1,516 matches
-
antitezelor"? Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific. Individuația își atinge scopul în momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai cunoscută teorie este cea formulată de cercetatorul american de la Universitatea Yale, John Dollard, și de colaboratorii săi, care explică natura comportamentelor agresive prin ipoteza frustrare-agresiune. Chiar În prima pagină a lucrării lor, intitulată Frustrare și Agresivitate, apar cele două postulate: “agresivitatea este Întotdeuna o consecință a frustrării”; “frustrarea Întotdeauna conduce către o anumită formă de agresivitate”. Blocarea căii de atingere a unui anumit scop crează frustrări, care, la rândul lor, se constituie În sursa de manifestare a agresivității. Destul de frecvent
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
vechilor structuri instituționale și convocarea Dietelor provinciale. Dar reformele preconizate de noul împărat, care au stimulat mișcarea de emancipare a românilor din Transilvania, urmau să fie înfăptuite prin organele reprezentative ale stărilor, care și-au însușit din programul leopoldin doar postulatele naționale, legate de menținerea privilegiilor anterioare. Compromisul final cu stările se va realiza în timpul împăratului Francisc, ceea ce marchează încheierea încercărilor de reformă postiosefiniste. În această perioadă s-au desfășurat 101 diete 808. Actele normative adoptate de Dieta Transilvaniei în prima
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ritualul protestanților de pe continent, indiferent că erau luterani sau calvini. Către sfârșitul secolului al XVI-lea poziția Bisericii anglicane în raport cu statul englez prezenta două caracteristici importante: această Biserică își revendica originea în națiune și în toți membri națiunii. În virtutea acestui postulat, orice cetățean englez era în mod legal membru al acestei Biserici ca și a Statului, fiind obligat de lege, sub pedeapsa unei amenzi, să asiste la serviciile religioase de duminica și din zilele de sărbătoare. În al doilea rând, faptul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sine. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual prezintă în diferite spații închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la bărbați, dar în cazurile în care își afișează pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea și comprehensiunea lor sunt de neegalat. Pariziana dezminte, într-o anumită măsură, postulatul despre expansiunea feminină și tăcerea masculină, ea evita răspunsurile directe. În pofida expansiunii verbale, Rougon nu reușește să scoată nici o confidenta profesională de la Clorinde: Îl tâcha de la confesser à son tour. D'ordinaire, elle ne répondait pas aux questions. (...) Comme îl
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
școlii istorice germane și cea marxistă. 2.1.1. Școala istorică germană Este formată dintr-o serie de economiști germani (Roscher, Hildebrand, List, apoi Schmoller, Bucher, Wagner, Sombart ș.a.) care au repus în cauză tezele gîndirii economice clasice, arătînd că postulatele instituționale ale acestora nu sunt peste tot verificate. Metodologia lor este una inductivă, ei descriu faptele observate, întocmesc monografii și insistă asupra diferențelor structurale dintre țări, mai ales dintre Anglia și Germania. Spre deosebire de clasici, care erau liber-schimbiști, majoritatea istoricilor germani
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și vom interoga intratextualitatea. Perechile sau șirurile determinate de legătura intratextuală dintre hipotext și hipertext construiesc serii intratextuale. Ele prezintă aspect asemănător câmpurilor semantice, poate și pentru că identificarea lor se face în mare parte cu ajutorul acestei clase lexico-semantice. Plecând de la postulatul rolului important în semnificare jucat de constelațiile semantice 11, ne propunem să urmărim ceea ce vom numi constelații intratextuale. Este vorba despre serii intratextuale care interferează și care se structurează fundamentându-se pe cel puțin două nuclee intratextuale. Vom vedea cum
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să fie liberă și nimic să n-o îngrădească 69." Societatea se supune unei realități pe care o consideră transcendentală, de necontrolat. Din lucrările lui Karl Polanyi au fost reținute mai ales conceptele de economie "inserată" și de economie "neinserată". Postulatul care stă la baza cercetărilor sale a fost remarcat și discutat mai puțin: Polanyi presupune că orice societate se confruntă cu problema economică. Particularitatea lumii noastre este aceea de a face din chestiunea economică o problemă autonomă (independentă de chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
