1,519 matches
-
momente tragice ale istoriei antisemitismului european au apărut neașteptate simetrii simbolice. Dacă pentru creștini botezul era un ritual de „curățire”, evreii Îl receptau uneori ca pe un act de „murdărire” teologică și fiziologică. Aceasta se Întâmpla mai ales În epocile posttraumatice, după mari expulzări sau pogromuri. În acest sens, sunt interesante cronicile ebraice scrise imediat după sălbaticele masacre Înfăptuite În centrul Europei În timpul primei cruciade, din 1096. Termenul „biserică” era desemnat prin sintagme precum „casa impurității” sau „loc necurat”, „creștinii” erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
isterie vindicativă a băgat America și în războiul din Irak. Toate astea înseamnă că tragedia suferită de Erica și rătăcirile ei ulterioare, în căutare de răufăcători pe care să se răzbune, vor să oglindească tragedia lui 11 septembrie și patologia posttraumatică a Americii. Ceea ce bineînțeles că nu rezolvă nici o problemă ; dimpotrivă, problemele se adîncesc și se ramifică. Să revenim la ce discutam mai înainte la faptul că Erica, deși caută război, nu atacă niciodată prima, ci așteaptă să fie atacată. Această
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
2. Tulburări ale procesului de creștere - cele mai frecvente fiind: a) rahitismul; b) piciorul plat; c) hipotrofia staturală (nanismul); d) inegalitatea membrelor; e) osteocondrodistrofiile (însoțite de durere, necroză și fragmentarea nucleilor osoși de creștere); f) malformațiile coloanei vertebrale. 3. Sechele posttraumatice - cele mai frecvente sunt: a) paraplegia posttraumatică; b) paralizia obstreticală; c) alte tipuri de pareze de origine medulară care determină sechele de tip spastic sau flasc; d) retracția ischemică a flexorilor degetelor (boala Volkman). 4. Deficiențe osteoarticulare și musculare - cele
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
mai frecvente fiind: a) rahitismul; b) piciorul plat; c) hipotrofia staturală (nanismul); d) inegalitatea membrelor; e) osteocondrodistrofiile (însoțite de durere, necroză și fragmentarea nucleilor osoși de creștere); f) malformațiile coloanei vertebrale. 3. Sechele posttraumatice - cele mai frecvente sunt: a) paraplegia posttraumatică; b) paralizia obstreticală; c) alte tipuri de pareze de origine medulară care determină sechele de tip spastic sau flasc; d) retracția ischemică a flexorilor degetelor (boala Volkman). 4. Deficiențe osteoarticulare și musculare - cele mai frecvente sunt: a) traumatisme musculo tendinoase
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
tip spastic sau flasc; d) retracția ischemică a flexorilor degetelor (boala Volkman). 4. Deficiențe osteoarticulare și musculare - cele mai frecvente sunt: a) traumatisme musculo tendinoase; b) retracții musculare: torticolisul, contractura în abducție a umărului, fibroza progresivă a mușchiului cvadriceps, fibroza posttraumatică a mușchiului cvadriceps, șoldul în resort. 5. Deficiențe preponderent neurologice: a) boli ale neuronului motor central: sindromul piramidal: hemiplegia spastică infantilă, diplegia spastică (tetraplegia spastică și paraplegia spastică); sindromul extrapiramidal: manifestări de tip atetozic (sindromul coreic, sindromul atetozic, sindromul distonic
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
pentru stabilirea unei strategii eficiente de tratament. 2.2 Durerea În reumatologie 2.2.1 Generalități Pentru aparatul locomotor, durerea reprezintă manifestarea cardinală, care exprimă suferința articulară și periarticulară, musculară și osoasă, procese inflamatorii, degenerative, osteoporotice și necrotice, neoplazice sau posttraumatice; de aceea, durerea nu trebuie privită ca un simplu element de semiologie, ci ca pe o enciclopedie care trebuie cunoscută și Înțeleasă. Patologia reumatismală cuprinde boli ale aparatului locomotor ce se caracterizează clinic prin durere, redoare articulară și tumefacție Însoțite
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
normelor și legilor comunitare. Evenimentele traumatizante din anii primului război mondial au favorizat cunoașterea și înțelegerea psihiatrică, îndeosebi a manifestărilor psiho-comportamentale corelabile diversității structurilor personologice și a condițiilor lor de comorbiditate. S-au conturat primele descrieri ale tulburării de stres posttraumatic raportate la vulnerabilitatea conferită de structurările dizarmonice ale personalității și de evenimentele de viață (Smith, 1916Ă. În aceeași perioadă Kretschmer (1922Ă și Schneider (1928Ă elaborează primele clasificări ale tulburărilor de personalitate, apelând la metoda descriptivă a cazuisticii. Schneider a integrat
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și patoplastice reciproce. Faptul este susținut și de dispariția ciclotimiei și a personalității patologice afective din DSM-II și ICD-9, entități personologice din spectrul bolilor afective. O situație contrară au avut-o tulburările de personalitate interși postprocesuale și sindromul de stres posttraumatic cronicizat. Cu toate acestea, independent de poziția lor în sistemele diagnostice multiaxiale, tulburările de personalitate își reconfirmă mereu postura de teren al condiționărilor etiologice, al dezbaterilor diagnostice, al reperelor prognostice și al dinamicii responsivității terapeutice în psihopatologie și în clinica
