1,416 matches
-
așa. Ia un teanc de bani bine folosiți și flutură-ți-i prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb în timp ce ea mi-a radiografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un interval decent ca să putem sări unul pe altul. Trebuia să sparg gheața. Și mi-a venit o idee genială. Ți-ar plăcea să tragi o linie? am spus, aducându-mi aminte că am jumătate de gram de cocaină în portofel. De obicei, cocaina îmi depășea bugetul, dar, cum am mai zis, comanda făcută de Mowbray Steiner mi-l umflase pentru un moment scurt și fericit. Am păstrat-o pentru o ocazie specială, iar seara de acum intra clar în categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pomenit năuc în fața neînțelesului când, în urmă cu foarte mulți ani, venind de la doctorul F., unul dintre filateliștii pe care îi cunoscusem la Ester, s-a întâmplat ca tocmai în după-amiaza aceea țiganii să-mi fure în aglomerația din autobuz portofelul. Nu era prima dată când pățeam așa ceva. Nu cunoșteam însă noul truc aplicat de ciorditori, acela cu pirandele cu puradei care, chipurile, căutau un loc pe bancă să-și astâmpere odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chipurile, căutau un loc pe bancă să-și astâmpere odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau să le astupe gurile. Nu știam că, în timp ce căutam să le fac loc să-și caute un scaun, mă lăsau fără portofel. Aveam în el timbrul de la Ghidale. Marele și enigmaticul fluture care se tot avânta spre înălțimile doar de el știute a dispărut astfel, ca și cum nu l-am avut niciodată. Fusesem la doctorul F. să i-l arăt, dintr-o prostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aiuritoare, oferindu-mi chiar o sumă destul de frumoasă pe el, prea bine știind că nu-l voi vinde. Ca să mi-l fure, peste câteva ceasuri, țiganii... Priveam năuc în jur când am coborât în stație, nevenindu-mi să cred că portofelul dispăruse, că rămăsesem fără timbrul cu marele fluture, că pierdusem, astfel, și ultima urmă palpabilă a prietenului meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iertat, chiar dacă de nelecuit. Las-o În seama mea, Daniel, pentru că fragranța eternului feminin nu mă mai prostește ca pe dumneata. La anii mei, irigarea sangvină a capului prevalează În raport cu cea destinată părților moi. — Grozav mai vorbești. Fermín Își scoase portofelul și Începu să calculeze bugetul. — Ai o avere acolo, am zis eu. Toți banii ăștia au rămas În plus de la restul de azi dimineață? — O parte. Ceilalți sînt legitimi. Astăzi ies cu Bernarda. Eu femeii ăsteia nu-i pot refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încercări deosebite. Șterși cu ajutorul unui șervețel, pantofii ar fi putut face față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări, afișat În fața uneia dintre intrări. Își pipăi cu grijă buzunarul de la piept. Portofelul era la locul lui. Îl scoase și numără bancnotele. Spre mirarea sa, nimeni nu-i atentase la averea mobilă. Sticluța plată se afla și ea, bine pitită, În celălalt buzunar. Noimann o cercetă din ochi. Sticluța era plină. Stomatologul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de tren și se scotoci precipitat după bilet. Își aduse aminte Însă că, prinzând trenul În grabă, uitase să-și mai cumpere bilet. Conductorul Îi făcu semn să nu se agite. Noimann se grăbi să-și ducă mâna dreaptă la portofel; conductorul Îl liniști din nou. Nu era cazul. Ca să aibă inima-mpăcată, medicul Îi Întinse două bacnote de câte un milion. Conductorul Întinse mâna și le Îndesă În buzunar. Ca să fie sigur că nu va avea probleme, medicul Îi ceru totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a dispărut o sută. „De unde-i ai?“ „Mi i-a trimis ieri frate-meu de la Constanța.“ „De ce?“ „Așa face el când ia salariul și se Îmbată și Își aduce aminte de mine.“ „Și vrei să te cred?“ Băiatul scoase din portofel banii și cotorul mandatului telegrafic. Pedagogul Îl chemase apoi la el, fără știrea reclamantului, și-i spusese: „Bă, te rog să mă scuzi!