1,576 matches
-
nevoie de interpretare, dar nu una liberă de orice acoperire faptică. Vom încheia în acest sens invocând un citat chiar din celebra lucrare The Interpretation of Cultures (1973) acunoscutului antropolog cultural american C. Geerts, considerat unul dintre părinții turnuriiinterpretativiste (și postmoderniste): „Nimic n-ar discredita mai mult o asemenea abordare șinterpretativistă - n.n.ț decât o combinare de intuiționism și alchimie, indiferent cât de elegant sunt exprimate intuițiile sau cât de modernă este făcută să arate alchimia” (p. 30). 4. Cantitativ și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cawboy, mineri, prostituate etc.). Mai recent, cu deosebire în SUA, mișcarea feministă își asumă și ea metoda istoriei orale, aducând ca argument suplimentar faptul că istoria scrisă a fost redactată precumpănitor de bărbați. Sociologii de orientare calitativistă, în speță mișcarea postmodernistă, insistă pe caracterul interacționist-creativ al relației intervievator-intervievat, deci oarecum pe ștergerea asimetriei clasice a celor două poziții, dar și pe nevoia ca, nu numai în timpul intervievării, ci chiar și în actul interpretării, cercetătorul să intervină cât mai puțin cu propriile
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
n-ar trebui să fie, așadar, o sinteză a cercetătorului în care s-au pierdut pe drum vocile subiecților (apud Fontana și Frey, 1994). În ciuda multor exagerări și inconsistențe teoretico-metodologice - cum este, în opinia noastră, și cea de mai sus -, postmoderniștii, cultivând nevoia flexibilității, tratării subiecților cercetării ca ființe umane complexe și ca parteneri, și-au adus contribuția la dezvoltarea unor strategii concrete de investigare, inclusiv pe planul îmbinării documentelor scrise cu cele audiovizuale. Ei au participat masiv la construcția și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
lui Hegel, Hobbes, Kant (Held, 1990, p. 321-337). S-a considerat, de asemenea, că tradiția liberală a păstrat dihotomia natură/cultură, aspect analizat în cadrul diferitelor abordări feministe (Held, 1990, p. 321-337; Anthony, 2000, p. 8-13). Pe de altă parte, feminismul postmodernist a afirmat că orice referință la natură este o încercare de dominație a femeilor și a respins un astfel de demers. Apelul la natură nu este considerat drept normativ neutru, el fiind folosit pentru a promova roluri opresive pentru femei
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
dizolvându-se În organizație. „Omul organizațional este exemplul cel mai izbitor, dar și singurul de acest pentru caracterizarea atât de vizibilă a felului În care corporația a afectat aproape toate domeniile muncii.”<footnote Ibidem, p. 186. footnote>. Actualele teorii deconstructiviste (postmoderniste) au ca bază a analizei critice această subordonare a omului față de organizație (față de puterea ce domină organizația). America a acordat multă atenție consecințelor economice și politice generate de marea organizație - concentrarea puterii În mari corporații, de exemplu, puterea politică, a
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
mijloace mai simple (ascultarea, citirea sesizărilor, expunerea prin presa scrisă sau vizuală etc.)<footnote Despre comunicare, se va trata la altă temă. footnote>. De reținut: cele trei viziuni despre cultură, teorii (viziuni) „obiectiviste”, (substanțialiste) și „subiectiviste” (internaționalist-simbolice) și deconstructiviste (critice, postmoderniste). Ce este cultura? Elementele componente culturii: − viziunea, − normele, valorile, − purtătorii-de-valoare, − procesele culturale, − judecăți de valorizare, − judecăți de valorificare, − cunoaștere, − enculturația și aculturația, − comunicarea, limbajul. Ce sunt comportamentele? − comportamente organizaționale, − comportamente față de organizație. Ce sunt atitudinile? Ce este cultura organizației? Ce
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și diferențe, respectiv ale felului în care diferențele sunt sau nu reflectate în contextul puterii. Între rasă, clasă, gen există și relații de putere, respectiv diferențe de putere, nu doar intersecții. Patricia Hill Collins argumentează că: „ceea ce lipsește din analizele postmoderniste ale diferențelor este, pe de o parte, recunoașterea puterii din societatea noastră exercitate împotriva diferitelor grupuri și, pe de altă parte, o idee clară despre modul în care trebuie să te opui acesteiputeri. Studiile care conțin abordări postmoderniste ale diferențelor
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
din analizele postmoderniste ale diferențelor este, pe de o parte, recunoașterea puterii din societatea noastră exercitate împotriva diferitelor grupuri și, pe de altă parte, o idee clară despre modul în care trebuie să te opui acesteiputeri. Studiile care conțin abordări postmoderniste ale diferențelor ne conduc pe un teren extrem de fragil. Ce fel de strategie politică se poate contura având ca punct de pornire diferențele separate de relațiile de putere? Pe scurt, diferența este mai puțin o problemă pentru mine decât sunt
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
