2,756 matches
-
într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat și ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vieții, învățarea făcându-se mai cu seamă prin imitație și pe baza tradiției orale. Deci învățătură și învățarea există dintotdeauna. Dar școlile? De când există școli? Depinde de ceea ce înțelegem prin școală. O adunare de oameni în mijlocul căreia cei mai înzestrați povestitori istoriseau legende și basme sau o claca la care femeile mai în vârstă le învățau pe cele tinere meșteșugul țesutului erau, într-un sens, aproape niște școli, cu o existență efemera, dar importante, unde se învățau lecții de viață, predate
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
preistorie. Probabil, îl întâlnim în folclor, în credințele și datinile populare, sub nume diferite, de la o regiune la alta. Spre exemplu, în ceea ce poporul numește „Zburătorul”, acest „mit” fiind scos la lumină de Eminescu prin versuri superbe: „Au mai știu povestitorii/ Ce sunt, oare, zburătorii?/ Vin din rumenirea serii/ Și din fundul sfânt al mării,/ Vin din ploaia cea cu soare/Și din dor de fată mare.” Inspiratul poet sugerează că a existat un timp în care „povestitorii” știau ce sunt
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
Au mai știu povestitorii/ Ce sunt, oare, zburătorii?/ Vin din rumenirea serii/ Și din fundul sfânt al mării,/ Vin din ploaia cea cu soare/Și din dor de fată mare.” Inspiratul poet sugerează că a existat un timp în care „povestitorii” știau ce sunt „zburătorii”. Aici poate fi o aluzie la faptul că au existat oameni care au continuat în mod calificat și autorizat tradiția dacică; sau, cel puțin, care erau conștienți de moștenirea tradițională dacică, pe care poporul o perpetua
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
mea? Pentru că noi tot prin cuvinte înțelegem Ordinea, dar altfel; debusolați, o pregătim... Se vorbește, de la un timp, că Magistratul ar fi cunoscut-o bine pe Caravella, cândva. Înainte de statornicirea ei în Stațiune. Și că se purtase ca un porc; povestitorii au amplificat: a ieșit „porc de câine”. Actorul folosește un termen nerușinat. Pe scurt: De mult, cu vreo zece ani în urmă, pe vremea când Caravella nu avea decât optsprezece și toată lumea îi spunea pe numele ei adevărat, Magistratul, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
artificial, de fantasmagoric, de livresc În sensul negativ al cuvântului... Vă rog să nu vă supărați, poate mă Înșel, poate e o impresie greșită... Încercați să mă Înțelegeți... - Nu e nevoie să te scuzi. Probabil că nu sunt un bun povestitor - nu, nu te simți dator să protestezi, n-am veleități de scriitor, deși cred că mi-ar fi plăcut. Dacă nu mă pasiona istoria, n-ar fi fost exclus să Încerc să scriu beletristică... Mda... Ai observat, sper, că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se simtă dator cu vreo explicație pentru interdicția de a Înregistra. El era șeful... - Cu toate că te-am contrazis, vreau să-ți spun că Îmi pare bine că i-ai numit pe răpitorii mei ordinari. Înseamnă că nu sunt totuși un povestitor chiar atât de rău: am reușit să-ți transfer ceva din percepția mea de moment, să-ți sugerez ce simțeam eu În clipele acelea pentru ei. Din fericire (sau din păcate), mă aflam Într-o eroare monumentală. Atunci am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu sfială privind la bucatele pe care, iată, să te lingi pe degete, nu alta, tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă iarăși nu ne putem odihni, căci acolo-i locul spătarului Vulture și-apoi unde s-a văzut povestitor să stea la ospețe lângă Vodă, împuindu-i urechile cu povești și împiedecând astfel nobilele bucate să cadă firesc în primitorul stomac? Nu, hotărât lucru, nu acolo-i locul nostru. Poate puțin mai la dreapta, între spătar și Huruzuma, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hotărât lucru, nu acolo-i locul nostru. Poate puțin mai la dreapta, între spătar și Huruzuma, sora tătarului? Să mărturisim drept, tare ne-ar plăcea a ne pune aici. De două milenii și ceva, nimic nu-i mai plăcut unui povestitor decât să stea de vorbă cu o femeie frumoasă, cu atât mai mult cu cât femeia respectivă e din secolul al XVII-lea, când, cum s-ar spune, ca să ne exprimăm așa... dar să nu lungim vorba. Nu ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
