811 matches
-
scurtă din tweed, iar pe dedesubt avea acei jeans foarte mulați, În stil Kate Moss. Părul ei castaniu părea atât de lustruit, că practic Îmi puteam vedea În el propria reflexie. „Trebuie să o salut“, m-am gândit, un pic posomorâtă. Am bătut-o pe umăr: —Bună, Phoebe! Phoebe s-a Întors și s-a uitat la mine. S-a chiorât la căruciorul meu care dădea pe dinafară. Nu dădu nici măcar un semn cum că m-ar fi recunoscut. Brusc, pufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o Cuplare cu un Mogul, doar ca să știe ce nu pierde. Când ajunse aici cu povestirea, toată lumea din atelier deja râdea În hohote. Numai că, brusc, atitudinea obraznică a lui Lauren dispăru. —Ce e? am Întrebat-o, simțindu-i starea posomorâtă. Mi-a zis că dacă nu sunt de acord să am o relație cu el, s-a terminat cu prietenia. — Ce bizar, am spus. —E păcat, zău așa, zise Lauren. Credeam că era cu adevărat... știi tu... un prieten ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și posomorâte. Cu toate acestea, își amintea de lunile petrecute cu ea ca de o perioadă fericită, o vreme a solidarității și afecțiunii reciproce; acum că își regăsise sora, trăia plăcerea necontenită de a putea să își asume din nou rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Florei în Brooklyn, acea primă mărturisire fusese un strigăt venit din inimă? Poate. Orice om închide în el mai mulți oameni, iar cei mai mulți dintre noi sărim de la o personalitate la alta fără ca măcar să înțelegem cine suntem. Azi sus, mâine jos; posomorâți și tăcuți dimineața, râzând și puși pe glume seara. Harry fusese trist când vorbise cu Tom, dar acum, că afacerea se punea pe picioare, era exaltat în discuția cu mine. Ni s-au adus cotletele, am trecut la o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie să dea o șansă cinstită experiementului Pamela. Se prefăcuse că acceptă, dar știam că era deja hotărâtă și că nimic nu o putea face să se răzgândească. Astfel că stătea pe bancheta din spate a mașinii, cu o mutră posomorâtă și retrasă, victima bosumflată și inocentă a unor mașinațiuni pline de cruzime. A adormit pe când treceam pe la periferia orașului Bridgeport pe autostrada I-95, dar până atunci nu a făcut mai nimic altceva decât să se uite pe geam, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe prietenul Steinhart să te consulte, a zis, dar, din câte văd, măseaua cu puroi e „de minte“, așa că trebuie scoasă, măselele astea nu folosesc la nimic, aduc numai necazuri. Și mintea la fel, i-am replicat, pentru că eram tare posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam tot rău, tot ca și când aș fi avut praf în ochi, obrazul tot umflat și îl visasem tot pe Alexandru. Se duela cu Nicu Filipescu și amândoi erau răniți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
au fost încă contestate de nimeni, glumi domnul Carp și zâmbi cu subînțeles soției. Această discuție a avut influență și asupra celorlalți călători. Ei au devenit mai veseli și mai vioi. Nașterea unui copil bine dispune și pe cei mai posomorâți telurici. În vagon căldura se instalase. Era aproape aceeași arșiță ca înainte de furtună. Picuri de transpirație curgeau de pe frunțile tuturor. Din acest motiv, locurile cele mai râvnite erau cele de pe coridor, de lângă ferestrele deschise, însă în preajma lor se lăfăiau bărbații-fumători
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
postliceală și că se pregăteau pentru a deveni asistente medicale. Încă din prima secundă, privind la una din ele, lui Doru i-a sărit inima din loc, ceea ce nu i se putea întâmpla lui Bidaru care era cu gândul aiurea, posomorât și ursuz. Nu mai avea chef de nimic. Cu o zi în urmă, chiar în față la Gambrinus, aflase de la o sursă sigură că o pierduse pe Bela definitiv și pentru totdeauna. Cu toate că informația era de necontestat și se baza
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vale, peste pârâul Jigăliei, apoi străbați Valea Elanului, vestită în vechime prin așezările-i răzășești... apoi, peste dealuri pînă pe dealul Belciugului de unde se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au vindecat-o. Se temea să nu i se întâmple și lui Suru. Când Anton a vrut să-l mai amenințe o dată, moș‟ Chifu cu capcanele pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era un bărbat uscat, ‟nalt și ciolănos, posomorât, dar cu o privire arzătoare, părul des, căzut pe frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că râd de el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul care cânta veselul cântec de 1 Aprilie și pe un domn înalt și posomorât, lângă el, singurul care nu râdea, și mai ales în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mașina directorului părea că pătrundea tot mai adânc în Valea Tisei, nu în altă vale apropiată nouă, care sclipea în depărtare mai mult ca oricând, și se furișa în pădurile bătute de un vânt aspru ce le scotea la