1,132 matches
-
niște noțiuni precum Ťsemnificațieť sau Ťsensť. Nu este nevoie să-i jignim pe cei care discută despre aceste distincții spunînd că reflecțiile lor sînt goale de sens ori că exprimările lor sunt lipiste de semnficație. Putem să evităm această jignire pozitivistă și să ne întrebăm pur și simplu: ŤDe ce să ne chinuin atîta?ť ș...ț În concluzie, aș fi tentat să spun că le-am oferit o șansă acestor distincții tradiționale. Am discutat enorm despre ele, fără ca acest lucru
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
dar pe masa de operații, hm! descoperi doar legi fizice și fiziologice. Restul ne scapă!" Dar cum se explică un aspect ciudat; mulți dintre dumneavoastră, vorbesc de cei care ajung mari, cad cu timpul în misticism, în ciuda practicii lor științifice, pozitiviste." "Vorbiți de unii savanți? Da, am auzit și eu. E ceva inexplicabil." "Fiindcă, am continuat, credința în ceva divin o ai sau nu, n-o poți căpăta pe cale științifică!" De, cine poate să știe? mi-a răspuns el. Și pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
3. Heteronomie / Determinism Autonomia însă este una relativă. Valoarea estetică este totdeauna asociată altor valori, pură nu a fost niciodată, doar dominantă. Pe lângă dominarea esteticului, secolul al XIX-lea reprezintă în același timp și perioada determinismului. Marile sisteme hegelian, marxist, pozitivist - intervin în istoria ideii de literatură, existând încercări de explicare cauzală și deterministă a literaturii. Aceasta a încetat să mai fie specifică, artistică, poetică. Ea își revendică și alte dimensiuni și semnificații extra estetice. Heteronomia asediază specificul literaturii de pe diverse
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Toate aceste probleme duc și la crearea unei legislații corespunzătoare. În 1858 are loc la Bruxelles primul congres consacrat „proprietății intelectuale și literare”. Heterogenia literaturii atinge astfel punctul său maxim și cel mai caracteristic dintre toate. Secolul XIX, scientist și pozitivist până la exces, deschide era marilor reducționisme și definiții unilaterale ale literaturii. Capitolul. III A PIERDE III.1. Reducționism și pulverizare Sub presiunea unor filosofii și ideologii, mai vechi sau mai noi, devenite adevărate modele culturale, ideea de literatură își va
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a definițiilor tradiționale. Definirea specificului literar continuă într-o anumită formă filonul tradițional, dar tendința reducționistă se simte din plin. Definițiile specifice devin restrictive, enunțuri foarte tehnice, specializate, scientiste. Într-o epocă de mare intensificare a studiilor zise „obiective”, științifice, pozitiviste, vechile noțiuni de frumos, estetic, artă, gust, emoție estetică sunt, dacă nu eliminate cu totul, marginalizate. Efortul cel mai însemnat de analiză și redefinire a specificului literar aparține școlii formale ruse, preocuparea didactico-teoretică pentru „natura literaturii” fiind însă generală. Formalismul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
modalitate ce transcende diferențele naționale, ca și orice alte bariere culturale ori economice. În acest sens, știința reprezintă un vehicul al guvernării globale"54. Cât privește cunoașterea socială, aici rolul ideologiei rămâne în continuare predominant, în pofida reiterării ciclice a năzuinței "pozitiviste" potrivit căreia există posibilitatea detașării subiectului cunoscător de mediul socio-politic al existenței proprii indivizilor umani și, implicit, aceea a situării sale într-un loc privilegiat, complet "dezideologizat". Nu întâmplător, în cercetările de epistemologie socială demarate odată cu inițierea a ceea ce s-
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în fiecare seară înainte de culcare puținele monede, scoase din uz, ale sufletului, pregătiți-vă alături paharul cu lapte al confortului egoist și mulțumit și adormiți fără vise și fără poeme, ca în trezie”. Orice concesie făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată în numele unei proiecții ideale a poetului, în evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surâs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scârbă. În locul singurătății și așlț cățărării pe stânca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pură incantație, straniu-soteriologică. „Întreaga suspiciune avangardistă la adresa verbului pare să fi dispărut” - sesizează Nicolae Balotă; dar numita „magie” nici nu era în opoziție cu spiritul avangardist, de vreme ce indica un mod cvasi-gratuit de eliberare din convențiile „logicii” și „gramaticii”, al spiritului pozitivist. Adevărat este însă faptul că Ilarie Voronca e, ca să zicem așa, mai „artist” decât alți promotori ai avangardei, de vreme ce se arată preocupat de pericolele pe care le poate constitui „domnia și despotismul cuvântului”, - „vasalitate”, notează el, „inversă aceleia de care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fond o asumare a condiției umane concrete, cu