“ Apoi se Împrieteniseră, dar Popescu nu profita de protecția acordată de pedagog celor de la casa de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de la Începutul verii, În holul hotelului N din luxoasa stațiune turistică N de pe minunatul litoral românesc al Pontului Euxin au pătruns cu o falsă dezinvoltură trei muncitori tineri, proaspăt bărbieriți, Îmbrăcați curat și corect, fără gust Însă, tăcuți și cu portofelele pline de sute, ușor de ghicit a fi la originea umflăturilor de pe piepții din stânga ai vestonului fiecăruia. Era duminică. Pe unul dintre cei trei Îl chema Zare Popescu.) Sunt un fiu al Revoluției. Poate că nu sunt un fiu bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Însoțit pe tata la librăria din cartier, ca să-și ridice o comandă specială și când a venit momentul să plătească, am strecurat un exemplar din Garda de corp regală lângă casă și am murmurat pe un ton degajat: „N-am portofelul la mine. Poți să-mi cumperi tu asta și-ți dau banii când ajungem acasă?“ L-a ridicat și l-a ținut cu două degete, de parcă ar fi fost un animal călcat de mașină. Expresia de pe fața lui arăta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mei s-au Îndreptat spre geanta mare de piele pe care femeia o ținea sub braț În timp ce-și comanda cafeaua. Când a venit momentul să plătească, a pus-o pe tejghea, a scotocit prin ea și a scos portofelul, apoi geanta a revenit sub braț. Elisa gemu destul de tare. Mie mi se părea o geantă ca oricare alta, doar că mai mare. —O, Doamne, e aproape insuportabil, e atât de uimitoare. E o Birkin din crocodil. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Făcută chiar de nepoata mea, acum o săptămână doar. E frumoasă. Omul zâmbi, dezvăluind o colecție a-ntâia de gingii fără dinți, ceea ce cumva Îl făcu să pară și mai prietenos. O luăm, anunță Sammy, scoțând câteva lire turcești din portofel și punându-le cu blândețe În mâna subțire ca hârtia a omului. Mulțumesc, domnule. —Eu vă mulțumesc, domnule. Un șal frumos pentru o fată frumoasă. O zi bună, spuse el vesel, bătându-l pe Sammy pe spate Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să urlu. Îmi era destul de greu să aud că Sammy era Îndrăgostit de o combinație de manechin de lenjerie și Maica Tereza - dar chiar trebuia să aștept veștile astea? Se pare că da. Am așteptat În timp ce Sammy a scotocit În portofel În căutarea sumei exacte și am așteptat din nou cât timp s-a dus la toaletă. Afară, iar așteptare la taxi, apoi o nouă așteptare, În timp ce Sammy și taximetristul discutau cum se ajunge mai ușor la Sevi. Ne aflam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gândac. Le-am făcut pe Lupe Lopez și pe Carole Landis, am poze cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi că nu-s moarte te poți distra. Ce zice, câte cinci verzi pentru Lupe și Carole?” Danny își scoase portofelul și pescui două de zece; Carter scoase din buzunarul de la piept un fișic teanc de poze lucioase. Danny spuse: „Nix. Tipul pe care-l vreau e pe tava aia de-acolo”. „Poftim?” „M-ocup eu de el. Acum”. „Băiete, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lizard Ridge din Oklahoma era un oraș de provincie pe cale să moară din adâncul deșertului. Odinioară existase și acolo o sursă de venituri: o fabrică ce producea suveniruri pentru turiștii ce treceau prin oraș pe autostradă: tatu împăiați, poșete și portofele din piele de tatu. Localnicii și indienii din rezervație vânau și jupuiau reptilele, vânzându-le apoi fabricii. Uneori săreau calul și se vânau între ei. Apoi furtunile de nisip din 1931 au dus la închiderea autostrăzii U.S. 1 pentru șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe bord. Încet - sau te împușc. Tânărul se supuse, mișcându-se cu încetinitorul. Danny îi plantă țeava pistolului sub bărbie și îl percheziționă în buzunarele interioare și exterioare ale hainei, dar și în jurul taliei, căutând o posibilă armă. Găsi un portofel din piele de șopârlă, trei țigări de marijuana și nici un fel de armă. Deschise torpedoul și aprinse lumina de bord. Tânărul zise: — Ascultă, omule... Danny îndesă țeava și mai adânc, până când îi tăie răsuflarea și îl sili să amuțească. