777 matches
-
abstinența se face în numele unui vot religios.” 532 Critica clerului corupt, prefigurată în primele pagini ale capodoperei boccaccești, va fi reluată și în alte povestiri de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce li se impută oamenilor Bisericii este tocmai neglijarea, dacă nu abandonarea totală, a voturilor monahale depuse de bună voie, o dată cu intrarea în cinul monahal sau cu primirea tainei hirotoniei: supunerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o nouă „comedie”, nu una divină, ca cea a lui Dante, ci o alta, total mundană. 571 Decameronul și Povestirile din Canterbury pot fi supranumite o Commedia Umana 572 și această denumire li se potrivește, nu doar pentru că aceaste opere portretizează admirabil viața umană, dintr-o perspectivă mai mult comică decât gravă, serioasă, ci mai ales pentru că reprezintă o antiteză la capodopera dantescă, Commedia Divina. Marele poem și lucrările citate din secolul al XIV-lea se opun ca o mască și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
570 Ibidem, p. 364. 571 Ibidem. 572 Ibidem, p. 354. 573 John Addington Symonds, Giovanni Boccaccio as Man and Author, AMS Press, Inc., 1968, passim. 574 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 354. 155 să pătrundă dincolo de ceea ce reprezintă experiența nudă. Portretizează totul așa cum este, nu lanseasă niciodată idea unei ordini spirituale, divine. Viața personajelor devine pentru ei un joc al destinului, umorului, apetitului, capriciului. Dante a văzut lumea în oglinda sufletului său. Boccacco [dar și Chaucer, n. n.] a privit-o cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine și din literatura antică, mai ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la Dante (poemul este scris în terține, portretizează femei frumoase - parafrazând lauda pe care Dante o aduce Beatricei în Vita Nuova, unde o percepe ca pe o întruchipare a virtuții, ce produce salvarea spirituală - , sunt folosite numere sugestive, cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a cunoaște toate lucrurile din lumea aceasta, pentru a-și însuși ceea ce bun și a evita răul. Cei doi pelerini vor pătrunde într-o cameră decorată cu fresce, dedicată glorificării bunurilor pământești. Pe fiecare dintre cei patru pereți sunt portretizați cei care au cunoscut gloria terestră: în înțelepciune (filozofi și poeți, în mare parte păgâni), în putere (marii împărați și războinici ai 612 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 35. 613 Ibidem. (trad. n.) 169 Greciei și ai Romei antice, regele Arthur
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înfățișa ca pedepsiți pe drept cuvânt pentru acțiunile lor, fiindcă au încălcat niște reguli cunoscute de către comunitatea din care făceau și ei parte, fie de a-i înfățișa ca victime ale unor forțe mult mai puternice. Modul în care sunt portretizați protagoniștii operei, Africo și Mensola, reține atenția. Naratorul îi descrie pe cei doi îndrăgostiți cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
între anii 13431382. Cel de-al doilea capitol este dedicat Semiramidei, împărăteasa Asiriei, glorificată pentru modul în care a știut să fortifice, defensiv, Babilonul; capitolele 3-40 sunt dedicate unor figuri preluate din mitologie și din poezia antică. Capitolele 41 100 portretizează, cu doar trei excepții, femei din lumea antică, seculară, de la Lavinia la Zenobia. Ultimele șase vieți înfățișate de narator se opresc asupra unor figuri feminine din Evul Mediu.624 Autorul s-a inspirat cert din cronicile vremii, dar și din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
690 Ibidem, p. 225. 691 Ibidem, p. 235. 692 Ibidem, p. 237. 189 cădea în dizgrație, fiind părăsită de Iason, cel pentru care jertfise totul, iar lamentațiile finale devin de prisos. Lucreția reliefează, mai mult decât oricare altă femeie virtuoasă portretizată în această culegere de legende, imaginea fidelității conjugale, este o nouă Penelopă care își așteaptă soțul plecat la luptă, îndeletnicindu-se cu lucrul mâinilor, având o perfecțiune fizică de invidiat, de aceea va trezi și interesul altui bărbat, ce o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și o portretizează mai apoi: „— Qualunque dea nel cielo è piș bella,/ nel cospetto di lei parrebbe oscura;/ ell’è piș chiara che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un copac, nelipsind nici prezența șarpelui, și dorind fructul pe care șarpele îl oferă, pentru a sugera că Mai nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine din nou să le înfățișeze într o lumină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face; dar în același timp este portretizat ca fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ideea că nu putem ști cu certitudine cum a perceput autorul englez eternul feminin, dacă l-a considerat autonom sau doar ca pe ceva complementar laturii masculine, deoarece felul său de a aborda personajul feminin sau lumina în care îl portretizează este diferit de la o operă la alta și uneori chiar în cadrul aceleiași scrieri.988 Părerea noastră este că autorul englez, în ciuda unor aluzii ironice antifeministe, rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește nu o idealizare gratuită, lipsită de verosimilitate, ci un realism obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
