1,109 matches
-
anaforice în aceleași contexte sintactice: „Rămâneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru.” (M. Sadoveanu, p. 514) În afara acestui număr relativ restrâns de pronume posesive autonome, pronumele posesiv are natură sintactică și întrebuințare anaforică; rezultă din pronominalizarea unor substantive sau sintagme introduse într-un raport de posesiune în care sunt implicați protagoniștii actului lingvistic: „Și nații călătoare, împinse de a mea/Umplut-au sperioase pustiul pân’la poluri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să mă-nec de dulcea-nvăpăiere/ A celui suflet ce pe-al meu știe.” (Ibidem, p. 220) ș(a) celui suflet ® sufletul meu ® al meuț Pronumele își poate avea originea într-un pronume adjectival reluat prin substituirea substantivului regent cu articolul posesiv, concomitent cu modificarea sensului de persoană, determinată de schimbarea protagonistului implicat în raportul de posesiune (apartenență etc.): „Las’ să leg a mea viață de a ta.” (Ibidem, p. 142) Pronumele posesive intră în orice tip de relații sintactice. În interiorul relației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume adjectival reluat prin substituirea substantivului regent cu articolul posesiv, concomitent cu modificarea sensului de persoană, determinată de schimbarea protagonistului implicat în raportul de posesiune (apartenență etc.): „Las’ să leg a mea viață de a ta.” (Ibidem, p. 142) Pronumele posesive intră în orice tip de relații sintactice. În interiorul relației de interdependență, realizează funcția sintactică de subiect: Ai mei și-au pus toate speranțele în acest drum. sau de predicat, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ: Aceștia sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică de subiect: Ai mei și-au pus toate speranțele în acest drum. sau de predicat, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ: Aceștia sunt ai mei; au venit să mă vadă. Întrebuințarea ca nume predicativ a pronumelui posesiv autonom nu este curentă. În desfășurarea relației de dependență, pronumele posesive autonome ocupă de regulă poziția de determinant: Du alor mei această veste. (complement indirect), A fost certat de ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest drum. sau de predicat, ca nume predicativ, în complementaritate cu un verb copulativ: Aceștia sunt ai mei; au venit să mă vadă. Întrebuințarea ca nume predicativ a pronumelui posesiv autonom nu este curentă. În desfășurarea relației de dependență, pronumele posesive autonome ocupă de regulă poziția de determinant: Du alor mei această veste. (complement indirect), A fost certat de ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate în mai multe rânduri. (atribut), I-am văzut pe ai tăi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate în mai multe rânduri. (atribut), I-am văzut pe ai tăi la gară. (complement direct) ș.a.m.d. Pronumele adjectivale se întrebuințează în text singure sau precedate de articolul posesiv. Sunt întrebuințate singure când urmează imediat unui substantiv determinat prin articol definit enclitic: „Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine.” (L. Blaga, p. 47) Sunt precedate de articol posesiv, în anumite condiții morfologice și sintactice: • dacă substantivul regent rămâne nedeterminat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pronumele adjectivale se întrebuințează în text singure sau precedate de articolul posesiv. Sunt întrebuințate singure când urmează imediat unui substantiv determinat prin articol definit enclitic: „Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine.” (L. Blaga, p. 47) Sunt precedate de articol posesiv, în anumite condiții morfologice și sintactice: • dacă substantivul regent rămâne nedeterminat prin articol-morfem sau este determinat prin articol nedefinit: acest prieten al meu, un prieten al tău; • dacă pronumele adjectival precede substantivul, care rămâne nedeterminat prin articol-morfem: „- Blanca, află că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexiv are funcțiune de complement direct sau complement indirect”, autorii capitolului vorbesc de verbe pronominale obiective: a se îmbrăca etc.; a-și croi drum etc.; verbe pronominale reciproce: aseiubi (unul pe altul) etc., a-și zice tu etc.; verbe pronominale posesive: a-și da pălăria pe ceafă etc.; verbe pronominale eventive: a se îngălbeni etc. (pp. 210-211). Această poziție a autorilor Gramaticii Academiei stă în strânsă legătură