constrângerile ei, cu amenințarea rutinei și conformismului stagnant („totul se va petrece în ordinea impusă de calendare”, „orice zi e numerotată în arhivele nemișcării”), cu frustrarea de „vis” într-o lume prozaic pozitivistă, cu neliniștile și incertitudinile sale, - dar și cu posibilele ei compensații în ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precis] prin prezența articolului hoț]rât, care lipsește în limba chinez] veche. Acest lucru nu ridic] nici o problem], dac] lu]m în considerare faptul c] multe școli nu au c]zut de acord cu privire la adev]rata cale. i. Perioadă taoismului pozitivist: Confucius și Mo Tzi 1) Confucius și taoismul convențional Confucius (551-479 î.Hr.) a fost cel dintâi și cel mai cunoscut gânditor al perioadei clasice. Totuși, el afirmă c] transmite un simplu cod de conduit] social] - li (ritual, cod) - moștenit de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comportamentului uman. Accesul la aceste înv]ț]turi este posibil chiar și în zilele noastre, datorit] consemn]rii și transmiterii lor de-a lungul timpului. Termenul li apare explicit în forma sa scris]. Li desemneaz] sinteză unei orient]ri culturale pozitiviste, promovate în literatur]. Termenul li comport] multiple variante de traducere: ritual, tradiție, etichet], obiceiuri, ceremonii, conformitate. Echivalentul cel mai frecvent este acela de formalit]ți. În acest sens, li se refer] la formule tipice de adresare, la ținută de doliu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe care nu trec testele pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar false, ci și lipsite de sens. Moore și alți gânditori i-au convins pe mulți c] afirmațiile despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar false, ci și lipsite de sens. Moore și alți gânditori i-au convins pe mulți c] afirmațiile despre moral] nu pot fi derivate pe baza faptelor. În acest caz, au susținut pozitiviștii, credințele morale nu pot fi testate empiric asemenea celor științifice. În consecinț], credințele morale sunt doar expresii ale sentimentului și nu ale cunoașterii. Dezbaterea astfel inițiat] asupra sensului, limbajului moral și posibilit]ții judec]ții morale a început în deceniul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi Capitolul 37, Naturalism. Putem evita aceste dificult]ți, dac] facem distincția în termenii unei teorii a înțelesului care este inc] foarte popular]: teoria condiției adev]rului. Aceasta nu este aceeași cu vechea „teorie a verific]rii” susținut] de unii pozitiviști logici, dar împ]rt]șește unele sensuri în profunzime. Conform acestei teorii, înțelegerea sensului unei propoziții, folosit] în crearea unei afirmații, înseamn] înțelegerea condițiilor adev]rului acestei afirmații, si anume în ce caz aceasta poate fi numit] adev]rât]. Aceia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relația dintre ele este definită cu acuratețe, perspectiva teoretică, deși oferă o bază pentru înțelegerea și explicarea realității sociale, este mult mai puțin organizată formal, este mai generală și mai largă decât o teorie, în interiorul diferitelor perspective teoretice (de exemplu, pozitivistă, etnografică) putându-se delimita mai multe teorii. Totuși, realitatea concretă este atât de complexă, încât este limitativ să o analizăm prin prisma unei singure teorii sau perspective teoretice. Pentru acuratețe, Denzin (apud Usher și Bryant, 1989) introduce ideea de triunghiularizare
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este posibil ca, înștiințele sociale (care au adoptat punctul de vedere al lui Kuhn), să existe laolaltă mai multe paradigme chiar incompatibile, una dintre ele fiind la un moment dat dominantă. În educația adulților, distingem între: - paradigma științifică (numită uneori pozitivistă, tehnică sau instrumentală), dominantă în prima jumătate a secolului XX, potrivit căreia cunoașterea poate fi construită doar științific, prin cercetare empirică cu ajutorul căreia să se testeze ipotezele formulate în raport cu o anumită problemă identificată. Așadar, cunoașterea este obiectivă, poate fi verificată
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
astfel, cum teoriile informale sunt localizate în lumea experiențială a practicienilor; sunt cunoștințe care nu sunt abstracte și decontextualizate. Aceste teorii situaționale care emerg din practică sunt pe larg utilizate în paradigma interpretativă, dar sunt clar în contradicție cu paradigma pozitivistă, ce afirmăteoriile universale. Paradigma interpretativă explică totodată cum teoria contribuie la practică, în sensul că practicienii devin, astfel, mai abilitați să fie conștienți de acțiunea lor, pot înțelege mai bine situațiile în care se află (reflectând asupra lor), iar rolul
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
