7,476 matches
-
operat a doua oară de cancer la vezica urinară. De o lună, sunt clipă de clipă lângă el. Sunt moartă de oboseală și nu reușesc să mă concentrez pe Jurnalul australian. Sunt tot mai agitată. De ce nu abandonez dracului această povară, dacă nu sunt în stare de ea? Îl ascult pe tata cum povestește. De-aș avea a mia parte din harul lui! Era în 1927, ne întorceam cu tata de la moară de la Bischiri, începe să povestească tata în timp ce eu trebăluiesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
marginea satului, undeva pe lângă șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă: "Pentru cine bat clopotele Ilie?". Tata răspunde: "Pentru împăratul Franț Iosif". Da' ce i s-o întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mânzul pe care Ilie voia să i-l dăruiască, a crezut că i se despică țeasta de bucurie. Negreșit în acest om locuiește Dumnezeu, își spunea țiganul în sinea lui, iar eu trebuie să mă învrednicesc de milostenia lui. Grea povară pentru un țigan sărac, dar față de Ilie vreau să mă arăt vrednic, bodogănea țiganul îndreptându-se spre ieșirea din curte. "Să vii la coasă Șofroane și îi avea cu ce să îți ții căluțu'. Dacă te duci miercurea în târg
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mea, vasăzică, era transmisă celor de pe prispă și în felul acesta ea nu mai era doar problema mea, devenea și problema celorlalți, e ca și cum ai duce un sac în spate, ar fi prea greu pentru puterile tale, ai transfera din povara ta și celor care te însoțesc, iar povestea este întotdeauna și o călătorie, una imaginară, dar pentru cei care găsesc răspunsuri în poveste este o călătorie inițiatică, mă întorc în lumea în care am intrat, în hărmălaia fără sens, îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ca urmare, se preconiza un proces cu avocați, cu martori, un lung șir de termene, cu un final care cine știe când și cum își va arăta zorii limpeziți, de vreme ce pe apele timpului plutea un noian de incertitudini. Aflat sub povara acestor cugetări, bulibașa nu și găsea tihna căutată îndelung. Se ridică în picioare și o porni domol, fără zor, spre un loc unde să-și așeze gândurile. Acestea mergeau în același timp cu el prin iarba deasă a luncii purtate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-mi pun nici o clipă tihnă în gânduri, dar am chibzuit că din toate relele, răul cel pe care l-am ales și vreau să-l afli și tu și Rafira e cel mai mic. Și eu duc alături de voi povara acestui mare necaz al nostru. Băiatul e bine să meargă în casa inginerului! Vom face în așa fel să nu ne ducă lipsa; de câte ori vom fi prin aceste locuri, îl vom căuta, vom vedea ce face, cum se simte, ca să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
internet îdigitală), ce dezvoltă imaginația creatoare și lărgește mult orizontul cunoașterii. Toți factorii de putere, slujitori ai binelui, ar trebui să înțeleagă că numai cultura și creația spirituală ne mențin în istorie. Noi, muritorii de rând, care purtăm pe umeri povara grea a existenței, ne înarmăm singuri cu speranță și încredere în forțele noastre, stare de fapt ilustrată în sonetul intitulat Optimism, precedat de un Motto, o cugetare a ilustrului Dante Alighieri, din Infern, Cântul II: „Pe mine Domnul m-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea să nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga zi a curs veselă. Fetele se simțeau eliberate de griji și poveri, cel puțin deocamdată. În aceeași seară, trenul le duse printre dealuri dogorâte de podgorii, printre livezi cu pomii doldora de fructele ce dădeau în copt, spre casă. Priveau din goana trenului, cu ochii plini, încărcați de frumos, priveliștile ce li
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să afle foarte curând. George, un prieten apropiat, întâlnindu-l întâmplător la o agapă, îi strecură Între două pahare pe care le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în detaliu. Alex l-a implorat atunci să nu amâne ceea ce era firesc a fi spus pe loc. Abordarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
știe cum și de ce, povestea cu fluierarul redeveni o prezență, deși nu o chemase. Se vede că îl obseda încă. Alungă cu mâna aceste gânduri ca și cum s-ar fi apărat de o gâză. Mâine sau poimâine, va fi eliberat de povara acestei construcții și-și va putea oferi un repaus de cel puțin o săptămână până va intra pe alt șantier care deja se profila, cu alte probleme, alte proiecte și alți angajatori. Dar dincolo de preocupările muncii sale de zi cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Spune Ina, spune draga mea, acum când încă nu am mers în fața altarului, și nu am semnat actele la ofițerul stării civile. - S-ar putea să râzi, să consideri cerința mea ca pe o naivitate copilărească, dar eu port această povară de ani și ani. Când voi deveni soția ta, nu vei avea prilejul să-mi reproșezi niciodată ceva care să te lezeze, te voi ocroti, te voi iubi, îți voi îndeplini toate voile, dar te rog din suflet să nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai degrabă dependența. Se