8,060 matches
-
și nu o să mai sugă. Nu l-am mai întrebat nimic în ziua aceea. Auzisem atâtea răutăți și riscam să nu-l mai iubesc; era preferabil să tac și să strâng buruienile în liniște, sub vântul cald de primăvată. La prânz ne-am așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de mamaie în coșul de paie. -Trebuie pus ștergarul, mi-
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
pică. Am început să-mi curăț un ou fără poftă; l-am pus în farfurie și am acceptat bucata de caș, la fel de mare ca a lui tataie. Muncisem și încă nu ne terminasem treaba, mai aveam câteva ore bune după prânz și cu gândul aiurea, am început să mușc când din pâine, când din ou. Simțeam zâmbetul lui tataie, cu toate că nu-l priveam. Mă uitam departe în câmp; îmi plăcea pământul și îmi plăcea la țară. Pe alocuri vedeam țăranii odihnindu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
iertasem și tăcută, am început să înting cu pâine în smântâna încălzită de soare; la început plictisită, iar pe urmă cu graba înfometatului. Tataie mă privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai avea importanță. După prânz am muncit amândoi fără să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu buruieni, pe care le căra la căruță. Erajm obosită, dar fericită. Mă simțeam mare și importantă. Petrecusem toată ziua în câmp. Când ne-am
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
să tacă. Era deja prea târziu. Bănuisem că operația avusese loc cu puțin timp înainte să mă trezesc. Limba mă mânca de zor, dar mârîiam în mine ca un cățel. Era prea devreme să le spun că știam totul. Până la prânz, Gheorghe al Floarei, un vecin care locuia la câteva case mai spre gârlă striga peste gard: -Băi nea Gofule, mai ai bre vin de vânzare?! Din vinul pe care ți l-a adus Ionel? Tataie era în grădină. Stăteam unul
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
LA GREU Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În zori, mă spăl și eu pe față, Ca orice om normal, Trăiesc, ca voi, aceeași viață, Învăț să-not spre mal, La prânz, aceeași supă sorb, Cu-același gust, sărat, Aroma pâinii o absorb, La fel de feliat. Am și eu zile fericite, Uneori, albe nopți, Verile-mi sunt alcătuite Chiar și din struguri copți. Prin junglă, mă strecor, cum pot, Cu-aceeași chibzuință, Transform
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/La_bine_si_la_greu.html [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
și numai al nostru, nu cel oferit de casele altora. Când ne-am revenit din acest act suprem de dragoste fizică, ne-am dat sema că suntem nespus de flămânzi și am coborât ținându-ne de mână, să luăm primul prânz la cantina de alături. Nu era important ce mâncam, oricum era puțin pentru pofta noastră de mâncare, ci faptul că eram martorii unui peisaj alb, ca de basm, cu care noi nu eram obișnuiți, căci în Dobrogea noastră, zăpada era
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
1400 cu un IMS de călători. Coborârea am făcut-o pe scurtătură, pe propriile noastre picioare, cu un grup mai numeros. Cărarea era bătătorită, însă tot mai alunecai și te trezeai în zăpada afânată din pădurea de conifere. La ora prânzului, eram departe de cantina noastră din Predeal, așa că am luat masa într-unul din frumoasele saloane ale restaurantului Furnica, întorcându-ne abia seara la cină, din această frumoasă excursie pe cont propriu, dar cu impresii deosebite despre oraș și zonă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399829280.html [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
ieși. E minunat, iubito, îi spuse Criști după ce o consulta la ecograf. Micuța noastră se pregătește, două zile îți mai dau până naști. Sau întors liniștiți, mulțumiți, acasă. Delia verifica frigiderul gândindu-se că ar avea timp să pregătească pentru prânz, supa și măcar salată. — După ce naști, nu doresc să te văd la cratița, ne vom strădui să plătim o menajeră, tu să fii doar mama. Asta îi repeta des Criști, soției sale. — Nu merge încă, avem nenorocitele de rate pentru
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1449321658.html [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
britanic fiind, nimic nu-i mai normal decât să te visezi meridional, să scapi de cețuri și fierturi grele pentru a te prăji la soare și a savura rafinamentul bucătăriei franțuzești. Un an in Provence începe la o masă de prânz, iar la sfârșitul lui, personajele acestei cărți au supravițuit rafalelor Mistralului, curiozității localnicilor, invaziilor repetate ale unor meșteri și musafiri, dar și numeroaselor ocazii în care s-a mâncat și s-a băut mult și memorabil. Romanul este structurat în
