760 matches
-
până la fereastra de control, răsuci ferestrele până la nivelul de vibrații al întunericului și apoi aprinse luminile. Trase aer în piept cu un extraordinar sentiment de ușurare constatând că mașinile lui, prețioasele lui instrumente și unelte care-i fuseseră confiscate de portărel, se aflau din nou aici, gata să fie folosite. Zguduit încă de emoție, Fara o chemă pe Creel prin teleecran. Ea apăru puțin mai târziu, îmbrăcată într-un capot. Când văzu cine a făcut apelul, păli la față. - Fara, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iau darea de la țăran din prisosul producțiunii lui precum se 'ntîmplă în toate țările din lume, ci din vânzarea instrumentelor lui de muncă, scutite de lege, din haina de pe el, din pînea de toate zilele, când constatăm, din raportul asupra portăreilor, cum se aplică împlinirile judecătorești, când adăogăm peste acestea spoliațiunile administrative, ne mai rămâne oare cuvânt de-a ne mira de vorba țăranului de la Cetatea Albă, care găsește starea lui preferabilă celui din România liberă? Dar să zicem că, daca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
icter. Avusese icter după război, cînd era pe punctual să publice un roman În care socotea, Îmi mărturisise mama, că mersese cam departe cu erotismul. Ca să vezi cît de relative sînt toate! Tata admira modul În care Îi Înfruntam pe portărei, tocmai el, care se Îmbolnăvea la gîndul că trebuie să vorbească la telefon cu unul din ei. Completarea declarației de venituri În fiecare an era pentru el un coșmar. Începea să vorbească despre acest subiect cu o lună Înainte: „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din ei. Completarea declarației de venituri În fiecare an era pentru el un coșmar. Începea să vorbească despre acest subiect cu o lună Înainte: „Am crize de aerofagie. Se apropie data impozitelor“. Eram copil și parcă vedeam o cohortă de portărei Încercuind casa, experții debarcînd În biroul tatei, legîndu-l fedeleș de scaun și arzîndu-i tălpile picioarelor. Aici interveneam eu. Făceam cîțiva pași spre cel care părea a fi șeful: „Ia ștergeți-o de aici. Hai, valea!“. Aveam nouă ani, zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
proastă dispoziție cumplită ca să se ducă să ronțăie ceva la bucătărie, plîngîndu-se că nu se găsea niciodată nimic bun de mîncare În casă - cînd mama mă trimisese să-i cumpăr ficat de vițel -, iar eu profitam ca să iau la goană portăreii. Dacă-l omoram pe vreunul, discursul funebru era gata pregătit: „N-o să ne mai dea bătaie de cap“, o replică a lui Biggles la sfîrșitul Misterului avioanelor dispărute. E ciudată nevoia aceasta pe care am simțit-o mereu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am Încetat să mai fiu un catolic practicant, n-am mai putut crede În valoarea cărților tatălui meu, În valoarea lor literară ca și În valorile creștine incluse În ele. — „Incluse În ele“! Dragul meu, primești prea multe scrisori de la portărei. Adoptă mai degrabă fermitatea decît stilul lor. — Ca să nu consider că tata era un scriitor mediocru - un gînd insuportabil - trebuia ca eu să devin un scriitor bun. Aici intervine numele de familie. Aveam să fac să strălucească numele de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din Hale, mă Întorceam tîrziu acasă și mă trezeam la ora unu a doua zi. Pe 5 februarie 1974, am fost trezit de lovituri puternice În ușa apartamentului. Să-și fi uitat Delphine cheile acasă? Dacă nu cumva era vreun portărel. Mi-am tras pantalonii În viteză, mi-am pus o cămașă și m-am dus să deschid. Era Tina! Nu ne mai văzuserăm de o veșnicie. Mi s-a părut că are chipul Încordat. — Frumoasa Tina În persoană! Bun venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dulapul de sub birou. Cu aceeași mențiune, anume a se rezolva la o dată ulterioară. Sus-numitul teanc trebuie uitat de Îndată, pînă cînd are loc unul din următoarele evenimente: mă mut și descopăr un munte de facturi neplătite, descoperire ce lămurește prezența portăreilor la ușă; găsesc o secretară extraordinar de organizată, care se va ocupa de toate chestiile pe care eu nu le pricep În ruptul capului; Dan se Întoarce acasă. Nici una din variantele de mai sus nu se profilează prea curînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fundul magazinului spre birou, unde fu găsit apoi bălăbănindu-se, spânzurat de o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață a patronului, prăvălia va rămâne închisă până a treia zi. - Ramses, ești cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