Înțelege de la sine că e mult mai ușor să depinzi de alții, decât să gândești, să judeci și să hotărăști tu Însuți. Așa se explică și faptul că libertatea este adeseori privită mai curând ca o povară decât ca un privilegiu, atât În viața particulară, cât și În cea politică. În condiții extrem de dificile, omul Încearcă să-și scuture de pe umeri această povară. Și aici intră În scenă statul totalitar și miturile politice. Noile partide politice promit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Așa se explică și faptul că libertatea este adeseori privită mai curând ca o povară decât ca un privilegiu, atât În viața particulară, cât și În cea politică. În condiții extrem de dificile, omul Încearcă să-și scuture de pe umeri această povară. Și aici intră În scenă statul totalitar și miturile politice. Noile partide politice promit cel puțin o rezolvare a dilemei. Ele exprimă și distrug Însuși sensul libertății; În schimb, Îi despovărează pe oameni de toate responsabilitățile personale”. Cu doisprezece ani
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pacea și liniștea, aureolată de o trainică iubire, ei vin ca niște păsări negre, din nechemate sfere să tulbure apele. Sunt ca adevărați paznici ai răului ce vor să întunece și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc un foc, chiar dacă acesta abia scânteiază, fabulând povești viclenite, punând pe jar buna conviețuire. Această dorință sadică de a ridica la rang de principiu un fapt divers
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar să temporizeze povara care îi copleșise sufletul. Se spune că dragostea se naște cu un surâs, crește cu un sărut și se termină cu o lacrimă. Dar Ina nu voia să ajungă la lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am iubit nespus de mult pe acest bărbat. L-am iubit, Ina!... - Dar nu mi-ai mărturisit explicit niciodată acest lucru! - Nu ți l-am spus, dar l-am trăit, l am purtat cu mine ca pe cea mai grea povară, te-am dușmănit cu perfidie, dându-ți mereu falsa impresie că-ți sunt prietenă. Nu, Ina, nu ți-am fost o prietenă adevărată decât în liceu și în școala sanitară, apoi... Când Alex te-a ales pe tine, am simțit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
deseori să jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul argumentării. Îmi răsuna în gând remarca naratorului când se referea la Mihai: subțirele și tristul umor acid al cancelarului... sau la meditația gravă în care era adâncit... purtându-și povară cu melancolică răbdare. 10. Odată ajunși la Comitetul de Cultură, imediat sunt invitat în biroul Contabilitate, fără Valy. Da.-îmi ziceamtoată mișcarea aceasta miroase a regie și la propriu și la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un examen extrem de dificil. Decise să-i răspundă ceea ce credea de cuviință, fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
memorabile. Ardeam de nerăbdare, de fiecare dată când îi treceam pragurile casei, să mă tolănesc într-un fotoliu, acolo în atelierul lui, mai degrabă în cel aflat cu spatele la fereastra dinspre curte, și să admir tabloul cu o pădure aflată sub povara zăpezilor, intitulat Poiana Neamțului. Îl admiram de fiecare dată, ca și cum trebuia sămi iau adio de la el, deoarece scria jos, lângă ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că în orice clipă putea veni cumpărătorul să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zilei ce-a trecut și bineînțeles începe anticiparea zilei care va urma, dar tot pe negativ, că ai făcut imprudența să dai startul cu televizorul și zbuciumul intern a început dar într-un final adormi cu acel război intern, grea povară pentru creierul nostru. Conștientul a adormit, dar subconștientul nu doarme niciodată și muncește săracul din greu 24 din 24 fără întreruperi sau concediu. Dimineața ne trezim mai obosiți decât atunci când ne-am culcat, abia am făcut ochi și deja parcă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
decât să ne împovăreze, să ne încetinească și să ne priveze de conștiința momentului prezent, ele ne scot din armonia fluxului normal universal și din păcate fac același lucru și cu cei din jurul nostru. Bagajele noastre psihice reprezintă o mare povară pe aripile noastre și ne împiedică să călătorim cu viteza fericirii și păcii sufletești. Ori de câte ori vom călători cu aceste bagaje psihice inutile, mintea noastră va fi agitată, împovărată și iritabilă, iar inima este goală, tristă și închisă. Călătoria cu bagaje
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de vreo satisfacție în acest joc simplu numit viață. Este bine să conștientizăm atunci când ducem cu noi bagaje psihice care nu ne mai trebuiesc (amintiri din trecut sau temeri pentru viitor), conștientizând acest lucru este suficient pentru a diminua această povară sau bagaj psihic, cel puțin pentru moment. Simpla recunoștere a inutilității sale, este suficientă pentru a-l reduce la o dimensiune suportabilă, astfel încât să nu ne mai sufoce și să ne tragă în jos, pe noi și pe cei din jurul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]