Peter Mayle: Un an în Provence. Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/peter-mayle-un-an-in-provence-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339441_a_340770]
-
nopții. Nici ceilalți nu lucrau. Vorbeau în șoaptă, cu teamă. Își puneau întrebări și nu găseau răspunsuri la toate. Unii plecaseră spre centru. Destul de departe. Service-ul era pe Voiniceni, aproape de intersecția Bd.-ului Leontin Sălăjean cu Călărașilor. Era aproape de prânz și nici-un șef nu intra prin secții. O femeie îl căuta pe nea Petrică... - Dumneata ești? - Apăi, eu, dacă mă cauți pe mine! Cine ești mata? - Nea Petrică... eu vin în numele băiatului dumitale, Eugen, ca să... - Ce treabă ai mata cu
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
LA BINE ȘI LA GREU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011. În zori, mă spăl și eu pe față, Ca orice om normal, Trăiesc, ca voi, aceeași viață, Învăț să-not spre mal, La prânz, aceeași supă sorb, Cu-același gust, sărat, Aroma pâinii o absorb, La fel de feliat. Am și eu zile fericite, Uneori, albe nopți, Verile-mi sunt alcătuite Chiar și din struguri copți. Prin junglă, mă strecor, cum pot, Cu-aceeași chibzuință, Transform
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
nevoi... N-am aer de vedetă, Laude nu cer nimănui, Nici dragoste cu sila, ... Citește mai mult În zori, mă spăl și eu pe față,Ca orice om normal,Trăiesc, ca voi, aceeași viață,Învăț să-not spre mal, La prânz, aceeași supă sorb,Cu-același gust, sărat,Aroma pâinii o absorb,La fel de feliat.Am și eu zile fericite,Uneori, albe nopți,Verile-mi sunt alcătuiteChiar și din struguri copți.Prin junglă, mă strecor, cum pot,Cu-aceeași chibzuință,Transform veninul
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Nu mai era atât de bucuroasă cum a fost în primele zile când au sosit la munte. Mereu o surprindea stand gânditoare, cu privirea ațintită în gol. Era clar că ceva o frământa. Astăzi mai erau invitați și la un prânz de către directorul hotelului, în salonul de protocol. Dorea să mai stea de vorbă cu ei, să afle cum s-au simțit și ce mai face prietenul său, doctorul Trăistaru. Mircea spera ca iubita lui să nu se manifeste la fel de apatică
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427097166.html [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
ieși pe ușa batantă a sălii de protocol, venind însoțită de doi ospătari îmbrăcați impecabili în alb, cu tăvile pline de farfurii, o sticla de whisky J&B, gheață, apă minerală și tot ce mai trebuia începerii unei mese de prânz într-adevăr de protocol. Cristina era o tânără până în treizeci de ani, frumoasă, slăbuță, blondă și cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427097166.html [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
cea de a doua serie de cafele. Singurul care fuma era contabilul-șef, un slăbănog înalt de vreun metru optzeci. Cât era de slab, atât de mult mânca și golea paharele. Parcă făcea întrecere cu șeful său ierarhic. După acest prânz care s-a transformat și în cină, tinerii noștri, cerându-și scuze, au dorit să se retragă. Stăteau pe scaun de mai bine de patru ore. Le amorțise picioarele și șezutul, de aceea doreau să plece să se odihnească după
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427097166.html [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
de suprarealism... sau schizofrenie. În ultimul timp, bea mai mult ca de obicei și asta nu-l ajuta deloc. Dar nu mai era problema ei. Nu vedea de ce Rebecca o invitase la masă. Singurul mod de a supraviețui unor asemenea prânzuri era să te îmbeți pulbere. - Știu că nu mai este problema ta, zise Rebecca parcă citindu-i gândurile, dar trebuia să-ți vorbesc. Acum cativa ani, am avut rolul tău și nu mi-a fost ușor să o am în
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1493077955.html [Corola-blog/BlogPost/374014_a_375343]
-
intersectate“ din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces “ o “Sueños...sueños...sueños...“ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri... visuri... visuri...“ Adolescenții intrară în încăperea de la demisol, plină cu legumele ce trebuiau curățite pentru masa de prânz. Nu au fost atât de norocoși ca ceilalți colegi, care au rămas la servit și preparat mâncarea. Era o cameră întunecoasă și umedă, stranie... razele soarelui pătrundeau cu greu printre ferestrele minuscule, garnisite în colțuri cu mici pânze de păianjen
