1,069 matches
-
1900 Prefață de Ioana VLASIU INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Părinților mei, Radu și Ioana Mitchievici Motto: Stofe vechi, o mandolină, Un Cézanne și doi Gauguin, Patru măști de bronz: Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin, O sofa arabă, două vechi icoane bizantine, Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa pline Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane Japoneze, trei foteluri cu inscripții musulmane, "Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova, Și pe pian: Charles Baudelaire și-alături Villiers de l'Isle Adam
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
generează viața și o consumă în egală măsură. "Klimt îi exploatase simbolismul în mod defensiv în cazul Atenei, agresiv în al Nudei Veritas, seducător în al șerpilor de apă. [...] Hygeia, ea însăși o transformare antropomorfă a șarpelui, îi oferă acestuia potirul Lethei pentru a bea din lichidul său primordial"100. Hygeia ca și Das Wissen sau Atena sau Nuda Veritas silește spectatorul la o confruntare lucidă cu viziunea existențială căreia ea îi servește de intercesor, cu umanitatea aflată sub semnul decadenței
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omenească este prea săracă în cuvinte să poată exprima toată măreția, sfințenia și frumusețea unui copil, mai ales după ce a primit Sfântul Botez. Copilul este templul lui Dumnezeu în care Dumnezeu S a coborât ca o picătură de rouă în potirul unei flori, în care Mântuitorul ceresc locuiește cu toate darurile Lui. Mama știe că în această ființă gingașă se află un suflet nemuritor. Domnul Iisus Hristos a luat copiii în brațe, i-a iubit și binecuvântat, zicând: „Lăsați copiii și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
prin care am căutat să zugrăvesc un sentiment. Închipuiți-vă un izvor de flori care ieșea clocotitor din două glastre, cădea în valuri dantelate și din mijlocul cărora se înălțau dorințele mele în chip de trandafiri albi, de crini cu potire de argint. În țesătura proaspătă străluceau albăstrelele, nu-mă-uita, viperine, toate florile albastre ale căror nuanțe, culese din cer, se potrivesc atît de bine cu albul. Nu erau oare două nevinovății, cea care nu știe nimic și cea care știe tot
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se jertfi pentru gloria Graalului. Doar Parsifal, un cavaler rătăcit în aparență, din familia lui Don Quijotte, un Călin Nebunul din poveștile noastre, reușește să înlăture starea de criză și de moarte, întrebînd în dreapta și în stînga unde este Graalul, potirul sfînt din care a băut Iisus Hristos în clipa cînd se afla răstignit pe Cruce. Era, ceea ce numește Eliade, întrebarea justă. Ea avea un înțeles limpede pentru cavalerii Mesei Rotunde, dar și pentru alte momente mitico-istorice. „Înainte chiar de a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dublu. Aștept. Și nu pitit, ci calm, extins! Și vine și ea, îmbrăcată într-un văl de ceva care mă face s-o acostez: - Darling, șezi tot blând și ciripește ce mai ai! Urgent! - 38, numărul cămășii tale. - Fă-mi potirul, piano, cu calibrul știut! Mi l-a făcut, l-am sorbit pe îndelete, cu ochii în toți porii epidermei mele și, așteptând într-un cot, am ascultat-o: - Da, Jimy a fost ucis de patron, prea-și băgase nasul în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și Istanbul optsprezece mii de mânji învățați de călărie și două, trei mii de boi de cărăușie grea. Și de partea cui ar fi sfinții părinți de pe la Sfântul Munte și de pe tot cuprinsul Olteniei, când mai toți se cuminecă din potirele de argint aurit sau chiar din aur curat cu care le-a dăruit mânăstirile domnia sa vel logofătul Brâncoveanu? Acum iată-l cum își face ogoare noi pentru porumb prin pârloage, ca să-și mărească negoțul cu grâu. Se spune chiar că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi a doua zi? Ar năvăli și nemții și Sobieski peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de compromis. Așa că... Vorbe din tinerețe, spuse vodă șoptit. Domnul deschise ușița unei firide din perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe aurii. Ușa nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De lângă el, Radu îl cuprinse pe după umeri și-i șopti blând: N-avea grijă, atunci o să fiu eu înaintea ta, așa se cade că sunt mai vârstnic... Un călugăr îi dădu în mâini lumânarea în timp ce monahul cu patrafir îi apropie potirul de buze. Simți ceva cald cum îi străbate tot trupul. Ridică privirea în sus spre turnul din fața lui, i se păru că la o fereastră întunecată se mișcă ceva alb. Să fie doamna, maica adică? Sau poate că e soru-mea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
