1,577 matches
-
dedă unui experimentalism radical, de esență postmodernă. Autoreferențialul - liric, eseistico-publicistic - se alimentează atât din cotidian, din „feliile de viață”, cât și din proiecții fanteziste, din aducerea în prim-plan a unor personaje arhetipale, mitice, tinzând să ilustreze original, cu grilă postmodernistă, motivul eternei reîntoarceri. Este vădită elaborarea textualistă stăruitoare, ce mizează pe construcția cerebrală, pe livresc, efectul „programat”, pe ludicul semantic și jocurile computerizate, numite „Edgar Poetice jocuri” (de perspectivă, grafice, „hagiografice” etc.). Intertextualitatea devine substanța din care se hrănesc viziuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
focul încrucișat al limbajelor”, prin sinteza personaj-narator-autor, sau „roman total” (Stan Velea), în care formele moderne se îmbină cu cele clasice (biografia unor personaje, logica episoadelor), pentru a nu știrbi inteligibilitatea textului. De altfel, textul este programatic construit în manieră postmodernistă și axat pe intertextualitate; în final, autorul atașează o listă a numelor de persoane la care se referă, de la Achile, Aristofan, Aristotel la Roland Barthes, Brâncuși, Bogza sau Topîrceanu și de la Varlaam la Theodor Stolojan. Mai adaugă un „indice alfabetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
II, București, 1998; Eminescu, poet al inițierii în poezie - Eminescu poète de l’initiation à la poesie -- Eminescu, als Poet der Einweihung in die Poesie, ed. plurilingvă, București, 2000; Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, Cluj-Napoca, 2001; Ortodoxia pentru postmoderniști (în colaborare), Timișoara, 2001. Traduceri: Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, pref. trad., I-II, București, 1969 (în colaborare cu Gheorghe I. Ciorogariu); Stefan Zweig, Maria Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Bianca Balotă). Repere bibliografice: Bugariu, Incursiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
de leagăn pentru bunici, Tata, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Cumplit). Cultul vieții autentice are ca pandant cultul valorilor clasice, al tradiției. Materializat în poetica baladescă a lui M., acest cult a determinat numeroase luări de atitudine polemice împotriva postmoderniștilor. Tradiția - Mihai Eminescu („zeul poeziei noastre, poate chiar Dumnezeul ei”), Ion Creangă („sublimul povestitor”), cărora le-a dedicat plachete aparte (Măria sa, Poetul, Năzdrăvanul Creangă, „Moșul...”, ambele din 1992), Alexie Mateevici („părintele limbii noastre”) - i-a impus o viziune asupra lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
știe, cum sforăie, ce crede despre Dalí, Sartre, Freud, Pele, Ostap Bender și Wittgenstein, ce activitate sexuală spune (sau se poate deduce) că are...” Desacralizarea ficțiunii, transmiterea în direct a realului și amestecul auctorial fac din N. primul prozator programatic postmodernist din literatura română. Scrise într-o epocă istorică dramatică, prozele lui sunt printre cele mai coerente și mai autentice documente de însoțire ale lumii marginale din anii ’80 ai secolului trecut. Totuși, tot acum, un mic volum de proze scurte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
efemere în cea mai mare parte, există, la fel ca și între urnele grecești, puține care să conțină ceva de durată sau etern. (Nimeni nu ar lua o urnă grecească și ar arunca-o într-o stâncă, decât poate un postmodernist exaltat). Deci vastul teritoriu al non-ficțiunii a fost la fel de problematic ca și în ziua de azi acum o jumătate de secol, și retorica Noii Critici în studiul din 1952 ascunde câteva probleme de cercetare la fel de supărătoare, în ceea ce privește modul de a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
imaginea unei muște captive într-o sticlă, căutând ieșirea prin orificiul gurii fără de dop.) În fine, accidentul nașterii biologice abia rivalizează cu contingența morții. Suntem deja în sumbra anticameră a „barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cuvenite”, se uită că libertatea este un dar de la Dumnezeu, un mijloc care poate fi utilizat pentru realizarea binelui. Există chiar și tendința formării unei societăți postcreștine, în care omul să trăiască „ca și cum Dumnezeu nu ar fi existat”. Această atmosferă postmodernistă face să dispară și ideea de păcat, societatea recunoscând cel mult existența erorii, a greșelii, dar nu din punct de vedere religios, ci doar social sau psihologic. Biserica însă subliniază necesitatea formării unei conștiințe a păcatului social, dorind să își