iveală posomorâta lor frumusețe. Da-îmi spuneam ca în copilărie când eram convins că la următoarea răspântie a pădurii mă voi întâlni cu personajele mele dragi de basm, iar părinții mă sfătuiau să nu rămân în urmă ca adormit. Încă puțin și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apare așa, pe un cer fără nori și fără ploaie, yubani-i celebrează marea sărbătoare „Nokué“, prefacerea răului în bine. Dansează, mănâncă până plesnesc, beau rachiu până pierd noțiunea lumii, iar fecioarele au obligația să accepte toți pretendenții. - clătină din cap, posomorât. Totul se termină într-o orgie. Nevestele acordă libertate bărbaților lor, iar bărbații, nevestelor și fiicelor! Ce greu e să îi duci pe calea credinței lui Hristos, să încerci să le insufli cumpătarea. — În fond, sunt mai civilizați decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o licitație nu fusese privită vreodată cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească norii: — Presupun că e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-o ceașcă de ceai, urmă el. CÎnd o să vină pacea, o firmă ca asta, cu vechea ei reputație și cu relațiile pe care le are, va fi o adevărată mină de aur. Cel puțin așa cred, adăugă din nou posomorît. Ascultîndu-l, Rowe Își spunea, pentru a mia oară, că lumea asta bizară nu trebuie luată În serios. Deși de obicei el o lua nu numai În serios, ci chiar și În tragic. Vorbe mari, ca Dreptate sau Pedeapsă, se Înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cei aflați În libertate. Nu uita că pentru a ieși azi din țară e nevoie de un motiv foarte serios. Numai dacă poliția asta locală... — E chiar atît de important? — Am comis atîtea greșeli În războiul ăsta, oftă domnul Prentice posomorît. Iar ei au făcut atît de puține! Poate că aceasta a fost ultima noastră greșeală: să Încredințăm un secret unui om de teapa lui Dunwoody! — Dunwoody? — N-ar fi trebuit să-ți vorbesc despre el, dar mi-am cam ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i aici, o serată? se burzului domnul Prentice. — A, nu, domnule! Dar cum unul dintre ei mai este Încă În viață, ne-am gîndit că n-ar strica să chemăm preotul. — Evenimentele par să se fi precipitat, mîrÎi domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să lumineze calea, ca să-i călăuzească printre băltoacele rămase pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești să stai numai cu Luceafărul? — Ba da, spuse luna posomorâtă, Luceafărul e tăcut în ultima vreme, iar eu trebuie să stau singură, doar cu marea cea veșnic neliniștită. Poți să vorbești cu mine, dacă vrei. Eu mai stau aici, până mă cheamă părinții. Sigur! Mi-ar face mare plăcere! Luna
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fetițele Cristinei, ea Își făcea de lucru prin bucătărie, trimitea fetele cu farfurioare cu fursecuri și sărățele, venea și ea să ne umple paharele, americănește. Plângea Încontinuu, Încerca să se ascundă de copile, nu reușea, deja aveau și ele mutre posomorâte, până la urmă le-a trimis să se joace În fața blocului. După ce ies fetele afară, Începem să plângem pe rând, Leac În hohote, Își dă acum drumul, eu vărs lacrimi ca să scap de rușine, mă Îneacă rușinea, Florin și Sorin liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce veneau pe urma mea, iar eu n-aveam acum timp să-i ucid și pe ei, după cum aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat drumul spre Miazăzi și, Într-o bună zi, În fața noastră s-a ridicat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În spate sumedenie de lucruri, târau de altele și mergeau vorbind tare, strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale noastre, am spus atunci și, chiuind veseli, am luat-o din loc. Nu trecu mult și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Moru, sfertul lui, optimea lui, sau cât sunt eu, Tată? - Semnele alea arată stirpea Tatălui. Da, am spus Într-un târziu. - Și Îți mai arată ceva și ție. Ceva ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își continuă povestea. După ce Îl gonisem (el spusese din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a oferit prilejul de a trăi singur În cartierul armenesc din sudul Brooklyn-ului. Știți, Îi spui tu, viața de unul singur În sudul Brooklyn-ului are și unele dezavantaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întrebat-o când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un adevărat vrajitor..." se minună Mădălina. Cerințe: 1. Rezumați într-o frază povestirea de mai sus. 2. Scrieți o scurtă caracterizare a piticului. 3. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru: posomorât, lulea, ațipea, ședea. 4. Alcătuiți trei comunicări în care verbul a spune să aibă sensuri diferite Iași, mândră cetate... Steagul cu cap de lup Dumitru Almaș Cel mai viteaz și mai înțelept rege al dacilor, strămoșii noștri, a fost Decebal
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]