potecii de lumină, așa. Acum înalță ochii. Îi vezi? Sunt preoții care, atunci când a luat Mehmet El Fatîh Bizanțul și au intrat ienicerii în biserica Hagiei Sofia, tocmai îi împărtășeau pe credincioși. Ienicerii s-au repezit atunci să le rupă potirele din mâini că erau din aur. Preoții s-au strâns unii în alții și s-au tras înapoi până au ajuns la perete. Atunci ienicerii au dat și mai înverșunat năvală, dar zidul s-a deschis și i-a ascuns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la perete. Atunci ienicerii au dat și mai înverșunat năvală, dar zidul s-a deschis și i-a ascuns pe preoți în trupul lui de piatră și i-a ținut acolo până acum. Îi vezi cum vin spre tine cu potirele în mâini...? Copilul privea un punct undeva între soare și orizontul de apă, apropiindu-se pas cu pas de butuc. Bolborosea ceva neînțeles. Ajuns, îngenunche, continuând răspicat: — ...Nici sărutare îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu mă, strig
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îngenunche, continuând răspicat: — ...Nici sărutare îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu mă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta! Întinse singur gâtul pe butuc, plecându-se înainte, înălță puțin capul să vadă dacă Preoții cu Potirele îl așteaptă și țipă turcește din răsputeri: — Gata! Tobele începură să bată, salutând jertfa copilului cum nu făcuseră până atunci. Călăul îi mângâie pletele, i le ridică spre creștet învârtindui-le într-un moț, se îndreptă și lovi. Era fericit că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-un moț, se îndreptă și lovi. Era fericit că reușise fără greș. Nu și-ar fi iertat să-l facă să sufere pe acest copil minunat. Dintre privitori mulți încă se mai uitau să vadă și ei Preoții cu Potirele de aur. Nimeni nu se uita spre voievod. Tobele răpăiau într-un entuziasm funebru nemaipomenit până atunci. Cine a spus că Damad Ali Pașa, marele vizir, era nebun a greșit. Nu se sfârșise încă execuția și contramandă ordinul dat în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în zori de a fi purtate capetele executaților în vârfuri de suliță prin oraș. Asta ar provoca dezordini. De ce bat atâta de îndelung tobele? gândi Damad. — De ce bat tobele? se pomeni întrebând cu glas tare voievodul. Nu vedea Preoții cu Potirele de aur, dar auzul îi prinse ceva depărtat ca un dangăt de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl împiedica să audă. Și tobele astea care nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale textului. a) Bob Assingham se distingea prin înfățișarea sa oarecum diferită de robustețea, totuși fizică, dar la limita anormalului; i se trăgea această uscățime, probabil, din atitudinea sa față de mijloacele de transport și de condițiile de cazare. Henry Jones Potirul de aur Acest fragment nu prezintă probleme de clasificare. Este, hotărît, o descriere. În principal, lucrurile sînt mai puțin directe. Să nu încercăm altceva decît să definim exact ce este o descriere. Fragmentul următor, care nu numai că descrie obiecte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cuvintele huzarului o provocare ascunsă. Îi răspunse cu ură, dar și cu o gravitate în care străbătea trebuința de a-și dezvălui sufletul, de a-l pune în palmă și de a-l purta, mândru și încrezător, ca pe un potir în văzul tuturor: ― Îmi dau seama prea bine că m-am schimbat... Cum să nu-mi dau seama, când schimbarea s-a săvârșit în chinuri, ca o nouă naștere?... Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta am dobândit adevăratele sentimente
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împletit numai din nădejde și îmbărbătare. Bologa, ca și cum într-adevăr glasul i-ar fi picurat în suflet un balsam minunat, urmă mai liniștit, privind mereu în fața preotului: ― Vreau să cred... și uneori îmi simt ființa curată și primitoare ca un potir! Dar zadarnic implor și zadarnic bat la toate porțile, nimeni nu-mi răspunde!... Cred, cred, părinte! Toate fibrele inimii mele numai credință râvnesc, chiar când mă sfâșie îndoielile și întrebările!... M-am războit cu ispitirile urii și le-am izgonit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele vinete de dimineață, Ale rozelor lumine împle stânca cu roșeață, Ale crinilor potire sunt ca urne de argint. Printre luncile de roze și de flori mândre dumbrave Sbor gândaci ca pietre scumpe, sboară fluturi ca și nave, Zidite din nălucire, din colori și din miros, Curcubău sunt a lor aripi și oglindă diamantină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săpate-n granit Ei intră-ntr-o sală cu miroase plină; A murilor marmuri lucind ebenine Ca negre oglinde de tuciu lustruit. Bătrânul în urmă-i el poarta o-nchide. Adânc întuneric i-nconjur-atunci - Pe masa cea mare încet el aprinde Potirul albastru viorelei cei blânde, Ea-aruncă-n negru-aer raze, vinete dungi. Pe-un tron, împăratul, de roșă mătasă S-așază, se uită-n marmoreii muri. Bătrânul alături pe-un scaun se lasă Și flori răspândesc adormite miroase Ca mirosul proaspăt a verzii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la ele și le-a așezat în Templu, cinci la dreapta și cinci la stînga. 8. A mai făcut zece mese, și le-a așezat în Templu, cinci la dreapta și cinci la stînga. A mai făcut o sută de potire de aur. 9. A mai făcut curtea preoților, și curtea cea mare, cu porțile ei, ale căror aripi le-a acoperit cu aramă. 10. A așezat marea în partea dreaptă, la miază-zi-răsărit. 11. Hiram a făcut cenușarele, lopețile și potirele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]