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
TP de tip borderline și cea schizotipală sunt confirmate și de constelația etiopatogenetică dominată de reperele vulnerabilității endogene, incluzând experiențele biografice negative ale copilăriei. Instabilitatea sinelui, tendințele autodistructive, teama de singurătate și stilul resentimentar permit conexiuni cu stările de stres posttraumatic cronicizate, deci cu o variabilă de o gravitate aparte a caracteriopatiilor secundare. În ansamblu, TP de tip borderline se detașează prin gravitatea manifestărilor psihopatologice și a deficitului adaptativ, din cauza ratei înalte de comorbiditate cu celelalte tulburări de personalitate (Gunderson, Zanarini
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
s-au folosit: SNDS -L (1978Ă, SIB (1985Ă, cu întrebări suplimentare pentru alte tulburări de personalitate decât borderline. BLACHARD și colab. (1995Ă studiază 93 indivizi dintr-un grup de control în cadrul unei cercetări privitoare la pacienții cu tulburare de stress posttraumatic. Aceștia au fost intervievați cu SCID și SCID-S (SPITZER și colab., 1990Ă de către psihologi antrenați. DRAKE și VAILLANT (1985Ă studiază 369 bărbați dintr-un grup ce a fost recrutat ca și control în studiul delicvenței juvenile. Subiecții au fost
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că TP borderline ar face parte din spectrul tulburării bipolare e greu de susținut dar intervenția unui factor temperamental poate fi considerată ca importantă, fapt relevat și de studiile făcute de CLONINGER (AKISKAL, 2004Ă. TP borderline și reacția de stress posttraumatic se află într-o relație complexă. În primul rând sunt multe studii care atrag atenția asupra traumelor din copilărie - separare/părăsire, abuz fizic sau sexual - și dezvoltarea TP borderline. Acestea ar fi cu 70% mai frecventă decât în alte grupuri
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ar fi cu 70% mai frecventă decât în alte grupuri de tulburări de personalitate. Se pare că doar abuzul sexual, prin sine, nu e specific. De asemenea, la TP borderline s-au identificat mai multe situații de tulburare de stress posttraumatic decât la alte tulburări de personalitate - 50% versus 22%. Se au în vedere și traumatismele de la vârsta adultă, cum ar fi cele din lupte - războiul din Vietnam - care se regăsesc la multe cazuri de TP borderline dar și la cazuri
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o continuitate între un maltratament prelungit în perioada infanto-juvenilă, mai ales în cea puberal-adolescentină, de încheiere a personogenezei. Problema se plasează între cea a abuzurilor și maltratamentului parental din mica copilărie - considerat important pentru TP borderline - și reacția de stress posttraumatic prelungit a adultului, de exemplu în condiții de război. În prezent, această problematică este una deschisă cercetării. Modificarea personalității în urma unei boli prelungite se referă pe de o parte la bolile somatice, ținându-se cont de trăirile subiective, dizabilități, impactul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
din titlu: violență, traumă, reziliență. Sunt trei teme care au pătruns relativ recent în aria preocupărilor științifice, dar care domină, la nivel internațional, științele socioumane ale ultimilor ani. Dacă trauma, prin consecințele ei nefaste, consistent sistematizate în conceptul de stres posttraumatic, a polarizat cercetările încă din ultimele trei decenii ale secolului trecut, preocupările în direcția rezilienței (deși au debutat cam în aceeași perioadă, pe loturi de copii și tineri expuși violenței) au ieșit în avanscenă aproximativ acum 10 ani. DSM III
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cam în aceeași perioadă, pe loturi de copii și tineri expuși violenței) au ieșit în avanscenă aproximativ acum 10 ani. DSM III (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediția a III-a) menționează încă din 1980 sindromul de stres posttraumatic, care fusese înregistrat inițial în rândurile foștilor combatanți de război și ale victimelor violurilor. Toate edițiile ulterioare ale manualului (DSM-III R, 1987; DSM-IV, 1994; DSM IV TR, 2000) reiau diagnosticul, aducând precizări și instrumente de recunoaștere și evaluare. în paralel
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este centrat pe analiza plurivalentă a traumei și suferinței. în elaborarea acestei părți s-a procedat bifocal. Pe de o parte, s-a urmărit portretizarea cât mai sugestivă și acurată a traumei și suferinței, cu focalizarea asupra sindromului de stres posttraumatic și a fațetelor adiacente (profil neuroendocrinologic, protecție și risc, diagnoză, terapie și prevenție). Pe de altă parte, prin fructificarea amplă a avangardei științifice, s-a realizat un inventar al principalelor etape și/sau evenimente ontogenetice cu potențial traumatic: prenatalitatea, nașterea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ca în cele două roluri diferite, opiniile privind violența unui eveniment să difere, datorită raporturilor diferite care apar între emoționalitatea și rațiunea implicate. Un aspect adesea neglijat este acela al martorului la evenimente violente care devine victimă și dezvoltă manifestări posttraumatice, deși violența nu l a vizat în mod direct. în ceea ce privește agresorul, adesea, pentru a evita sau a diminua responsabilitatea și consecințele actului de violență, acesta prezintă o imagine mai puțin gravă asupra evenimentului pe care l-a produs sau construiește