ani prin primirea, în exces, de noi membri, evident prin coborârea exigențelor, coabitează (de fapt, se suportă) persoane care slujesc direcții estetice și ideologice foarte diferite, neavând practic nimic în comun. Ce solidaritate de breaslă poate exista între un scriitor postmodernist, care cultivă diferența și valorile civilizației europene, având cultul limbilor străine și al navigării pe Internet, și un tip, omologat și el scriitor, care își încheie articolele de ziar cu apelul revoluționar-mobilizator „Trăiască Marea Revoluție Socialistă din Octombrie” (vezi A
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu o largă lehamite - o masă de oameni foarte eterogenă, cu opțiuni culturale și politice care se contrazic vehement. Numai o întâmplare face ca această faună multicoloră să stea încă sub același acoperiș. În uniune există scriitori comuniști și anticomuniști, postmoderniști convinși, dar și destui pășuniști înverșunați, unioniști declarați, dar și din cei care tânjesc după U.R.S.S., există scriitori competitivi în context general românesc, dar și mulți nechemați, ființe frustrate care au îmbrățișat ca un colac de salvare ideea unei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de critica literară. Arcadie Suceveanu se situează între șaptezeciști și optzeciști, simțindu-se mai aproape de felul de a scrie și a gândi literatura al acestora din urmă. Nicolae Popa a mai afirmat o dată că nu se consideră nici optzecist, nici postmodernist, nu se lasă contaminat de „isme”, chiar dacă are în casă o poetă prin excelență postmodernistă. La fel Constantin Cheianu, însă deruta sa artistică este mai penetrantă și nu exclude o afiliere la una din grupări după publicarea cărților pe care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
felul de a scrie și a gândi literatura al acestora din urmă. Nicolae Popa a mai afirmat o dată că nu se consideră nici optzecist, nici postmodernist, nu se lasă contaminat de „isme”, chiar dacă are în casă o poetă prin excelență postmodernistă. La fel Constantin Cheianu, însă deruta sa artistică este mai penetrantă și nu exclude o afiliere la una din grupări după publicarea cărților pe care le așteaptă să apară. Serafîm Saka, plastic și memorabil în formulări, și-a asemuit generația
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
urmărești elucubrațiile este descalificant. Iată ce scrie același Alex. Ștefănescu (citat de Samson Noah drept un critic vehement și cu credibilitate, al optzecismului - lucru neadevărat în parte, pentru că Alex. Ștefănescu a semnat cronici foarte pozitive la cărțile poeților tineri basarabeni, postmoderniști declarați) despre Noua revistă română: „Stilul este, bineînțeles, acela al revistei protocroniste de altădată (e vorba de Luceafărul de până la 1989 - n. n.). Însăși ideea de a folosi moaștele unor personalități din istoria culturii naționale (Noua revistă română este titlul unei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de măsură, este cauza principală a încremenirii noastre pe „scara evoluției” politice și instituționale. Și primii care ar trebui să se schimbe, să-și evalueze propriul demers cu exigență și curaj, sunt chiar intelectualii. Nu lupta iluzorie cu „europeniștii” și postmoderniștii este miza acestor timpuri, ci oprirea valului restauraționist care ne pune pe cap căciula asiato-comunistă cu clape. Nu poezia fără rimă a unui debutant trebuie să ne provoace supărarea sau chiar furia, ci faptul că bustul lui Andrei Lupan, un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
faptul că această chestiune e discutată, interpretată, supusă - măcar din rațiuni de „tehnică a demonstrației” - dubiului arată că implicațiile ei nu au Încetat să seducă nici moraliștii, nici teologii și nici pe simplii analiști ai adâncimilor psihicului uman. În spirit postmodernist, acest lucru poate fi pus pe seama detabuizării și a intrării În ordinea firească a gândirii. În același spirit, dar fără a ignora și posibilele sale antecedente istorice, lunga listă a răzvrătiților cuvântului și a contestatarilor impenitenți, gândirea știe că Își
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aceea (Încă vag aproximată) a realului. E faza jurnalului-clepsidră. În această etapă, structura sa e oricând reversibilă. O simplă răsturnare de sens a fluxului creator poate schimba complet consistența discursului. Pentru că și În acest caz, ca și În cazul discursului postmodernist, prea marea permisivitate creează inconsistență. Alunecarea dinspre problemele de fond spre cele de structură pot să-i fie fatale jurnalului. Să nu uităm că el e rezultatul compromisului dintre o persoană (eul confesiv) și un timp (acel au jour le