umaniza, dar și pentru a-i face justificată trădarea de mai târziu, autorul englez insistă asupra naturii temătoare a acestui personaj, frica devine o trăsătură dominantă a caracterului ei, o individualizează astfel mult mai mult decât făcuse Boccaccio, care o portretiza schematic, ca fiind „assai dogliosa”995, în legătură cu situația creată de plecarea lui Calcas în tabăra adversă, dar nemenționând nimic despre insecuritatea resimțită de personajul feminin. De altfel, emoții mult mai intense se regăsesc în societatea troiană care o înconjoară pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează/ Că una decât alta nu-i mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al experienței de viață, care nu este responsabil, deoarece este incapabil să judece problemele de morală și de decență ridicate de povestiri”1043, devine un creator subtil, „ce nu așteaptă să fie înțeles în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
există sensul covârșitor al culpei, izvorând din dragostea adulteră, torențialitatea iubirii trecând peste asemenea zăgazuri etice.”1051 Nu putem susține că cei doi scriitori resping, în totalitate, moralitatea sau alterează ideile comune legate de noțiunile de bine și de rău, portretizând mai mult ironic personajul feminin tradițional, donna angelicata, și preferând cert emanciparea, spiritul liber, voluntar și dezinvolt al donnei demonicata, așa după cum am subliniat tot în ultimul capitol al lucrării noastre. Considerăm că problemele legate de virtute nu îi preocupă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze un portret mult mai credibil, mai autentic a ceea ce reprezintă feminitatea. Dacă ar fi fost totalmente laudativi și îngăduitori cu personajele feminine pe care le portretizează, ar fi pierdut mult în sfera realismului incipient pe care îl configurează. Virtutea și viciul personajelor feminine par a nu avea însemnătate decât dacă conduc spre aventuri, spre evenimente neobișnuite guvernate de destinul schimbător. Pentru cititori, ele reprezintă doar un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
barba-n brață. Frunză verde de răchită, / Hai, în pădurea umbrită, / Să-mi pun curele la flintă / Și oțele în pistoale, / Să urc pe stâncile goale, / Să mă duc la Călimani, / Să țin calea la dușmani"112 Natura personificată este portretizată prin intermediul metonimiei ("frunza", "umbra"), paralelismul negativ prezentând integrarea în universal: "Pădure, dragă pădure, / Nu mă mai spune la nime` / C-am vărat o vară-ntreagă / Cu mândruța lângă mine, / Las` să mă spună frunza / Că ea mi-o ținut umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la uscat. / Ciubote din ea să fac, / Să-mi trăiesc viața cu drag."225 Împletirea planului narativ cu notațiile descriptive pune în evidență atitudinea de acceptare în fața "marii treceri", singurătatea asumată în fața morții, ca resemnare, fiind ilustrată de inversiunile care portretizează petrecerea din această lume ("neagră singurătate", "pustia moarte"), metafora exprimând chintesența vieții săvârșite ("car de lut"): "Urâtu-i, doamne, urât, / Când vin sorții de murit: / Te despărțește de lume, / Te lasă singur în vânt / Și te-amestecă-n pământ, / Te duce la țintirim
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În 1892 apare și fotograful Aron, vis a vis de Banca Națională - unde activează vreo 20 de ani. Prin 1912, chiar la ecspoziție, sosește Iosif Vecsler (1883 - 1973), care a funcționat undeva prin centru... Fotograful de lux Wexler este astfel portretiza t de George D. Dumitru Stoica senior, Mielu Moldoveanu, Lulu Marcovici în articolul „Strada Mare a orașului Bârlad...” din volumul «Bârladul odinioară și astăzi», 1984 : ...”Bărbat înalt, slab, cu pălărie cu boruri mari și lavalieră, pentru că în tinerețe fusese artist
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
reprimă deloc simțul hipertrofic al ridicolului. În râsul ei zvâcnește nervul unei inteligențe tăioase, care sloboade „acidități” ori de câte ori ceva n-o mulțumește. Nu scapă de examenul necruțător nici mintoșii ei amici dintr-o generație scânteietoare, nemaivorbind de profesorii de la facultate, portretizați corosiv, cu un subiectivism mândru de sine. Mai apropiată se simte hiperlucida de Nae Ionescu, căruia îi poartă o admirație în care se percepe o undă afectivă, de Emil Cioran, cu care se simte înrudită sufletește, după cum pentru anxietățile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
droaie de „înregistratori”, aflați pe urmele acestora, la vedere, sub lumini de reflector. Între portretizarea epică a unui personaj și tehnicile de descriere a unei persoane în vederea urmăririi active (adică a filajului) se întreține o ambiguitate savantă. Pe Pârvu îl „portretizează” fiecare în felul său: șoferul, Trifu, racolat ca informator, ori reporterul Iulia Fitcal sau Terțul - profesionist al Securității, care face, la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de luat vederi a naratorului-regizor. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]