3,550 matches
-
le văzusem în călătoria miraculoasă pe care o făcusem, pentru a mă convinge că tot ceea ce trăisem era adevărat. Pe drumul spre schiturile românești Lacu și Prodromu recunoșteam locurile văzute de sus. Mirați au fost când i-am dus pe poteci abrupte la peștera celor veșnic osândiți, spunându-le povestea acelor corpuri supurente, pe care unii călugări nu o cunoșteau atât de detaliat ca mine. La peștera Sfântului Atanasie - cel care a întemeiat prima mânăstire pe Athos - am întâlnit un pustnic
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
l-am întrebat pe un alt călugăr cine este acest pustnic atât de citit. Am aflat că este ucenicul celor șapte mari pustnici ai Sfântului Munte, ceea ce ne-a sporit admirația față de el. Dimineață am plecat spre vârful muntelui, pe poteci înguste. Chilia lui era o mică peșteră aflată la o altitudine de peste 1.700 metri, lărgită și închisă cu câteva materiale improvizate (o tablă, câteva scânduri legate între ele cu sârmă). Dar în interior erau rafturi tixite cu cărți - cred
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
să-mi răspundă. Iar el a continuat să cânte cu mai multă putere. După câteva minute l-am localizat - venea dintr-o peșteră aflată deasupra mea la vreo 200 metri. M-am cățărat cu greu pe stâncile aproape netede, negăsind poteca de acces. În fața peșterii mă aștepta vechiul meu prieten din copilărie. - Andrei! - l-am strigat bucuros de revedere. - Antim acum - m-a corectat el. Ieroschimonahul Antim. Emoția revederii după 16 ani ne-a cuprins pe amândoi. Ca să ne stăpânim lacrimile
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
umanitate - pe românește omenie - se găsește și mult mai jos, și - poate - mai autentică.” Acad. Marcu BOTZAN „E de o vârstă cu piramidele naturale din Tibet și Alpi și cu catacombele din care izvorăște de sute de mii de ani poteca de fir de argint a Oceanului, ce nici nu scade, nici nu sporește.” Așa cuvânta pe la începutul secolului al XX-lea, mai exact în anul 1928, poetul român Tudor Arghezi despre fascinantul scriitor „polar” Henrik Ibsen. Aproape că la fel
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
se întorsese schimbat după călătoria athonită mi-a spus: - Să o chemi pe Maica lui Dumnezeu tot timpul. Ea e prezentă acolo și trebuie să o întâlnești. - Cum s-o chem? - l-am întrebat. O strig pe plajă sau pe poteci, în biserici sau în chilii? - Da, o chemi mereu. O să-ți apară, ai să vezi. - Și dacă-mi apare ce o întreb? Dacă vine la mine și-mi zice: De ce m-ai chemat?” eu ce o să-i spun? - Îi mulțumești
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
am parcurs, până azi, 46 de ani. Nu am știut că în momentul în care am pus prima dată mâna pe pahar mă aflam într-o răscruce și nici nu m-am gândit pe ce drum o iau. Părea o potecă pitorească, dar curând am avut parte de incredibile și greu de descris poticniri și trântiri la pământ. Am străbătut apoi bezna unui tunel. Când am zărit în capătul lui lumina, am știut-o prețui și am știut că trebuie să
MĂ NUMESC IANOŞ de IOAN KALLO în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349021_a_350350]
-
îl cheamă la renaștere, revenire, reînviere și regenerare, la a fi, cu alte cuvinte, ceea ce este prin și în esență, trimițând la demnitatea și la sfidarea istoriei nefaste; practic vorbind, din punct de vedere duhovnicesc, el a ajuns să curățe poteca spre Biserică. Toate acțiunile și demersurile sale, mai cu seamă în și din ultimii ani, cuprind subiecte și probleme de o actualitate dureroasă și, totodată, foarte prioritară, așa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică și istorică încercată și reușită
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
facă școală, atrăgând prin autenticitatea lui și prin inteligența sa luminată de Duh. Este un apologet strălucit. - p. 10). Volumul Cine suntem (2008), conceput și alcătuit de apologetul creștin Dan Puric, își relevă în corolă zece „petale de aur“: Mătur poteca spre Biserică (interviu acordat de Dan Puric lui Claudiu Târziu, publicat, mai întâi, în Formula AS, XVII, nr. 754/2007, angajând o interesantă „gamă tematică/problematică“: „turismul bisericesc“ al lui Dan Puric înainte de anul 1989, credința familiei medicului Puric în
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