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
care îmbia inexplicabil la confesiune. Și parcă, între toți cei prezenți se înfiripa o legătură tainică ... • Ce ghinion, că personalul de la bucătărie nu a reușit să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie să ne gătim singuri prânzul, spuse o fată, scundă și slăbuță. Suntem izolați aici și trebuie să ne descurcăm. Dar este greu pentru noi să facem așa ceva! Doamne, ce vijelie înspăimântătoare a fost azi noapte! Ați văzut? A fost grindină! Cădeau bucăți de gheață cât
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Iar răutatea vieții acesteia, adică umbletele căii celeilalte, pe care și Apostolul, în parte, le-a numărat, sunt: desfrânarea, înverșunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumești, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără grijă, ura dintre frați, grăirea de rău. Iar lucrul cel mai rău decât toate este nepocăința și neaducerea aminte de ieșirea cea din urmă, adică de mutarea din viață. Acestea sunt
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Efrem_sirul_despre_mantuire_ion_untaru_1326796880.html [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
ne jucam cu ele. Făceam un adevărat campionat. Sora mea, Torica, întotdeauna se dădea mai deșteaptă ca mine. De fapt, fiind șapte frați, eram mereu în competiție, ne vorbeam urât, ne credeam care mai de care mai deștepți. Pe la ora prânzului am scos din traistă turtă cu castravete, am mâncat cu mare poftă și am băut apă rece din fântâna cu cumpănă de la marginea câmpului. Apoi ne-am culcat în iarbă, cu fața spre cer și am început să numărăm norii
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
târziu când am observat că s-a întunecat am zis:”hai să mergem acasă, că e noapte “. Întotdeauna credeam că dacă se întunecă, imediat e noapte. Sora mea, filozoafa, mi-a zis: “ nu e noapte, proasto! E abia trecut de prânz “. În același timp picături mari și reci de ploaie au început să ne stropească fața. În jur nu mai era țipenie de om. Am început să mânăm vitele spre casă. Vântul bătea cu o furie nemaipomenită și nu am mai
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
o vecină a venit la mama și ne-a spus că patru oameni au înviat, iar doi au murit. Într-una din zilele următoare ne-am dus iar la păscut cu animalele.dar eram mult mai atente la cer. Pe la prânz, când am văzut trei nori pe cer, am plecat acasă. Mama când ne-a văzut, și-a făcut cruce. -Ce e, fă, cu voi acasă, năroadelor?! -Păi, nu ai spus matale că atunci când vedem nori să venim acasă? A luat
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
un lătrat, semn că a înțeles tot. - Mami, dar noi ce mai mâncăm acum dacă tati a aruncat tot pe fereastră? Foamea își cerea drepturile, Ionuț era flămând, împărțise micul dejun cu Azorică și îl așteptaseră pe tati, ca să ia prânzul împreună. Laura scoase repede din dulap alte farfurii și aranjă masa pentru ei doi. Din cuptorul încă fierbinte, scoase mâncarea pe care Nicolae nu o văzuse, era mâncarea preferată a lui Ionuț, șnițeluș și cartofiori pai. O lăuda mereu pe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1461779311.html [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
cu ei, le promisese-m că le dau bicicleta tatei să se plimbe cu ea. De unde era să știu eu că ăștia nu se plimbă cu bicicleta pe drum ci prin mărăcini? Le-am dat-o să se plimbe din prânz până-n amiază. Așa a fost, dar când mi-au adus-o erau dezumflate ambele roți. Ce era să mai fac? Am pus-o la locul ei și basta! Până la prânz m-am achitat conștiincios de sarcinile primite de la părinți, dar
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1433839919.html [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
prin mărăcini? Le-am dat-o să se plimbe din prânz până-n amiază. Așa a fost, dar când mi-au adus-o erau dezumflate ambele roți. Ce era să mai fac? Am pus-o la locul ei și basta! Până la prânz m-am achitat conștiincios de sarcinile primite de la părinți, dar mai departe, luat de vâltoarea jocului, am cam uitat de toate! Seara a venit pe nesimțite. “- Am o idee! Zice unul dintre ei. - Ce-ar fi dacă ne-am dechiza
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1433839919.html [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]