1,618 matches
-
cei cinci câini, iar ei, după ce mâncau, veneau toți să-i mulțumească. Îl pupau pe mână, pe față. Nemaipomenit. Nu vă era greu cu atâția câini? Dulăii noștri au mai făcut opt câini mici. Îi mai ai? — Nu, s-au prăpădit după ce a murit Sergiu. Imediat. Știi, animalele sunt de o mie de ori mai sensibile decât oa me nii. N-au mai mâncat, iar noi am început să le dăm vitamine ca să li se facă foame. După vreo trei luni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sunt de o mie de ori mai sensibile decât oa me nii. N-au mai mâncat, iar noi am început să le dăm vitamine ca să li se facă foame. După vreo trei luni s-au dus, săracii. Înainte să se prăpădească Sergiu, au urlat, știi, cum urlă lupii. N-am înțeles de ce. Sergiu era bine. Nu era un om bolnav. Veniserăm de la Berlin, după o se rie de concerte la care a avut un succes demențial. Părea sănătos. Am plecat în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Cum să-i las?“ Dar eu, în cele din urmă, îmi făceam apari ția și le spuneam: „E ora opt“, adică: e timpul s-o șter geți! Ei râdeau, se ridicau și își luau politicos tălpășița. După ce Sergiu s-a prăpădit, mi-au mărturisit că se simțeau orfani. E ciudat că pot să văd înregistrările filmate, dar mi-e impo sibil să-i ascult concertele pe CD. — De ce? Oamenii îmi tot spun: „Ce bine că-l ai lângă tine prin muzică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nouă, câte zece ani de detenție cum au putut suporta atâta suferință. Eu n-aș fi putut rezista nici trei zile. Mi-au răspuns: „Numai credința în Dum ne zeu ne-a salvat.“ Unii au supraviețuit, dar câți s-au prăpădit? Ar trebui ridicate monumente la Aiud, la Canal, unde a fost călcată în picioare floarea acestei țări. — Sunt doar două din zecile de locuri în care ni s-a cru cificat libertatea, am spus, îndreptându-mă spre ferea stră, căci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să-l asculte la Istorie, tot din bancă, bineînțeles. În spatele lui Simulescu, mă făcusem mic și nevăzut ca să-i pot sufla cât mai bine. Profesorul, Costin, fusese elevul lui Iorga. Era un tânăr foarte cumsecade, dar din nefericire s-a prăpădit peste câțiva ani din pricina surmenajului. După primele întrebări la care Sirnuleseu a răspuns strună, dirijat de mine, profesorul i-a pus următoarea întrebare: ― Cine nu era creștin în vremea aceea? (Ne aflam în Evul mediu.) Și cum Simulescu aștepta cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Științe Naturale"; "Domnul profesor Drăganescu de Drept și Filozofie..." Cel mai mare succes de imitație cu profesorii, însă, l-am obținut cu Crăcănel și mai ales cu Cioc! A fost ceva nemaipomenit! Numai îl anunțasem pe Crăcănel, și toți se prăpădiseră de rîs! Dar, când am deschis gura și-am dat drumul frazelor lui stereotipe, rostite cu încetinitorul, a fost o explozie de hohote: "E-le-fan-tul-e-un-a-ni-mal-de-o-mă-ri-me-co-lo-sa-lă!" Și așa mai departe! La Cioc, profesorul de Gimnastică, a fost culmea succesului. Mi-am dus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
putea s-o oprească, ci fiindcă acea sete de libertate, de aventură, de inteligență, de fericire și de nebunie era chiar viața ei. Aceea devenise normalitatea ei. Multe femei de vârsta ei aveau demult case și copii. Casa ei se prăpădise odată cu moartea logofătului Litovoi, iar cea de la Albești fusese de două ori incendiată. Acum, Însă, Erina simțea că ceva s-a schimbat. Se produseseră minuni la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Cea mai mare era Întoarcerea lui Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum, să fie luat din drumul ei, 8. și atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, 10. și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
neurolog la modă. Hallipa spera mult de la schimbarea asta. Lenora însă, de când era vorba de plecare se îmbolnăvise de friguri și moralul îi era încă mai scăzut. Plângea ca un copil, spunea că e gonită din casă, că se va prăpădi prin spitale, că plecarea e pentru ea deopotrivă cu moartea. Astfel încît ai ei vedeau pe de o parte datoria de a o îngriji, pe de alta căpătau un fel de milă, de superstiție. Frigurile, credea Lina, erau paludice, ceea ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
insufla Mardoheu. 4. Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului, și faima lui se răspîndea în toate ținuturile, pentru că ajungea din ce în ce mai puternic. 5. Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor, i-au omorît și i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. 6. În capitala Susa, Iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de oameni, 7. și au junghiat pe Parsandata, Dalfon, Aspata, 8. Porata, Adalia, Aridata, 9. Parmasta, Arizai, Aridai, și Vaiezata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