cu modul de înțelegere a diatezei reflexive: ar aparține acestei diateze numai verbele care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această corelație gramaticală: singular-plural. Pe de altă parte, generarea sensului gramatical de ‘număr’ prin corelația singular-plural se caracterizează prin autonomie ca „obiect” al comunicării. Prezintă această situație categoria numărului la substantiv și la pronumele nepersonale. Pronumele personale, chiar și pronumele posesiv - care dezvoltă sensul de ‘persoană’, ca o constantă semantică lexico-gramaticală (al meu vs al tău) și care, în consecință, se realizează în plan gramatical totdeauna ca persoana a III-a, („Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat la mare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frate-le -a: pădure-a, catedral-a plural -i: codri-i, frați-i -le: păduri-le, catedrale-le Substantivele neutre primesc articol masculin la singular și articol feminin la plural: templu-l, pronume-le; temple-le, pronume-le 2. articolul posesiv (genitival) Precede substantivul (pronumele) în genitiv și intră în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i -le: păduri-le, catedrale-le Substantivele neutre primesc articol masculin la singular și articol feminin la plural: templu-l, pronume-le; temple-le, pronume-le 2. articolul posesiv (genitival) Precede substantivul (pronumele) în genitiv și intră în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival) Se situează între un substantiv articulat cu articol hotărât și un adjectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al substantivizării: Ea prefera un roșu (o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în structura unor pronume personale, nehotărâte etc.: dânsul, însul, unul, altul, nealții, primul, întâiul etc. „Frumosu-i ca nealții...” (M. Eminescu) Articolul posesiv face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În structura primei sintagme, articolul asigură, ca substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o culoare roșie) mai aprins. CONSTITUENT LEXICO-GRAMATICALTC "CONSTITUENT LEXICO‑GRAMATICAL" Articolul hotărât intră în structura unor pronume personale, nehotărâte etc.: dânsul, însul, unul, altul, nealții, primul, întâiul etc. „Frumosu-i ca nealții...” (M. Eminescu) Articolul posesiv face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În structura primei sintagme, articolul asigură, ca substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea substantivală a „obiectului” raportului de posesie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) Articolul posesiv face parte din structura pronumelui posesiv și a pronumelui ordinal (în termenii gramaticii curente, numeralul ordinal). În structura primei sintagme, articolul asigură, ca substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea substantivală a „obiectului” raportului de posesie, caracterizează întrebuințarea adjectivală a pronumelui: prietenii mei. În sintagma pronumelui (numeralului) ordinal, al face parte din morfemul discontinuu al...le (a), variabil în funcție de gen: a...a, prin care s-a format
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doilea aleargă foarte bine. Cel de-al doilea aleargă foarte bine. 2. Când înlocuiește dezinența: casă ® casa sau când substantivul (sau alte unități lexico-gramaticale declinabile) nu poate (pot) realiza prin alte morfeme opoziții de caz, număr, gen, articolul (hotărât, demonstrativ, posesiv) funcționează ca morfem al acestor categorii: Mi-au rămas necunoscute intențiile lui Tudor. (genitiv) Am transmis alor tăi o telegramă. (dativ) Numele celui de-al doilea a rămas necunoscut. (genitiv) Am dat celor doi toate cărțile. (dativ) ELEMENTE DE RELAȚIETC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumea morală... dar ar putea fi și o dovadă de slăbiciunea acelei poezii.” (G. Ibrăileanu), „Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...” (I. Creangă) Funcția de atribut se realizează uneori, concomitent, prin adjectiv posesiv și forma scurtă a pronumelui personal considerată în mod curent „dativ posesiv”: „Hai în lună! Lasă-ți umbra ta acasă, culc-o în pat...” (M. Eminescu) În această primă categorie de situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent aceeași
