ferretti, Roma a devenit capitala Italiei. Cu această ocazie papa Pius al IX-lea a fost nevoit să suprapună crucea pontificală peste crucea sabaudă (caeea a casei de Savoia). mulți sunt interpreții, care urmând modalitatea de dinainte de 1595 (data publicării textului profețiilor) să se limiteze la stemă: într-adevăr, Vincenzo Gioacchino Pecci avea pe blazon o cometă. Aceasztă explicație nu este
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
din primele decenii ale secolului al XX-lea. Marea Schismă care a rupt biserica creștină (1054) între Biserica de Răsărit, ortodoxă, și Biserica de Apus, catolică, nu a fost înlăturată, cu toate eforturile depuse pe parcursul aproape a unui mileniu. Vizitele pontificale, ale unor înalți prelați, colocviile și seminariile inițiate vizează începutul unei apropieri între cele două mari biserici creștine. Oricum, procesul de reconciliere se derulează lent, greoi, plin de contradicții, orgolii și uneori tendințe hegemonice. Întinderile uriașe de pământ ale Rusiei
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
la Ateneul Salezian, unde a obținut licența și doctoratul în dreptul canonic cu un studiu asupra „Guvernării Bisericii în gândirea papei Benedict la XIV-lea (1740 - 1758)”. Din 1967 a predat Teologia Morală Specială la Ateneul Salezian, devenit mai apoi Universitatea Pontificală Saleziană (în 1973). Timp de zece ani a predat tratatele „De Iustitia”, „De virtute Religionis” și „De Poenitentia” (dreptatea, virtutea religiunii și penitența sau spovedania). În 1976, în urma morții neprevăzute a eminentului jusrist belgian - Gustave Leclerc - a fost chemat să
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
predat până în 1991. Tratatele prezentate au fost: „Dreptul Public Bisericesc (ecleziastic)”, în cle două tradiții specifice (occidental și oriental); „Dreptul Constituțional al Bisericii”, „Raporturile dintre Biserică și Comunitatea Politică”, „Dreptul Internațional”, „Dreptul mionorilor” (în sintonie cu specializarea pedagogică a Universității Pontificale Saleziene) și „Legislația și Organizarea Catehetică și Pastorală a Tineretului”. Din 1989 a devenit și rector al acestei Universități. În 1978 a fost invitat să predea același „Drept Public Bisericesc” și la „Institutum Utriusque Iuris” al Universității Pontificale Laterane. Pe lângă
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
a Universității Pontificale Saleziene) și „Legislația și Organizarea Catehetică și Pastorală a Tineretului”. Din 1989 a devenit și rector al acestei Universități. În 1978 a fost invitat să predea același „Drept Public Bisericesc” și la „Institutum Utriusque Iuris” al Universității Pontificale Laterane. Pe lângă o intensă activitate publicistică, a plinit și funcția de Director al teologilor (1974 - 1976), Decan al Facultății de Drept Canonic (1979 - 1985), Vice-Rector și mai apoi Rector Magnific al Universității Pontificale Saleziene al Universității „Don Bosco” (1989-1991). Pe
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
și la „Institutum Utriusque Iuris” al Universității Pontificale Laterane. Pe lângă o intensă activitate publicistică, a plinit și funcția de Director al teologilor (1974 - 1976), Decan al Facultății de Drept Canonic (1979 - 1985), Vice-Rector și mai apoi Rector Magnific al Universității Pontificale Saleziene al Universității „Don Bosco” (1989-1991). Pe tot timpul activității sale didactice la Roma a desfășurat și o intensă activitate pastorală în diferite parohii romane; a contribuit în mod eficient la promovarea laicilor (în Centrele de Formare teologică și apostolică
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
pentru a emana texte constituționale și organisme, cum ar fi Curtea Supremă, demne de marile tradiții europene. A focut parte dintr-un grup de lucru pentru revizuirea tuturor deliberărilor Conferinței Episcopale după promulgarea noului Cod Canonic. A colaborat cu Consiliul Pontifical pentru promovarea unității creștinilor în redactarea „Noului Director Ecumenic” (1993). Pe 4 iunie 1991 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop al celei mai vechi dieceze din Piemonte, ca arhiepiscop mitropolit de Vercelli. Ca păstor spiritual al
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