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în ultimii ani, mai ales începând cu al șaptelea deceniu al secolului trecut. A fost momentul în care observații făcute asupra foștilor combatanți din războaie au reliefat manifestări comportamentale inexplicabile. Aceste manifestări au fost descrise sub terminologia sindromului de stres posttraumatic, intrând în ediția a treia a DSM1. Edițiile ulterioare au adus precizări și instrumente ajutătoare pentru recunoașterea sindromului și au stimulat cercetările în domeniu. Aceleași manifestări au fost identificate la victimele violurilor și ale abuzurilor sexuale. Violența domestică, impusă atenției
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
au fost identificate la victimele violurilor și ale abuzurilor sexuale. Violența domestică, impusă atenției publice și cercetătorilor, mai ales din perspectiva feministă, a căpătat noi dimensiuni de explorare și înțelegere a consecințelor din perspectiva traumei și a sindromului de stres posttraumatic. DSM-5, în curs de apariție în 2012, va menționa sindromul violenței domestice, de sine stătător. Astfel ia naștere un vast capitol al sănătății mentale afectate de violență. De la copilul abuzat, femeia-victimă a violenței domestice, la supraviețuitorii unor situații de violență
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ținta actului sau a evenimentului violent, adică victima, precum și martorul își pot simți în pericol viața proprie sau viața celor dragi, ceea ce le va declanșa un sindrom acut de traumă cu potențial de a dezvolta ulterior un sindrom de stres posttraumatic. Reacția la evenimentele violente este însă mediată de propria vulnerabilitate și reziliență. O violență trăită direct de o persoană vulnerabilă va conduce la o stare acută de stres traumatic și posibilitatea dezvoltării ulterioare a unui sindrom de stres posttraumatic. O
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
stres posttraumatic. Reacția la evenimentele violente este însă mediată de propria vulnerabilitate și reziliență. O violență trăită direct de o persoană vulnerabilă va conduce la o stare acută de stres traumatic și posibilitatea dezvoltării ulterioare a unui sindrom de stres posttraumatic. O persoană rezilientă însă, va face față violenței fără a cădea în patologie. Efectul evenimentului violent, trăit de o persoană rezilientă, va fi unul de schimbare pozitivă, de dezvoltare (Joseph, Linley, 2006, p. 1042): 1. vor fi valorizate mai mult
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în perioada comunistă înseamnă a putea explica mai profund realizările și eșecurile ultimilor 20 de ani ai societății românești. Prelucrarea conștientă, amplă, a acestor evenimente ascunse deja în istorie va ajuta societatea românească de azi să depășească sindromul de stres posttraumatic atât de frecvent etalat în viața socială a României din ultimii 20 de ani. 1.6.1. Perioada comunismului ca traumatism societal în România, instaurarea regimului comunist s-a petrecut în perioada 1945-1964. A fost perioada naționalizării tuturor bunurilor, a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ar fi părinții, copiii, și puteau declanșa răspunsuri de frică, neputință sau chiar oroare. Putem spune că societatea românească în perioada comunismului, în marea ei majoritate, era expusă unor condiții declanșatoare de manifestări de sindrom de stres acut, dar și posttraumatic sau altor forme de psihopatologie de tipul depresiilor, alcoolismului, comportamentelor dependente, tulburări antisociale, de personalitate și tristețe nespecifică (Dohrenwend, 2000). Orice măsură adoptată de conducător (de exemplu, promovarea ateismului, sporirea demografică, sistematizarea țării etc.) se baza pe pedepsirea și înfricoșarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o mobilizare în plus a resurselor de apărare și coping, generând atitudini și comportamente specifice, vizibile. Când toate resursele sunt epuizate, depășite, individul sau grupul intră într-o stare acută de stres cu posibilități de evoluție spre sindrom de stres posttraumatic (Suedfeld, 1997). Acest lucru se poate întâmpla atunci când factorii de stres sunt atât de puternici sau de așa natură încât depășesc resursele individului sau ale grupului. Se mai poate întâmpla atunci când factorii de stres se cumulează, acționând simultan sau o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
regimului. Sunt aspecte ce dovedesc puterea factorilor stresori cu impact macrosocial de a schimba „personalitatea și modul de a trăi al celor care le-au supraviețuit”(Suedfeld, 1997, p. 857). Cu alte cuvinte, sunt aspecte care dovedesc sindromul de stres posttraumatic de care suferă încă România. 2. Politica pronatalistă Având un succes imediat remarcabil, politica pronatalistă a lui Ceaușescu, axată în principal pe un sistem punitiv, și nu pe unul de a recompensa reușitele, a condus la comportamente și atitudini nesănătoase
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]