18,106 matches
-
Tode postulează Martin Heidegger, disanalogică în raport cu Marele Anonim, afirmă Lucian Blaga, De aici necesitatea unei neogeneze. Această a doua creație a revenit geniului poeziei, al artelor în general, chemat să încerce transvaluarea primei zile. Pentru Immanuel Kant, geniul este "cel posedând dispoziția înnăscută (ingenium) prin care natura dă legi artei"; și anume, îmbinând organic "libertatea imaginației" cu activitatea intelectului, a reflectării, pentru a crea împreună "idei estetice". Acestea iau naștere în matricea unei originalități proprii: originalitate a receptării, a gustului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
citiți, cei mai îndrăgiți, tocmai pentru că înariparea poetică spre eliberarea spirituală este cea mai organică aspirație apriorică a spiritului omenesc. Receptarea de excepție a cuvântului, a limbajului poetic se datorește tocmai potențialului iradiant de eliberare din lumea comună. Fiecare poezie posedă capacitatea ei de smulgere, de înălțare: zbor de ciocârlie, de vultur sau, la cei foarte rari, zbor de pasăre măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
totul altă natură, un foc, fulgerul divin te-ai aneantiza. Filozofia un joc de cuvinte mari; poezia descriptivă o oglindă contemplativă; poezia gânditoare o creatoare de deschideri infinite ale spiritului, ale inimii deschideri active, vibrante, în mers continuu. Poezia reflexivă posedă suflu și suflet. În timp ce filozofia bâjbâie prin ceață adevărul, marea poezie creează un adevăr nou, propriul său adevăr, adevăr al conștiinței transmundane umane. Dacă filozofia încearcă să descopere adevăruri și creează aproximații mereu și mereu reluate în istoria filozofiei, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o erudiție universală, afirmă că taina universului rămâne de nepătruns. Învăț în zeci de tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut Și-n bezna cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții smulsă cerului și care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc cu mișcările adagio și andante din concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart, fiorul dramatic din Simfonia neterminată și trio-ul Nocturna ale lui Franz Schubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart. Or, pentru cel mai de seamă mistic al Evului Mediu, extazul intelectului posedă acea deschidere supremă, încât îl poate crea pe însuși Dumnezeu. Potrivit fizicii actuale, există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart. Or, pentru cel mai de seamă mistic al Evului Mediu, extazul intelectului posedă acea deschidere supremă, încât îl poate crea pe însuși Dumnezeu. Potrivit fizicii actuale, există o conștiință independentă de procesele neuronale, de materie, precedând-o și putând acționa supra materiei, astfel că omul poate controla axiologic creația. Asemenea conștiințe pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Că îl vezi, că nu îl vezi (pe scriitor), pe stradă sau la televizor, el există, încât poți dormi liniștit. Fiindcă cititorii au nevoie de liniște, nu vor să se complice, să aibă dureri de cap, adică să simtă că posedă obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume care te crezi mai reală decât ești, fiind astfel atât de puțin realistă! Socot că aceste două exclamații cu un evident efect
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
după următoarele criterii: - Ușurința de a rezolva problemele cu care se confruntă; Capacitatea de a-și asuma riscuri, inevitabile oricărei înnoiri; - Capacitatea de a conduce un colectiv de oameni(de a fi lider); - Să comunice cu ușurință cu oamenii; - Să posede experință în domeniu; - Să dea dovadă de imaginație și optimism. Important de știut este că există oameni creativi, dar care nu reușesc să transpună în viață produsul imaginației dar există și oameni care nu generează idei noi, care realizează noul
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
Își exprima opiniile cu claritate, fără a se lăsa furat de diferite argumente și dispute; lordul Palmerston* a afirmat faptul că nu văzuse vreodată un om care să aibă mai puține pretenții și mai multă demnitate în întâlnirile diplomatice. Talleyrand poseda în cel mai înalt grad ceea ce îi plăcea să constate la tinerii din preajma sa un spirit orientat către viitor. Ne putem da acum seama cât de mult se deosebeau între ei Metternich de Talleyrand. În primul rând se deosebeau prin
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care, la rându-le, conbinau inflexibila justețe cu ardoarea însăși a elocvenței". Nu s-ar putea spune nimic mai corect; mă tem că romantismul, dar și un oarecare gust pentru pitoresc, a alterat caracterul de precizie geometrică pe care îl poseda limba noastră. Oricum, ea a fost unanim considerată, vreme de secole, ca fiind cel mai bun vehicul folosit în practica relațiilor internaționale. Cei care, precum englezii, își redactau notele în propria lor limbă, aveau întotdeauna grijă să adauge și o
