9,158 matches
-
Nu vedea dar auzea bocănitul ritmic al cizmei neamțului în podea. Explozia reflectorului de la capătul podului îi răni ochii. Răzuind întunericul, salva de lumină reteză cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens deasupra lui. Miluță mai săltă o treaptă căutându-și cu spinarea un sprijin stabil. Vedenia spectrală, despuiată-n lumină, și-ntunecată la loc, îl trăgea-n sus ca un miraj. Neamțul, un tip, probabil, înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine râios, batjocoritoarea ei iertare, umilind-o cu superioritatea ei orgolioasă. Unde-am stat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simțeam chiar bine, pentru că învățasem între timp multe lucruri noi, deosebit de benefice atât mie, cât și vouă, tuturor. Am să vi le spun pe toate, dar pe rând. Într-o noapte mă visez pe dealul de deasupra curții noastre, era prăbușit și eu mă chinuiam să trec așa, dar mama și tata ,care erau deasupra mea, pe drum, m-au atenționat că am să cad. Le-am spus să nu-și facă griji, că reușesc eu să ies până la urmă. și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
are visele lui, mai mici sau mai mari, mai puternice sau firave ca o părere, dar le avem. Asta vor cei din umbră să dărâme în noi: VISUL, pentru că el este cel care ne înalță. Acolo unde reușesc, omul se prăbușește. Nu-i lăsați, oameni buni, să ne fure visele, iar dacă vedeți vreodată un om „căzut”, ajutați-l să se ridice, redați-i VISUL, ca să poată merge mai departe. Chiar și celui mai aprig dușman. Înseamnă așa de mult un
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
insensibili. Are și tehnologizarea latura ei pozitivă, dar, din păcate, linia ce o desparte de cealaltă, numită dependență, e prea subțire și de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama când o depășim.” Și încă: „Un muzeu gata să se prăbușească, un teatru lăsat în paragină în mijlocul unui oraș ce se pretinde a fi european, o revistă culturală care își suspendă activitatea din lipsă de fonduri sunt doar câteva exemple elocvente în ce privește „puterea lucrului bine făcut” la ora actuală, de către autoritățile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
întregi de frământări și de lacrimi. Pentru ce? Nu eram vinovată cu nimic. Poate doar de faptul că îl iubeam enorm și făcusem din el un idol al sentimentelor mele. Nu puteam accepta că piedestalul pe care îl așezasem se prăbușea încet, știrbit de mizerii pe care eu nu i le-aș fi atribuit niciodată. Am suportat o grămadă de acuze nefondate, încercam să mă apăr pentru ceea ce nu făcusem. Până într-o bună zi. Privindu-mă adânc în suflet, am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
muriseră și la cel mai mic semn de îngăduință din partea lui, revenea, cu speranța unui alt început. Ce departe erau vremurile în care o singură privire, o simplă atingere delicată a mâinilor făceau cât o sută de cuvinte. Totul se prăbușise ca un castel de nisip, în fața valurilor. Când? Unde se pierduse ceea ce până mai ieri părea indestructibil? Cine greșise în toată această poveste, conturată atât de frumos, până la un punct?... Să constate că totul se spulberase pe parcurs, era dureros
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
noastră culturală este știrbită prin proasta gestionare a unor proiecte mai îndrăznețe sau prin subfinanțarea instituțiilor de cultură, ei bine, pentru acest motiv nu a ieșit, nu iese nimeni în stradă, să vocifereze, pe drept!! Un muzeu gata să se prăbușească, un teatru lăsat în paragină în mijlocul unui oraș ce se pretinde a fi european, o revistă culturală care își suspendă activitatea din lipsă de fonduri sunt doar câteva exemple elocvente în ce privește „puterea lucrului bine făcut” la ora actuală, de către autoritățile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare. O pereche de mâini iubitoare era gata oricând să mă ridice din iarba înaltă, presărată cu păpădii galbene, în care mă prăbușeam uneori, din neatenție. - Păpădie, unde ți-s ochii? Pentru o clipă, deveneam o păsăruică purtată în zbor de brațe puternice, care mai apoi, mă așezau încet, între ceilalți bănuți aurii ai câmpului, eu ...cel mai mare dintre toate. Griji? Ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși lumea ("Lumea devine temniță, spital" Nocturnă). Altarul cerului se prăbușește peste poet, conștiința lui este terorizată de surpări apocaliptice. Natura dușmană provoacă o prăbușire în microcosmos. Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol. (Aproape novembre) Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