femeia respectivă e din secolul al XVII-lea, când, cum s-ar spune, ca să ne exprimăm așa... dar să nu lungim vorba. Nu ne așezăm nici aici, nu pentru că n-am putea-o face (căci cine-l poate împiedica pe Povestitor să se așeze unde vrea?î, ci pentru că, tot vorbind de una, de alta cu Huruzuma, se duce dracului opera și noi la operă ținem ca la ochii din cap, că ei ne-au mai rămas. Lunecăm deci mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veneai, oriîncotro mergeai, era mare minune dacă, pitit într-o vâlcică ori nălțându-se trufaș la răscruce de vânturi, dosit de spaima lotrilor după spinarea unui deal ori odihnind gălbui în mijlocul câmpiei, nu întâlneai curând acel topos pomenit de mai toți povestitorii de-aici ori de-aiurea, că numai lista lor, a povestitorilor, ne-ar umple puținul spațiu ce-l avem la dispoziție. Cu modestă plecăciune, în chip firesc, îndrăznim a ne strecura și noi în șirul celor care și-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ori nălțându-se trufaș la răscruce de vânturi, dosit de spaima lotrilor după spinarea unui deal ori odihnind gălbui în mijlocul câmpiei, nu întâlneai curând acel topos pomenit de mai toți povestitorii de-aici ori de-aiurea, că numai lista lor, a povestitorilor, ne-ar umple puținul spațiu ce-l avem la dispoziție. Cu modestă plecăciune, în chip firesc, îndrăznim a ne strecura și noi în șirul celor care și-au oprit eroii în ceas de desfătare la hanuri, slăvit fie numele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
peste toate, dinspre încăperile luminate ale hanului, se rostogolea ca buzduganul din altă poveste vocea groasă, puternică a Stăniloaiei, hangița: Că parcă nu v-aș ști eu, ’r-ați ai dracu’ de mitocani! Episodul 24 îN LEGĂTURĂ CU UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE POVESTITORII SECOLULUI AL XVII-LEA în toată această celestă harababură din jurul hanului, mai la o parte, ascuns de vânzoleala dimprejur printr-o căruță înaltă cu coviltir, pâlpâia domol un foc lângă care ședea o mână de oameni prăvăliți întru hodină. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la o parte și zice rar: „Ascultă, fârtate, de la cine ai auzit tu povestea asta și cine ți-a dat voie s-o spui?” — E bine, frate Parnasie - grăi fălticeneanul, că ai ridicat aici și problema cărților. Episodul 25 GÂLCEAVA POVESTITORILOR CU LUMEA — Mă iertați că intru și eu în vorbă - grăi atunci Metodiu și toți întoarseră capetele pletoase spre el - dar socot că la focul acesta la care m-am bine poftit eu și unde șed oameni cu cap, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iată, pe chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-te cuvioșia-ta și la noi, cestelalți, care nu știm carte și umblăm mai mult cu vorba: ne fură cărțile pâinea de la gură? Ne fură! Păi?! — Geaba povestesc eu, spre pildă, la o curte de boier despre Alexandru Machedon - adăugă povestitorul numit Surduc, dacă boierul mă oprește, scoate Alixăndria și zice c-a citit-o, sta-i-ar tomu-n gât! — Despre Viețile sfinților, ce să mai vorbim? - continuă Parnasie. S-au tipărit toate, nu e sfânt fără șpalt! Eu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șpalt! Eu ce să mai povestesc? Nu zic să nu fie cărți, Doamne ferește, dar nici prea multe. Eu zic să fie o parte cu carte și-o parte fără carte. Și-n părțile fără carte să ne sloboadă pe noi, povestitorii. Cine vrea să-nvețe, să treacă-n partea cu carte, iar cine vrea s-asculte, să stea în partea fără carte. Mâncăm și noi o pâine, vă faceți și dumneavoastră damblaua. Zic bine au ba, preacuvioase? Nu zici rău - încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi o pâine, vă faceți și dumneavoastră damblaua. Zic bine au ba, preacuvioase? Nu zici rău - încuviință Metodiu. Dar ce vă faceți dacă și noi, ăștia cu carte, am vrea să venim câteodată să vă ascultăm? Asta nu! - se burzului povestitorul numit Stejeran. Să stați în partea voastră cu carte, că de nu, unde vă stau cărțile, acolo vă vor sta capetele. Ce să cătați la noi? Noi ne apărăm sărăcia și poveștile și neamul. Până când să n-avem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numit Stejeran. Să stați în partea voastră cu carte, că de nu, unde vă stau cărțile, acolo vă vor sta capetele. Ce să cătați la noi? Noi ne apărăm sărăcia și poveștile și neamul. Până când să n-avem și noi povestitorii noștri? Din Ieși, de pildă, până spre Tisa, povestitu-mi-s-a că nu e picior de povestitor. Așa ceva, mai rar! Episodul 26 îN CARE APAR NOI ȘI NOI PERSONAJE Și cum stăteau ei acolo lângă foc și se desfătau într-ale vorbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cărțile, acolo vă vor sta capetele. Ce să cătați la noi? Noi ne apărăm sărăcia și poveștile și neamul. Până când să n-avem și noi povestitorii noștri? Din Ieși, de pildă, până spre Tisa, povestitu-mi-s-a că nu e picior de povestitor. Așa ceva, mai rar! Episodul 26 îN CARE APAR NOI ȘI NOI PERSONAJE Și cum stăteau ei acolo lângă foc și se desfătau într-ale vorbii, numai ce povestitorul numit Parnasie se săltă într-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ieși, de pildă, până spre Tisa, povestitu-mi-s-a că nu e picior de povestitor. Așa ceva, mai rar! Episodul 26 îN CARE APAR NOI ȘI NOI PERSONAJE Și cum stăteau ei acolo lângă foc și se desfătau într-ale vorbii, numai ce povestitorul numit Parnasie se săltă într-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele celorlalți și le făcu semn gata, mucles. Ce e, mă? - întrebă nedumerit Surduc. — Vine patroana! - șopti Parnasie. — Ce patroană? - întrebă și Metodiu. — Hangița, Stăniloaia, preacuvioase - zise Parnasie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apropiară de foc. — Ce-i, mă, ce stați aici? - îi luă Stăniloaia în primire. Povestiți, ai? Ce povestiți, mă? Nu luați nimic? — Mulțumim frumos, păcatele noastre, dar nu servim - răspunse Surduc. Adică vinul meu nu e bun, ai? Păi ce povestitori sunteți voi dacă nu beți din vinul meu care pentru voi se varsă? Toarnă-i, mă! - zise ea către Buhuș. — Nu turna, amice! se feri Parnasie. Nu-i frumos să torni dacă omul nu gustă. Pe de altă parte, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ascultă! Stai colea, la dreapta, Buhuș maică! - zise Parnasie, după ce Stăniloaia plecă. Și ia spune-i tu lui nenea, chiar așa mult îți plac poveștile noastre? — Chiar așa! - răspunse Buhuș așezându-se. Episodul 27 POVESTEA LUI PARNASIE — Fraților - zise atunci povestitorul numit Parnasie - dacă tot ne-am adunat aici la ceas de taină, îngăduiți-mi să încep eu o poveste care nici nu e poveste. — Cum vine asta? - întrebă mohorât povestitorul Stejeran. Dacă aș fi în locul vostru și aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așezându-se. Episodul 27 POVESTEA LUI PARNASIE — Fraților - zise atunci povestitorul numit Parnasie - dacă tot ne-am adunat aici la ceas de taină, îngăduiți-mi să încep eu o poveste care nici nu e poveste. — Cum vine asta? - întrebă mohorât povestitorul Stejeran. Dacă aș fi în locul vostru și aș putea să mă ascult, aș zice și eu că e poveste, grăi Parnasie. Dar cum eu nu sunt altul, eu știu că nu e poveste pentru că tot ce voi spune, am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu știu că nu e poveste pentru că tot ce voi spune, am trăit, mi s-a întâmplat. Mai pot eu zice atunci că e poveste? Hai, mă, las-o dracului, că știu acuma pe care vrei s-o spui! - zise povestitorul numit Surduc. Mai bine spune-o pe aia cu jderu, că e mai frumoasă. — Vedeți? - zise Parnasie, luându-i de martori pe ceilalți. Lui i-am mai spus-o și n-o crede. Pentru el e poveste, pentru mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]