cu ocazia celebrării Mirului, cu ocazia prezentării noilor parohi, cu ocazia vizitelor pastorale și în alte ocazii mai puțin semnificative. A participat în calitate de cardinal elector la conclavul din 19 aprilie 2005, care l-a ales pe actualul papă. Cu Scrisoarea pontificală din 22 iunie 2006, trimisă de Papa Benedict al XVI-lea credincioșilor din Arhidieceza de Genova, papa îi anunța pe ei (și lumea întreagă) că l-a ales pe Mons. Tercisio Bertone în funcția de Cardinal Secretar de Stat al
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
serie de probleme din Lorena. În 1046 după o campanie în această regiune Henric ajunge în Italia, unde este încoronat Împărat de către Papa Clement al II-lea, un apropiat al său pe care a reușit să îl impună pe scaunul pontifical. În 1054 îl încoronează pe fiul său Henric IV ca Rege al Germaniei la Aachen. A murit în 1056 și a fost înmormântat la Speyer lângă tatăl său. A fost unul dintre cei mai puternici Împărați a Sfântului Imperiu Roman
Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304365_a_305694]
-
se cunoaște numele altui ban maghiar de Severin, Ștefan. Numit de Regele Béla al IV-lea (1235-1270), funcția sa va fi preluată de Ioan. Ca urmare a organizării teritoriale în bănie și cum noua cetate a Severinului conform unui document pontifical din 1234 atrage într-un scurt timp în regiune un număr considerabil de cumani, valahi, maghiari și saxoni deopotrivă, și implicit, un amestec confesional grec și latin, pentru prima oară, Béla al IV solicită Papei Grigore al IX-lea în
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Ioan s-a reîntors în forță la Roma, prigonindu-i pe cei care l-au destituit și obligându-l astfel pe Otto să revină urgent în iulie 964. Între timp Papa Ioan al XII-lea a decedat și pe scaunul pontifical s-a așezat Papa Benedict al V-lea. Cu această ocazie, Otto a obținut promisiunea cetățenilor Romei de a nu alege alt papă fără aprobarea sa. Otto a mai dus, între 966-972, câteva campanii militare în Italia, însă fără succes
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
Regele l-a repus în scaun și a trimis delegați să cerceteze cazul. Alcuin, unul din sfetnicii lui Carol, a făcut cunoscut faptul că autoritatea regelui francilor, considerat că un rege al unui neam binecuvântat de Dumnezeu, era superioară demnității pontificale și imperiale. După lovitură de stat al împărătesei Irina, Carol a rămas că unicul îndrumător al poporului creștin, însemnat prin înțelepciune, distins prin demnitatea domniei sale. În toamna anului 800, Carol s-a îndreptat spre Italia, fiind întâmpinat de papa la
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Agricolă din Cracovia, unde se studiază din 1890 (la început ca parte a Universității Jagiellone); Academia de Artă, cea mai veche astfel de instituție din țară, înființată de pictorul polonez Jan Matejko; Academia de Artă Dramatică Ludwik Solski; Academia Teologică Pontificală; și Universitatea de Tehnologie din Cracovia, cu peste 37.000 de absolvenți. Cracovia, având titlul neoficial de capitală culturală a Poloniei, a avut titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2000, titlu acordat de Uniunea Europeană. Este o mare atracție
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
von Habsburg, afirmând că acesta a întruchipat istoria integrării europene: "fiul ultimului împărat austro-ungar s-a luptat toată viața pentru democrație, libertate și înțelegerea popoarelor din Europa." În data de 11 iulie 2011 a fost săvârșit pentru defunct un recviem pontifical în Theatinerkirche din München. Predica a fost ținută de cardinalul Reinhard Marx, arhiepiscopul de Freising și München. Papa Benedict al XVI-lea a trimis un mesaj de condoleanțe și l-a numit pe cardinalul Christoph Schönborn ca delegat al său
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
din München. Predica a fost ținută de cardinalul Reinhard Marx, arhiepiscopul de Freising și München. Papa Benedict al XVI-lea a trimis un mesaj de condoleanțe și l-a numit pe cardinalul Christoph Schönborn ca delegat al său la recviemul pontifical care a avut loc în data de 16 iulie 2011 în Domul Sfântul Ștefan din Viena. După recviem, care a început la ora 15, cortegiul funerar s-a deplasat în procesiune până la Cripta Capucinilor, unde a avut loc înmormântarea. La
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
colocvial "Seraphicum" este un ateneu cu sediul în Romă având ca si preocupare majoră formarea spirituală și intelectuală a viitorilor preoți romano-catolici aparținând Ordinului Fraților Minori Conventuali, cultivând îndeosebi științele umane, în mod particular, cele teologice și filozofice. Facultatea Pontificala "Sfanțul Bonaventura" aparține Ordinului Fraților Minori Conventuali, ordin fondat de sfanțul Francisc de Assisi în anul 1223. Această facultate fost fondată la Romă de către papă Sixtus al V-lea în anul 1587 cu Constituția Apostolica "Ineffabilis divinae Providentiae" din 18