calfa de petrari întru care puind pecete Porții Gospod am și iscălit”. Interesant este faptul ce urmează scris negru pe alb: “eu preotul Gheorghe ot (de la n.n) Sfeti Neculai gospod (Domnesc n.n) am iscălit pe dumnealui giupânul Fote, portărel (slujbaș domnesc subordonat portarului n.n), neștiind dumnealui carte”. --Același “Chireac Panaite calfa de pietrari” împreună cu soția și fiii lor au vândut la 2 mai 1792 “niște case cu locul lor la Mahalaoa Făinii din vale de biserica Curălarilor, dispre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Gheorghe, că nu poți s-alegi și-i musai a lăsa graiul slobod să strige numele care-i vine la Îndemînă. Într-o luni, la vreo două săptămîni după Paști, curtea primarului din Pișcari s-a umplut de jandarmi, de portărei, de oameni ai legii care s-au apucat să pună peceți și semne de-ale tribunalului pe casă, pe grădină, pe acareturi și animale, pe toată averea lui. Inimă largă, omul girase Împru muturile tuturor sărmanilor satului, iar acum sosise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și se adunau la vorbă. Melițau englezește la curgătoare nu din trufie, ci pentru că limba asta se potrivea mai bine cu clopurile mici și cu hainele domnești de pe ele. Toate bune și În rînduială pînă În primăvara anului următor, cînd portăreii și-au adus din nou aminte de Pomean. Bătrînul, primarul prăpădit de inimă rea, ar mai fi avut destul de plătit, casa și bunurile lui scoase la mezat n-ar fi acoperit toate datoriile către bănci. Curtea fiului său s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a lăsat o tăcere pătrunsă de respect. Bărbatul ei Însă Înțelegea că-i blastămă și-i suduie În felul negreselor de la hanul „Ceapa roșie“ din Hegewisch. S-au judecat, au cîștigat, dar au și pierdut. Nu datorau atîta cît pretinseseră portăreii, dar nici cu gospodăria În treagă nu puteau rămîne. Au vîndut caii, vitele și au cerut din nou pașaport. — La ce ne-am Întors noi aci, Florică, la ce? La tină, la baligi, la trudă, la datorii și la judecăți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pildă, ți-a salvat dantura, ți se mișcau dinții, erau în pragul unui scorbut. Ți-ai luat două kilograme de lămâi! Pe Kafka; și-a smuls masca de oxigen ca să moară mai repede, sătul de lumea asta imbecilă! Un portărel va veni să-l ridice, pentru gaze, pe Tolstoi! Pe Baudelaire - sau Poe - pentru lumină! Peste câteva luni, când nu vei mai avea decât cărțile scrise de tine, le vei oferi, altui executor, pentru plata gunoiului. Ești ținta unui psihopat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
săracul Jacques Brel: C’est dur de mourir au printemps. Se scoală alene din pat și se îndreaptă spre debara, ca să ia extensorul. Debaraua e - pardon de expresie - goală pușcă. La fel și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu tristețe la lămâi: e clar c-o să-și dea duhul odată cu el. Face o ultimă tentativă: varsă în ghiveci toată cenușa care i a mai rămas și-l inundă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și impertinentă! Abia aștept să vă duc puțin la secție, pe amândouă. În timp ce se ducea această bătălie a nervilor a apărut și cel care făcea de pază la poartă, portarul școlii. Bună dimineața, domnu’ sergent! Ce s-a Întâmplat? făcu portărelul nostru pe-a Îngrijoratul. Ai grijă de aceste două fete până vine directorul. Să nu le slăbești din ochi. Le-am găsit pe stradă, când Încă nu se lumina de ziuă. Am să mă Întorc după ora 8.00. După
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii voastre”, ne aruncă mitocanul printre dinți. Dacă ați fi fost fetele mele, v-aș fi biciuit până vă țâșnea sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala care s-a creat, portărelul ne-a săpat din vedere, moment În care am rupt-o la fugă, amestecându-ne cu ceilalți elevi. Uniformele ne-au ajutat mult să ne pierdem urma. În ziua de luni, aveam atelier după-amiaza. O parte din interniști au coborât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
parte, pe străzi de care nici nu auzisem în case cu forme neînchipuite. Astfel există în București o casă în formă de vapor, locuită de un fost marinar. Este o grozăvie cum trebuie să porți un om cu minciuni, în timp ce portărelul cercetează lucrurile. De altfel, faci progrese în psihologie. Mă pricepeam să profit de vanitatea fiecăruia, ca să sufere mai puțin, vorbind de lucruri cu totul fără legătură. La unul am găsit vizite și gazda a întrebuințat toate șireteniile ca să nu afle
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Glasurile muierilor și ale bărbaților se amestecau acum ca o grindină. - Avea bani să cumpere și biserica, și uite-l cum pleacă la groapă^ fără slujbă, fără popă... - Dormea pe polițele noastre, cu care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trufie, rămase celebre: „Când ai un fiu ca mine ș...ț nu te recăsătorești”. Culme a umilințelor, care nu se Încheie Însă aici: cămătarul Arondel Începe să-l hăituiască, sălbatica „Venus neagră”, iubita Jeanne Duval, Îl vede sărăcit, somațiile curg, portăreii mișună. Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact cu spiritul burghez. „Universul lui Baudelaire, singurul pe care Îl cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui George al IV-lea stricase minunata armonie a acelui corp model, ca și faptul că ex-zeul dandysmului purta perucă!... Înspăimântătoare lecție!... Brummell În felul acesta!... Nu era oare ca Sheridan beat mort la ieșirea de la Parlament sau Înhățat de portărei? Brummell cu perucă; Napoleon - grădinar; Kant - copil; Ludovic al XVI-lea cu bonetă roșie, iar Carol al X-lea la Cherbourg!... Iată cele mai mari cinci spectacole ale vremii noastre. Marele bărbat ne Întâmpină cu un ton perfect. Modestia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]