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu gândul și privirea / ne mai ținem de Europa. / Gândurile și privirea / nu pot fi ținute sub arest!. Sângele meu anunță protest după protest...” ( Se anunță clipa). În volumul următor, Ion și alte revoluții (1996), autorul, deja familiarizat cu teoriile postmoderniste, se mișcă firesc și discret printre noile formule, evoluând spre „o poezie a spectacolului cotidian, cu implicații social-existențiale, cu viziuni oniric-expresioniste în care simbolurile mari poartă măștile groteși ale absurdului și derizoriului” (Arcadie Suceveanu). Noile nuclee tematice, care vor domina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
sufletesc originar, un illud tempus profund personal. Dar intratextul suscită și o altă interpretare: detașarea scriitorului de propriul eu. "Autocitarea este un mijloc de a te considera pe tine ca altul" (Michel Butor)15. Dacă intertextualitatea, mai ales în practica postmoderniștilor, ajută la definirea poeticii scriiturii inclusiv prin poziționare hermeneutică, intratextualitatea favorizează redefinirea sau fixarea (niciodată identică) a reperelor universului interior auctorial. Sigur că numărul reluărilor intratextuale are tot atâta relevanță ca și ponderea repetare/diferire. Vom remarca în proza eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
critic, bibliografie și note: Ioana BOT și Raluca LUPU, Cluj-Napoca : Editura Dacia, Colecția "Mundus Imaginalis" (Des métaphores obsédantes au mythe personnel. Introduction à la psychocritique, Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Editura Dacia, Colecția "Mundus Imaginalis" (Des métaphores obsédantes au mythe personnel. Introduction à la psychocritique, Paris: Éditions José Corti). * mitul personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du XX-e siècle, Paris: Éditions Gallimard). * modelele cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de orientare În paginile care conțin informații prin folosirea unei diversități de metode și procedee active În transmiterea cunoștințelor. Activismul elevului implicat de strategiile folosite de către cadrul didactic În desfășurarea activității de predare-Învățare se constituie ca un imperativ al orientării postmoderniste În educație,rolul profesorului fiind de a-i arăta ce trebuie să facă cu ceea ce a asimilat. Învățarea prin cooperare(În grup) Înseamnă că elevii lucrează Împreună la atingerea unor scopuri comune. Ei sunt Încurajați să caute răspunsuri care le
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Rodica Focşa () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93546]
-
elevi la elaborarea cunoștintelor; să servească drept model În legăturile interpersonale și să Încurajeze interacțiunile cooperante dintre elevi. Metodologia diversificată, Îmbinarea dintre activitățile de cooperare, de Învățare În grup, cu activitățile de muncă independentă reprezintă o cerință primordială În educația postmodernistă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o Învățare mai activă și cu rezultate evidente. Aceste metode interactive de grup se pot clasifica după funcția lor didactică În
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Rodica Focşa () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93546]
-
încă de civilizațiile elementare, pe baza principiilor tribale și comunitare, și care, în versiunea sa modernă, a fost adoptat mai întâi în S.U.A., apoi în Europa Occidentală, în special în Franța. În abordările recente, medierea este prezentată drept un răspuns postmodernist la exigențele coeziunii sociale. De asemenea, se constată o contestare a legitimității dreptului național ca izvor al reglementării sociale, mai ales pe fondul crizei statului modern în fața dificultăților ocazionate de creația normativă, motiv pentru care se caută un sistem reglementat
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
optică pragmatică, încercând să obțină un plus de eficiență prin întemeierea științifică, pe fenomene naturale ale învățăturii, a procesului curricular ca atare. Curriculumului by objectives i s-a atașat un curriculum centrat pe learner. Împotriva acestor limitări s-au răzvrătit postmoderniștii, determinând apariția practicilor postmoderne la sfârșitul secolului XX. În moduri diferite, acestea readuc în actualitate paideia elină prin diverse teorii și modele de design curricular by man. Deocamdată, aceste proiecte generoase par utopice. În orice caz, sunt lipsite de responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost anticipată, încă din anii ’70, de Umberto Eco și Daniel Boorstin, iar în anii ’80-’90 a fost teoretizată în termeni tulburători de Jean Baudrillard 8, care a și botezat-o în chip ciudat: hiperrealitate (hiperreality). Era începutul gândirii postmoderniste în teritoriul monastic al educației. Hiperrealitatea „există și nu există”. Baudrillard susține că noi nu trăim în lume, ci într-o copie a lumii pe care o obținem prin stimuli externi - atât și nimic mai