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ar putea fi, la fel de bine, cea a colaboratorilor săi), ci judecata, care nu poate fi înlocuită de nimic atunci când ea nu există. În problemele cele mai diverse judecata sesizează tocmai esența, raporturile și proporțiile lor. La bunul-simț pe care îl poseda într-un grad înalt, Jules Cambon asocia și alte virtuți profesionale: patriotismul, adică sentimentul atențiilor pe care le datora unei doamne atât de importante ca Franța, dar și orice altceva putea făce o figură amabilă: curtoazie, tact, à propos-uri, farmec
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
XIV / 161 Capitolul XV / 171 Epilog / 179 MIGUEL DE UNAMUNO, MAESTRU AL AUTOIRONIEI ÎNTRISTATE Unamuno își ironizează egocentrismul în acest microroman filosofico-moralizator în care aspirația sa spre genialitate este ambalată cu întristat talent în ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un ou produs de regină pentru ca din el să-și ia zborul o altă regină întemeietoare de un nou imperiu, se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Trecută beția primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină nu e mai mult decât splendoarea stupidității umane, ale acestei stupizenii care reprezintă sănătatea perfectă, echilibrul stabil. Marina nu mă înțelege; nici ea nu poate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină nu e mai mult decât splendoarea stupidității umane, ale acestei stupizenii care reprezintă sănătatea perfectă, echilibrul stabil. Marina nu mă înțelege; nici ea nu poate înota în aer, nici eu zbura în apă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mii de pesetas... Cine Dumnezeu ți i-ar plăti?, memoria mea! Dumnezeu? Întreabă don Avito după ce s-a retras doña Edelmira. Deja am spus-o de o sută de ori că nu am această manie a lui Dumenezeu, că nu posed teofobia care este o boală rea, și în plus, fiecăruia trebuie să-i vorbești în limbajul său, e păcat să nu ne înțelegem; ce ne rămâne mai mult, decât a spune ce înseamnă Dumnezeu... Fără îndoială... Și cum să vorbim
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din Dumnezeu, ci este un gol și nu se mai află nimic acolo. Ceea ce observăm noi, oamenii de aici de pe Pământ... Vedem bine, Înțelegem bine sau e o confuzie a noastră atunci când Îi catalogăm pe cei din jur ca fiind posedați sau nu? Ce se Întâmplă cu ei? Nu. Totul este pornit de la Matrice. Matricea, Lumina, știe exact locul și rostul fiecărei entități sau dimensiuni. Și voi sunteți entități. De asemenea, chiar și cei care s-au rupt de Matrice au
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
a-i arăta o cale, și acum nu e prima oară când tu sau omul care se confruntă cu problema respectivă luptați, nu-i prima oară când se confruntă cu ea, pentru că, dacă a ajuns În postura de a fi posedat Într-o formă sau alta de o entitate de un anumit nivel negativ, Înseamnă că el vine cu un grad vibrațional scăzut, care permite alipirea entității malefice pe structura sa, iar asta nu se dobândește Într-o singură viață, ci
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
duratei" . Conform acestui idealism ontologic cum Îl nume?te Ro?a Del Conte nu teiul, salcâmul ori muntele exist?, ci ideea lor, Întrucat teiul, muntele, salcâmul, coexist? Într-o realitate schimb?toare, pe când ideca de tei, de munte, de codru posed? atributul permanen?ei ?i „identitatea absolut? a esen?ei": „ Crea?ia foarte real? luce?te că un reflex al unei idei ce leag? că un fir invizibil toate formele succesive În care se pl?smuie?te materia: ea Ins??i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
se iubească, dom’le, să se iu bească până când or exista, și-a mai zis cu năduf, că eu nu știu să o fac, ca să exist și eu... A trecut pe lângă ei cu mâinile În buzunare, fără să Îi salute, posedat de rechizitoriul discursului care i se Învârtea În minte căutându-și parcă ieșirea, salvarea, ăia s-au oprit o clipă, au strâmbat din buze și s-au dus, ținân du-se de mână, la raionul de cămăși, să contemple verdele
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Art. 339 Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. (2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
este rea, ori este bună, nu este pierdută înaintea lui Dumnezeu”. Dacă, totuși, îndoiala stăruie, înseamnă că mică ne este credința și atunci trebuie să ne rugăm ca și Sfinții Apostoli: “Doamne, mărește-ne credința!” sau ca și tatăl copilului posedat de duh mut când L-a rugat fierbinte pe Mântuitor să-l ajute: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” (Marcu 9, 24). Sfântul Ioan Scărarul ne îndrumă cu negrăită înțelepciune: “Când ți se întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruiește-l pe
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
la sfintele mânăstiri sau la catedrala episcopală, până la o lună de fiecare dată, cu obligația de a lua parte activă la toate actele religioase; F. Transferarea. B. Pedepse definitive: A. Degradarea definitivă a vinovatului din rangurile bisericești și onorifice ce posedă; B. Pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior sau administrativ; C. Depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a săvârși vreo lucrare sacră, fără pierderea calității de preot, cu putința de a fi
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]