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poezii.” (G. Ibrăileanu), „Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...” (I. Creangă) Funcția de atribut se realizează uneori, concomitent, prin adjectiv posesiv și forma scurtă a pronumelui personal considerată în mod curent „dativ posesiv”: „Hai în lună! Lasă-ți umbra ta acasă, culc-o în pat...” (M. Eminescu) În această primă categorie de situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent aceeași funcție sintactică se suprapun parțial sau total. Între cele două realizări e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic, substantivul-complement direct primește morfemul pe, chiar dacă nu este anticipat printr-un pronume personal: „Am chemat copiii la masă.”, dar „Am chemat pe copiii Danei la masă.” Dacă substantivul este determinat, la distanță, prin pronume personal sau reflexiv cu sens posesiv, nu este precedat de morfem: „L-am văzut pe fratele tău.”, dar „Ți-am văzut fratele.” • pronume nepersonale: „A înțelege pe altul, însă, înseamnă a avea sau a fi avut în sine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
80) „Am privit, am umblat și iată cânt: Cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?” (L. Blaga, 90) Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare." (M.Eminescu) • articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau prin pronume personal de persoana a III-a: „A trimis alor săi o telegramă.” Dativul neprepozițional se impune ca una din mărcile distinctive ale complementului indirect. 2. Topica intervine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?” (L. Blaga, 90) Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare." (M.Eminescu) • articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau prin pronume personal de persoana a III-a: „A trimis alor săi o telegramă.” Dativul neprepozițional se impune ca una din mărcile distinctive ale complementului indirect. 2. Topica intervine în distingerea complementului indirect de atribut; cu excepția structurilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vieți.” (O. Paler, Galilei, 63) • acuzativ: „Eu nu uit ce-ai fost pentru mine.” (Caragiale, IV, 140) „De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, cătră tine.” (M. Eminescu, I, 149) Observații: În interpretarea Gramaticii Academiei, când se realizează prin adjectiv posesiv, complementul indirect stă în cazul acuzativ, chiar dacă este precedat de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer genitivul: „Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele.” (M.Sadoveanu, X, 514) „Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină.” (O. Paler, Caminante, 280) Observații: Când prepoziții (locuțiuni prepoziționale) precum în fața, în spatele, spre etc. însoțesc substantive proprii-nume de persoană, substantive comune trimițând către ființe umane individualizate, pronume personale, posesive sau alte pronume înlocuind substantive din categoria celor de mai sus, termenii sintactici nu mai realizează funcția de circumstanțial ci pe aceea de complement indirect: „Brațele ei albe și goale se întinseră spre dânsul.” (M. Eminescu, P.L., 49) Alte prepoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu, I, 206) „Oamenii își strângeau sumanele și-și înfundau căciulile...” (L. Rebreanu, 279) și când se realizează prin substantive în structuri arhaice sau populare: „Se bate miezul nopții în clopotul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu sufletul în calea tuturor, pe muchia tuturor prăpăstiilor.” (G.M. Zamfirescu, 223) „Pe mine, așa cum vroisem odată să fiu, numai vechile, oarbele drumuri încă n-au încetat să mă caute.” (A.E. Baconsky, 133) Articolul Uneori, atributul realizat prin „dativul posesiv” al pronumelui personal sau reflexiv se distinge de complementul indirect pe baza articulării unui substantiv din enunț care își manifestă astfel în planul expresiei poziția sa de regent al pronumelui. În enunțul: „Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de zăpadă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gamelor” au dus la imaginea survenită în peisaj, la rafinamente picturale ce definesc personalitatea artistei în pictura ieșeană. Deschiderea artistei către experiențele artistice ale lumii este dublată de puterea constituirii unor unități armonice, care în fapt sunt sinteze absorbante și posesive ale acestor locuri. Traian MOCANU - 1998 VIORICA TOPORAȘ ÎN SALA VICTORIA Viorica Toporaș apare de fiecare dată cu piese consistente, în care idilicul e copleșit de potențarea spre starea de fantast ușor și culoarea rămâne veșnic proaspătă datorită impresiei de
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]