permite să justifice, să transforme o serie de comportamente aparent incoerente, arbitrare, într-o serie coerentă, ceva ce putem înțelege plecînd de la un principiu unic sau de la un ansamblu coerent de principii 126." Științele umane și-au însușit cu totul postulatul lui Leibniz: nimic fără rațiune (nihil est sine ratione)127. Ele sunt capabile să găsească justificarea, adică să reducă incertitudinea din jurul oricărui comportament, al oricărei decizii, oricărei credințe. Căutînd să cunoască realitatea a ceea ce s-a întîmplat, se întîmplă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mult sau mai puțin posibil; el nu poate să fie mai mult sau mai puțin imposibil. Ideea potrivit căreia un același eveniment poate fi considerat, în același timp, ca un posibil și ca un imposibil nu contrazice în nici un fel postulatul discontinuității. Probabilismul care impregnează științele umane nu este un mod savant de a reduce, de a nega libertatea și responsablitatea oamenilor? Bourdieu explică, spre exemplu, că e în mare măsură improbabil ca agenții să pună în discuție structurile sociale, că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
necesității. Teoria posibilelor-imposibilelor se opune doctrinei ne-cesității susținute de Spinoza. Considerat cel mai mare gînditor al posibilului după Aristotel, Leibniz (1646-1716) inventează un Dumnezeu creator de lumi posibile, oamenilor fiindu-le rezervată cea mai bună dintre ele146. Teoria noastră acceptă postulatul potrivit căruia lumea noastră nu este decît una dintre lumile posibile dar refuză ideea că, prin bunătatea lui Dumnezeu, avem parte de cea mai bună dintre lumile posibile. Vorbind de "posibilitate reală", Hegel (1770-1831) se înscrie, oare, printre gînditorii posibilului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ar putea să fie, la fel de mult, dacă nu și mai mult, decît în ceea ce a fost sau este. Omul, fiecare dintre noi, este propriile posibile. Teoria posibilelor-imposibilelor se întîlnește cu gîndirea lui Heidegger în cîteva aspecte esențiale, cum ar fi postulatul că posibilul primează asupra realității. Din Ființă și timp, ale cărei pagini ne-au stimulat cel mai mult în elaborarea acestei teorii, am înțeles că posibilul nu este produsul gîndirii, ci gîndirea este conținută de posibil. Ernst Bloch (1885-1977) scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
crede că în lume există fundamente, a încerca să le cunoști. Înseamnă a crede că realitățile fizice, chimice, biologice sunt fundamentele ultime ale lumii. Acestora considerate principale, li se adaugă, ca fundamente secundare ale lumii, realitățile economice, sociale, culturale. Există postulatul potrivit căruia ființele umane nu sunt constrînse cu totul de aceste realități. A încerca să cunoști realitatea înseamnă a încerca să identifici ce anume limitează libertatea umană. "Marjă de libertate" e o expresie proprie gîndirii omului modern. A spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Eu sunt, noi suntem lumea. Modul M2 de a fi în lume postulează identitatea între "eu" și lume, între "noi" și lume. Lumea nu este ceva exterior, este viziune a lumii. Lumea noastră este viziunea noastră despre lume. Acesta este postulatul epistemologic care stă la baza teoriei posibilelor-imposibilelor. E un postulat pe care îl calificăm de "constructivist", cu un termen care se cere explicitat. Lumea este posibilele și imposibilele noastre. Teza noastră inversează relația între realitate, posibilele și imposibilele noastre: realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în lume postulează identitatea între "eu" și lume, între "noi" și lume. Lumea nu este ceva exterior, este viziune a lumii. Lumea noastră este viziunea noastră despre lume. Acesta este postulatul epistemologic care stă la baza teoriei posibilelor-imposibilelor. E un postulat pe care îl calificăm de "constructivist", cu un termen care se cere explicitat. Lumea este posibilele și imposibilele noastre. Teza noastră inversează relația între realitate, posibilele și imposibilele noastre: realitatea este construită, creată de posibilele și imposibilele noastre. Am adus