mult. Suntem societatea de cartografi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Baudrillard), este o „autentică înșelătorie” (Umberto Eco). Dar lumea în care trăim este plină de hiperrealități. Ce altceva sunt: bradul de Crăciun din plastic mai frumos decât cel real, World-Disney, Hollywood, pornografia, reclamele etc.? Despre originile, evoluția și impactul gândirii postmoderniste cu educația și școala vom stărui în capitolele următoare. Subliniem aici că ea a generat teorii ale curriculumului radical diferite de cele moderne. În același timp, în mod surprinzător, gândirea curriculară postmodernă reușește să reînvie concepte și practici pedagogice care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abilități” etc. definite pragmatic și tehnicist. Postmodernismul este în esență un neoumanism, și orice încercare de a-i contesta necritic valoarea este nu doar o eroare științifică, ci și o dovadă de antiumanism. Nu-i mai puțin adevărat că gândirea postmodernistă s-a exprimat adesea în manieră „nondirectivistă” și mulți au confundat-o cu neorousseauismul și nondirectivismul de la începutul secolului XX. Dar gândirea lui Habermans, Foucault și Derrida nu au nimic de-a face cu pledoaria mistică și naivă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
libertinajului pedagogic nondirectivist, gândirea postmodernă le opune gravitatea trăirii într-o lume halucinantă și provocatoare. Efortul de a proiecta și a oferi practicii școlare și vieții curricula postmoderne exhaustive este, adesea, disperat. Ca urmași demni și profunzi ai existențialiștilor, gânditorii postmoderniști se exprimă dramatic și cu vehemență. Tonul nu este unul de juvenilă revoltă contestatară, ci unul menit să trezească o omenire hipnotizată de „deliciile modernismului”. Revoluția științifică și mai ales inovațiile tehnice spectaculoase din secolul XX au creat miraje; virtuțile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omul unidimensional” nu este decât „omul modern”, produs de curricula moderne, „omul de masă”, middle-man, care duce o viață prosperă, cu iluzia fericirii, izolat de lumea valorilor necomestibile. Epoca postmodernă a curriculumului nu a apărut odată cu primele răbufniri ale gândirii postmoderniste în filosofie, literatură, antropologie, arte, arhitectură ș.a. Acestea s-au produs în anii ’60. Ideile curriculare postmoderne s-au afirmat defazat, abia în anii ’80, mai întâi ca o revoltă împotriva „inginerizării”, „manipulării”, „unilateralizării” și „spolierii” procesului de formare umană
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urmă, vehemența vocilor postmoderne s-a stins. Nu se poate vorbi de o moarte fulgerătoare, ci de o agonie care s-a simțit în filosofie, literatură, arte etc. încă din anii ’90. În teoria curriculumului și a educației, verva gândirii postmoderniste a început să se degradeze în primii ani ai secolului XXI. Peste tot - și, desigur, și în lumea educației - au apărut deja critici ai gândirii și inițiativelor postmoderniste. „Deconstrucționalismul” (Derrida), „destructivismul” (Lacan), „subiectivismul” hiperrealist, hermeneutica etc. sunt asociate, deloc justificat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încă din anii ’90. În teoria curriculumului și a educației, verva gândirii postmoderniste a început să se degradeze în primii ani ai secolului XXI. Peste tot - și, desigur, și în lumea educației - au apărut deja critici ai gândirii și inițiativelor postmoderniste. „Deconstrucționalismul” (Derrida), „destructivismul” (Lacan), „subiectivismul” hiperrealist, hermeneutica etc. sunt asociate, deloc justificat, cu „dadaismul” interbelic, cu mișcarea New Age și cu retorica haotică a diverșilor nihiliști din secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hiperrealist, hermeneutica etc. sunt asociate, deloc justificat, cu „dadaismul” interbelic, cu mișcarea New Age și cu retorica haotică a diverșilor nihiliști din secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității și a științificității din discursul postmodernist ține de un avangardism juvenil care nu duce la nimic. Reconsiderarea lucidă a acestora nu înseamnă abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală, dincolo de cecitatea economizantă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității și a științificității din discursul postmodernist ține de un avangardism juvenil care nu duce la nimic. Reconsiderarea lucidă a acestora nu înseamnă abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală, dincolo de cecitatea economizantă a gândirii moderne, perspectiva antropologică sans rivages a formării personalității umane. Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund, dar neexploatat rațional de către postmoderniști
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]