relația dintre ele este definită cu acuratețe, perspectiva teoretică, deși oferă o bază pentru înțelegerea și explicarea realității sociale, este mult mai puțin organizată formal, este mai generală și mai largă decât o teorie, în interiorul diferitelor perspective teoretice (de exemplu, pozitivistă, etnografică) putându-se delimita mai multe teorii. Totuși, realitatea concretă este atât de complexă, încât este limitativ să o analizăm prin prisma unei singure teorii sau perspective teoretice. Pentru acuratețe, Denzin (apud Usher și Bryant, 1989) introduce ideea de triunghiularizare
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este posibil ca, înștiințele sociale (care au adoptat punctul de vedere al lui Kuhn), să existe laolaltă mai multe paradigme chiar incompatibile, una dintre ele fiind la un moment dat dominantă. În educația adulților, distingem între: - paradigma științifică (numită uneori pozitivistă, tehnică sau instrumentală), dominantă în prima jumătate a secolului XX, potrivit căreia cunoașterea poate fi construită doar științific, prin cercetare empirică cu ajutorul căreia să se testeze ipotezele formulate în raport cu o anumită problemă identificată. Așadar, cunoașterea este obiectivă, poate fi verificată
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
astfel, cum teoriile informale sunt localizate în lumea experiențială a practicienilor; sunt cunoștințe care nu sunt abstracte și decontextualizate. Aceste teorii situaționale care emerg din practică sunt pe larg utilizate în paradigma interpretativă, dar sunt clar în contradicție cu paradigma pozitivistă, ce afirmăteoriile universale. Paradigma interpretativă explică totodată cum teoria contribuie la practică, în sensul că practicienii devin, astfel, mai abilitați să fie conștienți de acțiunea lor, pot înțelege mai bine situațiile în care se află (reflectând asupra lor), iar rolul
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
caracterizează cele două curente istoriografice? Primul dintre ele, cel al istoriografiei conservatoare, Încorporează trei tradiții intelectuale: 1) istoriografia romantică, militantă, polemică, de la mijlocul secolului al XIX-lea, al cărei scop principal era promovarea și exaltarea valorilor naționale; 2) istoriografia critică, pozitivistă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care punea accentul pe restituirea faptelor, așa cum reies ele din litera documentelor, ceea ce a avut ca efect producerea unei istorii descriptive și narative, Îndeosebi o istorie politică; 3) istoriografia național-comunistă, pentru care rolul esențial
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
au În vedere În primul rând studiul unei imagini, al unei reflectări indirecte, subiective - așadar eronată - a realității istorice și sociale, În locul abordării directe a realității „obiective” a faptelor, așa cum au fost ele Într-adevăr, după formula binecunoscută a istoriografiei pozitiviste. După cum se poate deduce, obiecția vine mai ales din rândul istoricilor, fapt explicabil nu numai prin persistența des incriminatei mentalități pozitiviste, ci și prin specificul elementelor (surse, date, fapte) cu care istoricul operează În mod tradițional și care aparțin adeseori
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În locul abordării directe a realității „obiective” a faptelor, așa cum au fost ele Într-adevăr, după formula binecunoscută a istoriografiei pozitiviste. După cum se poate deduce, obiecția vine mai ales din rândul istoricilor, fapt explicabil nu numai prin persistența des incriminatei mentalități pozitiviste, ci și prin specificul elementelor (surse, date, fapte) cu care istoricul operează În mod tradițional și care aparțin adeseori unui nivel mai concret, mai „palpabil” al realității. Pentru a contracara această Întâmpinare, voi aduce două argumente În favoarea studiului alterității, a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la timpul său (1938, 1941) despre conlucrarea dintre istorie și psihologie; mai mult, recomanda ca istoricul să-și Însușească perspectiva de lucru a psihologului. În același timp, el făcea Însă distincție Între studiul psihologiei individuale (ratașabil, În fond, istoriografiei evenimențiale, pozitiviste, care explica mersul istoriei prin capriciile individuale ale marilor personalități) și studiul psihologiei colective, axat pe reprezentările și comportamentele comune unor grupuri umane, la nivelul cărora explicația centrată pe studiul psihologiilor individuale, fie ele și Însumate, se dovedea insuficientă. O
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
asigurării unor frontiere „juste” pentru națiune, de imperativul suprapunerii granițelor etnice peste cele statale, ar fi fost de neconceput În absența unui interes sistematic față de geografie, interes promovat prin intermediul Învățământului de masă. În general, toate ideologiile moderne, conjugate cu efortul pozitivist de cunoaștere și de explorare a planetei, au avut darul de a stimula producerea și manipularea socială a geografiilor simbolice. În al doilea rând, progresele geografiei științifice au evacuat aproape total geografia imaginară din spațiul terestru. De atunci Înainte, spațiul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]