decembrie 2007, pornind de la jurământul miniștrilor Așa să-mi ajute Dumnezeu ! și de la „manipularea“ religiei de către politicieni), Cele trei priviri (interviu acordat de Dan Puric lui Robert Turcescu, de la Realitatea Tv, din 10 august 2007, pornind de la lămurirea aserțiunii Mătur poteca spre Biserică și continuând pe temele: laicizarea, originea transcendentă a Neamulu, întâlnirea cu omul răsturant - p. 119; etc.), Zece leproși (predică rostită la Mănăstirea Petru Vodă, în 20 ianuarie 2008, despre o prelungire a puterii Cuvântului lui Dumnezeu - p. 134
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
îl cheamă la renaștere, revenire, reînviere și regenerare, la a fi, cu alte cuvinte, ceea ce este prin și în esență, trimițând la demnitatea și la sfidarea istoriei nefaste; practic vorbind, din punct de vedere duhovnicesc, el a ajuns să curățe poteca spre Biserică. Toate acțiunile și demersurile sale, mai cu seamă în și din ultimii ani, cuprind subiecte și probleme de o actualitate dureroasă și, totodată, foarte prioritară, așa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică, istorică, culturală și socială încercată
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
zglobii, desface corola îmbobocită a gândurilor albe, în fulgerele cupelor rubinii de-nflăcărare. Răbdarea lui brodată din echinoxul veșniciei, din clarul Chemării dintâi a lui Andrei, înseninează izbânda eroului prevestită în nesfârșitul șir de Balade, leagăn al pruncilor zămisliți spre Poteca de sus. Demnitatea lui este împletită-n rășină de sihaștrii, pironită-n streașină de cer, lângă plămada multpreadoritului Mire, Purces din Aminul Iubirii, viu sâmbur înmugurit în patima dreptății. Nădejdea lui este potirul îmbărbătat cu sângele de Neam, când ni
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
normal ca într-o societate, care este aberantă, să spun, să trag semnalul acesta de alarmă. Asta e tot ce fac. De aceea am spus că eu, în mod normal, nu fac altceva decât să mătur calea către Biserică sau poteca spre Biserică. Nu e deajuns să stai în biserică, să participi la Liturghie și pe urmă să ieși afară pe potecuța aia și să devii un votangiu imbecil. Adică e vorba de prelungirea Bisericii, această existență creștină care trebuie să
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
cum se face o minge din păr de vită, primăvara când năpârlesc, cum se face o păpușă din cârpe, cum se face o vioară din coceni de porumb, cum se face un tun din pământ cu care bușeam pe toate potecile, cum se face o hoțoaică de care te servești să ajungi la cireșele vecinului, fără să ieși din curtea ta, cum se umple un ou cu smoală și, după ce l-ai înroșit să ciocnești pe luate de Paști cu ceilalți
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
tren; spre orizont, pe linia întinsă săream din doi în doi în salt de ren. Mergeam locomotivă spre izvor și-n urma mea trăgeam în șir vagoane, și eram mie însumi călător șezând la geam pe două geamantane. Vedeam apoi poteca spre poiană și deraiam din mersu-ntr-un picior, îmi regăseam ființa mea umană și alergam cu sete spre izvor. 23 martie 2016, București Referință Bibliografică: SPRE IZVOR / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016
SPRE IZVOR de ION MIHAIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348620_a_349949]
-
numele, de-acum anonim mă numesc, iar dacă mâna ce n-o mai am scrie un vers din el pe înserate ierburi târâtoare mai cresc. Medalia de sub preș Ceasul o luase de-a dura peste cocoașa mea de griji. Pe sub poteci cârtițile bârfelor strigau:Ura! Când pe la colțurile orelor mureau de necaz cuvinte cu nasul cât un praz. Ora se dădea de-a berbeleacul peste pieptul meu scos în față, rotund,trufaș și abil, medaliile îmi zornăiau în inimă, ele veneau
MODESTIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348703_a_350032]
-
unii dintre șoferi, mai omenoși, nu primeau, spre bucuria noastră. Vara băteam drumuri lungi prin pădurile din Demacușa, fie pe râul Rija sau Petac. Erau vreo opt-zece kilometri de mers pe jos pe acele drumuri de piatră, dar erau și poteci netede pe margine. Atunci, iar ne prindea bine când ne primea șoferul în remorcă. Dar în păduri umblau des și tractoarele forestiere. Cele cu roți mari în spate și mici în față, ce erau folosite în văi adânci, pentru trasul