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de această caracteristică, mai puțin studiată, a literaturii intimității. Dacă pentru Maurice Blanchot blestemul jurnalului constă În obligativitatea de a „respecta calendarul”15, pentru majoritatea comentatorilor e izbitoare fărâmițarea, fragmentarea acestuia. În afara câtorva experimente (de la Noul Roman la fragmentarismul prozatorilor postmoderniști), prea puține cărți de literatură „tradițională” agreează dislocarea În segmente minuscule a materialului. Dar, pentru jurnalul intim, aceasta ține și de structura psihologică. Incapabil să copieze Întreaga existență, el copiază fragmente din ea. Doar În prozele lui Borges ori Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ciclonul tranziției, Diogene Charaudeau, Patrick, 1983 Langage et discours. Éléments de sémiolinguistique (théorie et pratique), Paris, Hachette Charaudeau, Patrick (sous de la direction de ), 1988 La Presse:produit, production, réception, Paris, Didier Erudition, coll "Langage discours et societé" Connor, Steven, 1992 Postmodernist Culture. An Introduction to Theories of Contemporary, Oxford U.K. & Cambridge USA, Balckwell Coulomb-Gully, Marlène, 1995 Les informations télévisées, Paris, PUF, coll. "Que sais je?" Communications 55/1992 L'est: les mythes et les restes Drăgan Ion, 1996 Paradigme ale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu ar fi fost posibilă popularitatea de care se bucură în prezent lumea/ lumile virtuale ale Internetului). De fapt, chiar trecutul este reinterpretat, redescoperit la modul parodic. Chiar Umberto Eco: "[...] abordează problema aducând un element nou: el subliniază că redescoperirea postmodernistă a trecutului, a ceea ce a fost deja spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310. Parodia produce mai multe "sertare" terminologice: postmodernismul soft e cel care asigură dominația ficțiunii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
calitatea ei de proces ce mobilizează evoluția literară. "Cele mai parodice și conștiente de sine opere contemporane", scrie Linda Hutcheon, "nu încearcă să escamoteze, ci să evidențieze contextele istorice, sociale și ideologice în care au existat"320. Și aceasta pentru că postmoderniștii sunt martorii unui adevăr rostit, până la ei, doar pe jumătate: literatura se mai poate face azi doar ca "artă conștientă în interiorul arhivei", iar acea arhivă este istorică și literară deopotrivă 321. Criza subiectelor i-a condus pe mulți la afirmația
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trebuie să-și producă propriul clar-obscur"331. Dar umbra despre care vorbește Barthes cu o evidentă intenție de decriptare a mecanismului de puzzle numit literatură poate ascunde și înclinația, manifestată de cercetătorii-practicanți ai aceleiași literaturi și exploatată până la refuz de postmoderniști, către metaficțiune. Aceasta orientează textul (prin lectură) spre modul său de producere, aspect pe care parodia îl ilustrează nelimitat. În Noul Roman francez în care se înscrie și Philippe Sollers autorul unor articole programatice precum Nivelurile semantice ale unui text
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
funcționare estetică? Răspunsul ni-l dă chiar promotorul unanim recunoscut, portavocea postmodernismului în lume, Ihab Hassan 340, a cărui indicație metodologică e preluată și de Matei Călinescu (op. cit., p. 251): "Trebuie să acceptăm drept ipoteză de lucru ideea că textele postmoderniste se folosesc în mod clar de anumite convenții, tehnici și procedee structurale și stilistice recurente, chiar dacă, luate separat, intențiile, implicațiile și rezultatele lor estetice pot fi foarte diferite". Detaliind, vom observa că un prim procedeu parodic rezultă dintr-o "nouă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de fapt, un nou tip de literatură. În viziunea lui Soljenițîn, acestui nou tip de literatură, pe care el o numește "literatura rusă viitoare", îi aparțin deopotrivă operele pe care autori necunoscuți le scriu încă în lagăre, precum și creațiile literare postmoderniste din subteranele Rusiei "libere", interzise, nepublicate sau circulând în samizdat și chiar în anonimat. Creații de care este interesat și de care se simte apropiat nu numai pentru că ele țintesc un adevăr mai presus de realitate care este și al
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trebuie să te lași prea mult antrenat de imaginație". O concepție ce va duce polifonismul la limită, provocând dezintegrarea formei romanești tradiționale și adoptarea unei sintaxe a textului ale cărei libertăți și practici puzzle și tautologice rezonează cu libertățile narațiunii postmoderniștilor. La Soljenițîn, polifonismul se configurează ca prezență a mai multor voci din realitatea reconstituită, voci ce au a mărturisi același adevăr despre lumea în care autorul însuși a trăit. Punerea la lucru a acestor voci este expresia respectului absolut pe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
expansiunea educației și contextul social, • specificul și așteptările problemelor noi ale societății cunoașterii, • includerea problemelor de logică a cercetării economice și de dezvoltare economică, • lichidarea inegalității în educație și cultură în noua societate, • probleme de "naturalizare" a cunoașterii sub influență postmodernistă, postpozitivistă, • sprijinirea înțelegerii în și pentru situații reale, concrete prin activitatea directă, • exersarea competențelor de bază și integrate necesare aici, • aplicarea noilor paradigme privind esența educației. Chiar și Consiliul Europei (Council of Europe, 2003, pp. 11-13) argumentează schimbarea ca fiind
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]