presă. Stimulentul acestei acțiuni de sistematizare a fost cutremurul din martie 1977. Pe 4 martie, la ora 20:30, s-a produs cel mai grav cutremur de pământ din istoria țării cu magnitudinea de 7,3 grade Richter. S-au prăbușit sau au fost avariate grav 32.897 de locuințe, au fost afectate 763 de unități industriale de construcții și transporturi, au fost distruse numeroase instituții publice, magazine, școli și alte clădiri social-culturale. S-au înregistrat (până la 14 martieă 1.541
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de înțelegere: „- Cred că ar trebui să te bazezi pe forțe proprii pentru nemurire. Venirea unui copil pe lume este o minune a lui Dumnezeu. Omul nu face decât să deschidă brațele și să îl primească. Pentru a nu te prăbuși în neant este nevoie de mai mult efort.” Profesorul nu a răspuns strict la „provocare”. Sau a răspuns în felul său, divagând la modul ce îi este propriu: făcând asociații libere tot în sfera culturii. Nu poate formula o distincție
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a venit, așa, deodată, fără să-mi fi spus mai dinainte? Azi, Ilinco! șopti fierbinte Virgil. Trebuie! Dar nu pot azi, tu nu-nțelegi? Mă trimite mama pînă la mătușa Lisaveta, să-i aduc niște lînă. Virgil crezu că se prăbușește poarta peste el. Toate-i mergeau de-a-ndoaselea). Dacă nici de data asta nu reușea... Întîi mergem după comoară, Ilinca... Și, după ce-o găsim, trecem și pe la mătușa ta și aduc eu lîna. Cum s-o cari tu singură? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil nu observase încă nimic pînă atunci. Auzindu-l însă pe Vlad vorbind și, mai ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o lespede, cu capul în palme, suspinînd. În urma lui alergă și Vlad. Ilinca!... răsună plină de duioșie întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cînd trecu pe lîngă Nuțu, se feri puțin în lături, dar se împiedică de ceva și începu să se clatine. Vru să se sprijine de Nuțu, însă nu făcu decît să-l tragă și pe acesta după el și se prăbușiră amîndoi în mocirlă. Noroc de un strat mai gros de papură și de frunze moarte, care îi împiedică să se cufunde prea tare în mîlul negru și cleios. Se zbătură cîteva clipe acolo temîndu-se să nu-i înghită bahna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luat-o la fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și s-a aruncat în adînc, n-a lăsat-o să se prăbușească, ci a prefăcut-o într-o pasăre albă, mi se pare că în lebădă, și a început să plutească spre soare. Ce frumos! se înveseli Ilinca. Iar turcii care-o urmăreau, văzînd-o cum zboară, nu și-au mai dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru oi și vite chiar dacă era prin unele porțiuni, acolo rămînea. Doar sălbăticiunile muntelui dacă mai umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
greoi și neîndemînatic, nu putu să-și păstreze nici echilibrul și nici să-și dea seama cîtă greutate poate suporta un arin ca acela. Așa că la un moment dat vîrful se îndoi din ce în ce mai tare, pînă se rupse, iar Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în același timp la mare, ci pentru că găsise o nouă atracție, mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru că găsise o nouă atracție, mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a fi admirată. Profesorul: Oamenii de știință “căntăresc” periodic Pămăntul și au constatat că în fiecare an greutatea și volumul Pămăntului cresc datorită depunerilor prafului cosmic și a meteoriților. Oare va rezista încă 5 milioane de ani fără să se prăbușească în haos? Pentru că așa se poate schimba axa cu urmări dezastruoase de climă așa cum a pățit-o Marte. Evelin: Mai întăi Pămăntul se va încălzi continuu, mările și oceanele vor da în clocot, Pămăntul poate face explozie și ... Profesorul: Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de minute. Cănd se închide înghite obiecte, ființe, vapoare, avioane care se afla întămplător în zonă și dispar în tunelul timpului. Adam: Mai este și o altă... legendă S.F.: cu mii de ani în urmă, în zona Bermudelor, s-a prăbușit o cometă cu un nucleu de o forță electromagnetică neobișnuită care defectează busole, motoarele avioanelor, vapoarelor și le scufundă. Eva: Mai este o poveste S.F.: în adăncuri ar exista o cantitate enormă de gaze care, periodic, fac explozie dislocănd mari
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]