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
în anul 1223. Această facultate fost fondată la Romă de către papă Sixtus al V-lea în anul 1587 cu Constituția Apostolica "Ineffabilis divinae Providentiae" din 18 decembrie 1587. În anul 1873, odată cu legea de expropriațiune și de ocupație a Facultăți Pontificale Sfanțul Bonaventura, activitatea scolastica este suspendată. În anul 1895 activitatea acestei facultăți a fost reluată. La început această facultate nu a funcționat că facultate pontificala, acest titlu fiindu-i adăugat în anul 1905. În anul 1936 au fost aprobate noile
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
18 decembrie 1587. În anul 1873, odată cu legea de expropriațiune și de ocupație a Facultăți Pontificale Sfanțul Bonaventura, activitatea scolastica este suspendată. În anul 1895 activitatea acestei facultăți a fost reluată. La început această facultate nu a funcționat că facultate pontificala, acest titlu fiindu-i adăugat în anul 1905. În anul 1936 au fost aprobate noile statute ale facultății, care a primit nouă titulatura de facultate pontificala. În anul 1964 sediul a fost transferat în zona Eur, mai precis în zona
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
acestei facultăți a fost reluată. La început această facultate nu a funcționat că facultate pontificala, acest titlu fiindu-i adăugat în anul 1905. În anul 1936 au fost aprobate noile statute ale facultății, care a primit nouă titulatura de facultate pontificala. În anul 1964 sediul a fost transferat în zona Eur, mai precis în zona Laurentina. În anul 1974 a avut loc vizită cardinalului Karol Wojtyła, viitorul papă Ioan Paul al II-lea. Facultatea Pontificala "Sfanțul Bonaventura", are ca prioritate majoră
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
a primit nouă titulatura de facultate pontificala. În anul 1964 sediul a fost transferat în zona Eur, mai precis în zona Laurentina. În anul 1974 a avut loc vizită cardinalului Karol Wojtyła, viitorul papă Ioan Paul al II-lea. Facultatea Pontificala "Sfanțul Bonaventura", are ca prioritate majoră formarea viitorilor preoți romano-catolici aparținând "Ordinului Fraților Minori Conventuali, ce provin din diferite colțuri ale lumii. În prezent, studenți ce studiază în această facultate provin din țări precum: India, Irlanda, Slovenia, Croația, Indonezia, România
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
socru și de poporul din Ferrara.Problemele familiei Borgia cresc, când după scurtul pontificat a lui Pius al III-lea, este ales papa Iulius al II-lea, inamic declarat al familiei. Noul papă îi poruncește lui Cesare să restituie statului pontifical toate teritoriile cucerite în Romagna. Cesare refuză și este ajutat de Lucreția, care angajează o armată de mercenari plătiți de ea. Republica Veneția se aliază cu papa și ajută mulți nobili să-și redobândească proprietățile luate de Cesare, dar armata
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
esențiale pe care se bazează faima familiei Borgia în literatură: "importanța măreției naționale și puterii militare", în particular a lui Cesare Borgia, care devine subiect al unor opere literare unde este declarat erou, pentru că prin cuceririle sale a mărit statul pontifical. "Poziția critică în cea ce privește biserica romano-catolică, care concentrează atenția asupra poveștilor înfricoșătoare și criminale în jurul papei Alexandru al VI-lea", (care devine simbolul unei biserici corupte pentru toți scriitorii anti-catolici și anticlericali) și va purta la o "demonizare
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
se ocupă cu pastorația Arhidiecezei Romano-Catolice de București, la nivel general. Având în vedere această responsabilitate a participat la diferite cursuri de perfecționare în arta de a lucra cu tineretul. Astfel, la Verona (CUM - Centrul Unitar Misionar), la Romă (Universitatea Pontificala Saleziană) și la Anagni (Institutul Leonian) a avut ocazia să pătrundă în sfera universală a Bisericii Catolice pentru a înțelege importantă formării religioase a tinerei generații. În anul 2006, a început studiile post-universitare la Pontificio Istituto di Spiritualita „Teresianum” din
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]