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se înscrie pe poziția realismului cultivat. Reprezentarea nu este o imagine a ceva exterior, o percepție a realității, un punct de vedere asupra acesteia. Reprezentarea construiește realitatea, percepția o creează, punctul de vedere o inventează; imaginea este realitatea. Acesta este postulatul epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mașinile, se spală pe dinți ca și cum ar crede în existența unei lumi exterioare populată de obiecte (mașini, străzi, periuțe de dinți, dinți). Teoria omului și a lumii pe care o propunem are în comun cu gîndirea filosofului american două mari postulate: imposibil de a dovedi existența unei realități (în sensul de constrîngere exterioară); imposibil ca oamenii să nu presupună existența unei realități (M1 modul realist de a fi în lume este o necesitate vitală pentru ființele umane). Dezacordul e de găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care afirmă cu tărie că teoriile economice nu pot fi niciodată respinse prin simpla comparație cu faptele și implicațiile lor. Formularea cea mai modernă și cea mai radicală a acestei metodologii a fost dată de Lionel Robbins (1932), pentru care postulatele esențiale ale teoriei economice sînt evidente și nu au nevoie să fie supuse discuției sau procedurilor experimentale de respingere sau de verificare a validității lor. Este suficient ca ele să fie enunțate, pentru a fi recunoscute ca evidente. Apriorismul a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
facă să apară, printr-un proces de abstractizare, elementele cruciale în masa de circumstanțe, varianta care înconjoară fenomenul de explicat. Astfel, paradoxal, pentru a fi profundă și explicativă, o teorie trebuie să fie falsă din punct de vedere descriptiv, în postulatele sale. În acest caz, se ajunge la instrumentalism. Teoria nu pretinde să reprezinte comportamentul real al agenților, ea se mărginește să afirme că totul se petrece "astfel". Lucrurile sînt așa cum sînt pentru că sînt. Procesul selecției naturale ajută în a valida
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de a o dirija spre întrebuințările cele mai adecvate interesului general al societății"7. În pofida preocupării pentru obiectivitate și a refuzului său de a face judecăți de valoare, concepția abstractă a economiei fondate pe principiul general al raționalității, înțeles ca "postulat al naturii umane", reprezintă un demers ideologic ce conduce la apărarea unui sistem economic particular. A doua manieră de a introduce principiul raționalității în sistemul economic constă în conceperea acestui principiu ca produs al istoriei. În acest sens, ne putem
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fapt care elimină orice surplus pentru o anumită utilitate marginală. Această stare de fapt presupune: a) competiția perfectă; b) toți cumpărătorii trebuie să fie și vînzători și să schimbe între ei mărfuri divizibile. În ce privește repartiția, doctrina neoclasică preia ca prim postulat teoria lui J.-B. Say. Asemeni lui, marginaliștii consideră că pămîntul, munca și capitalul contribuie în egală măsură la formarea valorii producției. 5.2. REVOLUȚIA MARGINALĂ Între 1871 și 1874, promotorii acestui curent de idei și teorii relativ noi au
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
evoluția cererii. Cererea este funcție descrescătoare față de nivelul prețurilor, iar oferta variază în același sens cu mișcarea prețului (dacă prețul crește, oferta se majorează și ea, și invers). Concepția sa obiectivă se distinge prin următoarele caracteristici esențiale: a) pornind de la postulatul utilității marginale și al concurenței perfecte, el construiește, cu ajutorul unui sistem de ecuații, un model de echilibru general al prețurilor și schimburilor într-o economie; b) bazîndu-se pe teza utilității marginale ponderate a bunurilor cu prețurile produselor, el consideră că
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
optimului social. 14.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen În continuarea contribuțiilor lui John Kenneth Arrow, o serie de lucrări au extins problema alegerilor colective, adoptînd o abordare axiomatică și normativă. Sînt definite un anumit număr de postulate ce s-ar dori unanim recunoscute ca norme minimale pentru ca o procedură de alegere colectivă să fie respectată. În continuare, se caută, printr-un raționament matematic, dacă există reguli ale alegerii colective care respectă fiecare din aceste postulate. Aceasta echivalează
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
număr de postulate ce s-ar dori unanim recunoscute ca norme minimale pentru ca o procedură de alegere colectivă să fie respectată. În continuare, se caută, printr-un raționament matematic, dacă există reguli ale alegerii colective care respectă fiecare din aceste postulate. Aceasta echivalează cu întrebarea dacă normele minimale ce se impun societății sînt compatibile în mod logic și în ce condiții pot fi astfel. Dintr-o literatură mai bogată pe această temă, reținem două teoreme esențiale, cele ale lui J.K. Arrow
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]