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Unde vântul se dezmiardă Elena Buldum Pe o veche cărăruie ce ducea spre satul meu... Unde lin curgea o apă susurând suspin și eu Și la deal urcând poteca, cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic; Și pe deal m-așteaptă mama, mai bine de-un an încoace... Chiar și tata lângă ea stă neliniștit pe ace; Urc încet, cu pași
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
îl cheamă la renaștere, revenire, reînviere și regenerare, la a fi, cu alte cuvinte, ceea ce este prin și în esență, trimițând la demnitatea și la sfidarea istoriei nefaste; practic vorbind, din punct de vedere duhovnicesc, el a ajuns să curățe poteca spre Biserică. Toate acțiunile și demersurile sale, mai cu seamă în și din ultimii ani, cuprind subiecte și probleme de o actualitate dureroasă și, totodată, foarte prioritară, așa încât ea poate fi considerată o strădanie arheologică și istorică încercată și reușită
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
ca să poți intra când te-ntorci. Octavia se strecură dincolo de gard (portița era mică-mică, tăiată cam până la jumătatea scândurilor), urmată de broscuță, care încuie portița și piti cheia lângă uluci, sub o pietricică. După care porniră spre râu, pe o potecă udă de rouă, sub lumina lunii. — Ce frumoase sunt nopțile de septembrie! exclamă broscuța. De fiecare dată când ajung să le văd, mă năpădește plânsul. Fiindcă într-o asemenea noapte am încetat să fiu Lina și am devenit broscuța pe
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
1264 din 17 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Astăzi eu scriu în versuri despre țară, Ca tine în ea,la fel trăiesc și simt, Chiar dacă eu ,nu am muncit „afară”, Sunt în țara mea, străin și oropsit! Nu mai cunosc potecile străbune. În bălării ne plâng pusti ogoare, Ce nu mai leagănă de aur grâne. Nici ciocârlia, nu mai cântă-n soare! Vezi? Poarta nu-i închisă,dar e pustiu. În prag stă mama, dar gândurile-i fug, Călătorind în lume
E SFÂNTĂ ŞI E ŢARA MEA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349773_a_351102]
-
dealuri și văi, dornic să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu spre întărirea sufletelor credincioșilor. După Sfânta Liturghie, zilnic era chemat pentru diferite servicii pe la casele moților, cum se obișnuiește în Munții Apuseni. Până seara oficia 20 - 30 sfeștanii, urcând și coborând poteci singuratice. Se îngrijea de viața spirituală a măicuțelor din mănăstire, dovedind mult tact duhovnicesc. Era preocupat ca ele să nu ducă lipsă nici de cele materiale; le încuraja și le îmbărbăta mereu în clipele și momentele grele de îndoială și
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
și tu mă uiți, suspin!... Sunt singură cu mine, și când nu ești, te strig... Te rog însingurată, rămâi, privirea mi-o înfig;... Și am o rugăminte prin ierni să nu mai pleci, Te chem mereu la mine pășim printre poteci. Referință Bibliografică: Un firicel... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV, 14 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
cât și în interior, iar amenajările erau foarte apropiate de nivelul occidental. Era plăcut să constați că s-a încercat valorificarea potențialului tuturor resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copacii goi la ceruri se închină Cu ramuri triste, spălate-n stropii reci, Cercând să-nalțe podoabe deja seci În ultimă sforțare spre lumină. În amorțire, frunze se înclină Privind cu jale întinsele poteci, Ce le așteaptă, ca-n somnul cel de veci, Să intre-mbălsămate cu rugină. Grăbește seara asfințit de soare, Când vântul strânge frunzele-n ponoare, Presându-le în straturi, veștejite. Copacii plânși, cu ramuri dezgolite, Rămași de-acum în lungă hibernare
AMURG AUTUMNAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349922_a_351251]
-
răstignirii să moară tot păcatul, Durerile din lume să se prefacă-n scrum, Din noaptea de tăciune să se ivească zorii, În clopotul învierii să ne trezim acum! Cu semnul crucii Tale să biruim vrășmașul, Toiagul rugăciunii ne-ndrumă pe poteci, Pe altar de flori și lacrimi să ducem fapta bună, Un semn frumos să punem pe scara către veci! Camelia Cristea Referință Bibliografică: Crucea biruinței / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1353, Anul IV, 14 septembrie 2014. Drepturi
CRUCEA BIRUINŢEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349958_a_351287]