12,006 matches
-
aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic în cap, decât vid! urla Sfântu' de Fizică. Dar vidul e plin! șoptea Gustav. E plin cu galaxii, celulele lui Dumnezeu. În jurul Soarelui se rotesc atomi și molecule la dimensiuni cosmice. În capul meu erau trenuri și lanuri de porumb. Avea dreptate Sfântu', știam tot ce era în afara cărților de școală, atât cât puteam noi, bieți subjugați ai materiilor reci. Și ca să ni se demonstreze că noi nu știam nimic și ei TOTUL, profesorii au bifat pe calendar zilele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aduna pe ABAC, fiecare bilă avea esența amprentată de mine, eu îi dădusem formă și culoare, chiar dacă pe sârme majoritatea erau negre. Moșule, strigau ielele goale, înnebunitor de frumoase, vâjâind în jurul obeliscului de inox, ca vântul prin frunzișul lanurilor de porumb, tu abia te naști, abia te naști, totul începe cu sfârșitul. Atunci e bine, îmi spuneam. Și continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tu abia te naști, abia te naști, totul începe cu sfârșitul. Atunci e bine, îmi spuneam. Și continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
greu din pământ, înapoi, la drum... D acă am urât ceva mai mult pe lume a fost școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era silă de mine însumi, de foșnetul lanurilor de porumb, atât de întinse, atât de verzi încât l-am întrebat odată pe tata când se termină porumbul. Niciodată mi-a răspuns el. E un soi care crește în toate anotimpurile numai în Bărăgan. Da, numai în Bărăgan. Așadar el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era silă de mine însumi, de foșnetul lanurilor de porumb, atât de întinse, atât de verzi încât l-am întrebat odată pe tata când se termină porumbul. Niciodată mi-a răspuns el. E un soi care crește în toate anotimpurile numai în Bărăgan. Da, numai în Bărăgan. Așadar el va muri odată cu mine? Cine a spus ceva de moarte? Așa-i, tată, șopteam mai târziu de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un soi care crește în toate anotimpurile numai în Bărăgan. Da, numai în Bărăgan. Așadar el va muri odată cu mine? Cine a spus ceva de moarte? Așa-i, tată, șopteam mai târziu de la etajul 100 al blocului în care locuiam, porumbul este cât vezi cu ochii, eu nu mai sunt cel care trecea cu inima cât un purice pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cine a spus ceva de moarte? Așa-i, tată, șopteam mai târziu de la etajul 100 al blocului în care locuiam, porumbul este cât vezi cu ochii, eu nu mai sunt cel care trecea cu inima cât un purice pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu nu mai sunt cel care trecea cu inima cât un purice pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic, de un cavaler
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar În gândul său: Ce scatoalce Îmi va da Mamaia de cheltuială! Și după ce instala repede și dezordonat pilotul flămând, se Înhăma la mașină, accelerând la maximum prin porumbul mușuroiat gospodărește, făcând să se simtă acut lipsa suspensiilor, roților și a pneurilor. Nu s-ar fi oprit până acasă dar nu Îndrăznea a nu ține cont de comenzile dese și hotărâte de „ptru-ptru” ale nepotului său care dorea să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-ar fi oprit până acasă dar nu Îndrăznea a nu ține cont de comenzile dese și hotărâte de „ptru-ptru” ale nepotului său care dorea să ofere o mâgâiere gingașă unui smoc de mătase din vârful unui viitor știulete de porumb, Înfiorându-se, ori pentru a Înlocui sau monta câte unul sau două faruri la mașină, sub forma unor superbe flori de bostan, pudrate admirabil cu portocaliu. Uneori, solicita doar o mică reducere de viteză care să-i permită autoservirea, din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sau două faruri la mașină, sub forma unor superbe flori de bostan, pudrate admirabil cu portocaliu. Uneori, solicita doar o mică reducere de viteză care să-i permită autoservirea, din mersul mașinii, a unei tulpini de mărar (răsărit aiurea prin porumb), strivind-o cu dințișorii săi ascuțiți, savurându-i suculența și gustul dulce-acrișor. Alte ori, vara, mergea cu cele două fete ale Ochenoaiei la Coada-Bălții, pentru Va, un loc mirific, unde minunile se țineau lanț, emoțiile o luau razna, inima Își
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise. Între marea galbenă cu valuri lente de grâu pârguit, ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
capul intr-o parte. Știa că În asemenea situații vorbele trebuiesc evitate. Nu pricepea, nicidecum, cam care ar putea fi finalitatea scândurii: să fie o jucărie pentru un joc nou? Ionel a Împrăștiat boabe de cânepă, păsat și făină de porumb pe scândură, apoi cu mare grijă și uzând de agilitatea sa, neîntrecută printre flăcăii satelor, fixă scândura Între ramurile desfrunzite din vârful gutuiului. Va tot nu pricepea despre ce este vorba dar nici nu-l Întrebă pe Ionel. Bunica Ileana
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și În timp ce bărbații Își Împărțeau o sticlă de vin de țară, Va Își lăsa privirea să cutreiere peste șesul Vasluiului, verde și Întins de nu-l putea cuprinde cu privirea, peste locurile și oamenii tuciurii ai Rediului, peste câmpurile cu porumb, vii și livezi care străjuiesc de-a parte și de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la revederea pădurii dinspre Ceresteie, apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Toamna a fost una bogată, atât cât de bogată poate să fie o toamnă pe terenurile de gradul III, de pe cei câțiva zeci de ari pe care bunicul i-a repartizat ca parte feciorului său secund. Victor a scos ceva porumb de pe jumătatea de hectar cu care l-a Împroprietărit statul, pământul de la Prisacă, a adus acasă trei care de ciocani cu tot cu știuleți, din via din Fundu Săucii a obținut, după metoda olarilor, aproape o jumate de tonă de vin, care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dacă ți-e foame, mănâncă!, spuse Victor, cu un accent voit ardelenesc ce-l folosea atunci când voia să afișeze diferența de cunoaștere dintre el și ceilalți și indică plita pe care aștepta o strachină mare și plină cu grăunțe de porumb fierte. Valerică mâncă bine și repede pentru că tot timpul cele două litere Îi stăruiau În minte, ba chiar Începuse să-și pună multe Întrebări legate de „acest aspect”, așa cum Îi plăcea lui Victor să zică. Vrei să mai scrii oleacă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căruța cu mica sa Încărcătură a ajuns În dealul Dăreștilor, denumirea dată celor șapte case de către noul regim popular, Va a avut bucuria și surpriza de a privi o frumoasă depresiune locuită. Drumul cobora brusc printre vii și culturi de porumb, Victor a pus piedica la căruță și arătând cu mâna a spus: La picioarele noastre, pe dreapta se vede un sat destul de mare, se numește Verdeș, are o poveste frumoasă și o așezare pe măsură: poalele de deal Îl mărginesc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că pe ... Zânița! Se apropia noul an școlar, septembrie era cald și luminos, fără ploi, iar Soarele Încălzea și lumina sufletele oamenilor plini de nevoi și de binefacerile dictaturii muncitorești. Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc, respira: Asta este pentru Dumnezeu, doar așa mă va cunoaște pe dinăuntru. Unde nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătut peste dealuri, 15 kilometri. Prutul îngheța sloi, mistreții nu aveau patrie, recolta în Basarabia se strângea mai devreme. Paznicii făceau focuri, loveau cu ciocanul în tălăngi, asmuțeau câinii toată noaptea, dar fără folos: nesătulele lighioane devastau coșere întregi de porumb. Erau săraci, dar niciodată nu și-au plâns de milă; una este să exiști auster și alta este să-ți însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]