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bord. Tânărul zise: — Ascultă, omule... Danny îndesă țeava și mai adânc, până când îi tăie răsuflarea și îl sili să amuțească. Mirosul de iarbă devenea tot mai intens. Danny găsi chiștocul pe perna scaunului și-l stinse. Cu mâna liberă deschise portofelul insului și trase afară permisul de conducere și peste o sută de dolari în hârtii de zece și douăzeci. Băgă banii în buzunar și citi informațiile din permis: Carlton W. Jeffries, bărbat, negru, 1,85 m, 80 kg, născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un gândac mort. — Dumnezeule! Spune-mi că ești... Danny îl apucă de gât și îl strânse. — LASD. Nu ridica vocea, fii sincer cu mine și-ți dau drumul să pleci. Pipăi cu mâna liberă buzunarele și talia grăsanului, scoțând un portofel, niște chei, un cuțit cu lamă retractabilă și o borsetă de piele cu fermoar, plată, dar grea. Îi lăsă gâtul un pic mai liber din strânsoare și examină portofelul, scăpând pe jos carduri și hârtii. Găsi un permis de conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pleci. Pipăi cu mâna liberă buzunarele și talia grăsanului, scoțând un portofel, niște chei, un cuțit cu lamă retractabilă și o borsetă de piele cu fermoar, plată, dar grea. Îi lăsă gâtul un pic mai liber din strânsoare și examină portofelul, scăpând pe jos carduri și hârtii. Găsi un permis de conducere expirat, emis de statul California pe numele Leo Theodore Bordoni, născut pe 19.06.1909, un certificat de eliberare condiționată emis pe același nume de comisia comitatului, un certificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe cap, zise căpetenia. Fii bun, te rog, domnule negustor, și adu-mi o pălărie frumoasă și un baston! Și-atunci, vom vedea dacă prietenul meu nu mă va găsi pe plac! Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l puse pe masă. Negustorul aduse numaidecât o pălărie de toată frumusețea și un baston, care ar fi meritat să fie purtat de cel mai de vază boier. "Mușteriul" își puse pălăria pe cap, și-o potrivi în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă mușteriul: dar, văzând că nu se mai întoarce până la amiază, a pus mâna pe portofelul, așa-zis uitat pe masă, ca să-și ia dreptul lui, și, când colo, în loc de buni, l-a găsit plin cu hîrtii! . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Ei, le spuse căpetenia, de haine făcurăm rost, acum trebuie să ne-nvîrtim de-o pereche de ghete ceva mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de abia aștept, e foarte modern, foarte americănesc, oh, dar ce știți voi despre asta și, cumva, ajung afară, într-un loc fără nici un semn doar cu un clopoțel în dreptul căruia scrie Mother Taylor’s, și fetele au dispărut, odată cu portofelul și pălăria lui Paul și orice altceva, lumea se scurge pe străzile lunecoase ca sângele dintr-o rană. Gertler strigă la naiba, la naiba cu voi toți! uitându-se în sus spre ferestrele de pe St. James, cu siguranță vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați sicriul chiar dumneavoastră, doamnă, îi zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În zorii zilei, cărăușii abandonează sicriul. Mama se așază pe o piatră, lângă drum. În jurul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toți vecinii, cu copiii lor. Când am împlinit 12 ani, trupa a jucat Hua Mulan. M-am îndrăgostit de Hua Mulan, femeia războinică. După spectacol, m-am dus în spatele scenei noastre improvizate și i-am dat actriței toți banii din portofel drept bacșiș, iar ea m-a lăsat să îi probez costumul. M-a învățat chiar și aria Adio, rochia mea. Până la sfârșitul lunii, pe o distanță de o milă în jurul lacului, oamenii mă puteau auzi cântând Adio, rochia mea. Tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]