pentru că ajungea din ce în ce mai puternic. 5. Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor, i-au omorît și i-au prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. 6. În capitala Susa, Iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de oameni, 7. și au junghiat pe Parsandata, Dalfon, Aspata, 8. Porata, Adalia, Aridata, 9. Parmasta, Arizai, Aridai, și Vaiezata, 10. cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul Iudeilor. Dar n-au pus mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
Hamedata, vrăjmașul Iudeilor. Dar n-au pus mîna pe averile lor. 11. În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră uciși în capitala Susa a ajuns la cunoștința împăratului. 12. Și împăratul a zis împărătesei Estera: "Iudeii au ucis și au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ținuturi ale împăratului?... Care-ți este cererea? Ea îți va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta." 13. Estera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
o adunare de sărbătoare; strîngeți pe bătrîni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul. 15. "Vai! ce zi!" Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17. S-au uscat semințele sub bulgări; grînarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18. Cum gem vitele! Cirezile de boi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
nu-l mai pot ierta. 3. În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte." 4. Ascultați lucrul acesta, voi care mîncați pe cel lipsit, și prăpădiți pe cei nenorociți din țară. 5. Voi, care ziceți: Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, și Sabatul ca să deschidem grînarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strîmbăm cumpăna ca să înșelăm? 6. Apoi vom cumpăra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
cei cinci câini, iar ei, după ce mâncau, veneau toți să-i mulțumească. Îl pupau pe mână, pe față. Nemaipomenit. Nu vă era greu cu atâția câini? Dulăii noștri au mai făcut opt câini mici. Îi mai ai? — Nu, s-au prăpădit după ce a murit Sergiu. Imediat. Știi, animalele sunt de o mie de ori mai sensibile decât oa me nii. N-au mai mâncat, iar noi am început să le dăm vitamine ca să li se facă foame. După vreo trei luni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sunt de o mie de ori mai sensibile decât oa me nii. N-au mai mâncat, iar noi am început să le dăm vitamine ca să li se facă foame. După vreo trei luni s-au dus, săracii. Înainte să se prăpădească Sergiu, au urlat, știi, cum urlă lupii. N-am înțeles de ce. Sergiu era bine. Nu era un om bolnav. Veniserăm de la Berlin, după o se rie de concerte la care a avut un succes demențial. Părea sănătos. Am plecat în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cum să-i las?“ Dar eu, în cele din urmă, îmi făceam apari ția și le spuneam: „E ora opt“, adică: e timpul s-o șter geți! Ei râdeau, se ridicau și își luau politicos tălpășița. După ce Sergiu s-a prăpădit, mi-au mărturisit că se simțeau orfani. E ciudat că pot să văd înregistrările filmate, dar mi-e impo sibil să-i ascult concertele pe CD. — De ce? Oamenii îmi tot spun: „Ce bine că-l ai lângă tine prin muzică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nouă, câte zece ani de detenție cum au putut suporta atâta suferință. Eu n-aș fi putut rezista nici trei zile. Mi-au răspuns: „Numai credința în Dum ne zeu ne-a salvat.“ Unii au supraviețuit, dar câți s-au prăpădit? Ar trebui ridicate monumente la Aiud, la Canal, unde a fost călcată în picioare floarea acestei țări. — Sunt doar două din zecile de locuri în care ni s-a cru cificat libertatea, am spus, îndreptându-mă spre ferea stră, căci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim livezi? Iubirea noastră nu e cuplaj de maidanezi, te rog să cauți alte locații potrivite»... Fac cereri, iubi, 'ntr-una, de-atunci, poate mă crezi, am ochii roși, o vârstă, cireșul mă înghite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. 18. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu. 19. Căci este scris: Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți." 20. Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? 21. Căci întrucît lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
luam după această hîrtie, cariera mea nu părea deloc ispititoare. O școală dintr-un sat. În familie se ținu consiliu. Mama dorea să rămîn la oraș. Nutrea încă speranțe în viitorul meu iar la țară știa că m-ar fi prăpădit, cum pierzi în ocean un marinar. Tata expuse reversul chestiunii: mai întîi trebuia încălcată o lege - ceea ce, admitea chiar dînsul, în condițiile de astăzi n-ar fi fost mare lucru. Dar cine îmi poate asigura un post mai bun? Trebuiau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă laud, să mă dau mare, să vă Îmbrobodesc În fel și chip și vouă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a lăsat pământurile În seama arendașilor și norocul lui cel mare a fost că a plecat În străinătățuri nu cu multă vreme Înainte de venirea comuniștilor. Ăia i-au confiscat averea, iar el a scăpat cu bine și s-o fi prăpădit demult prin țările Apusului. A rămas de pe urma lui numai vorba cu pianul, căci proștii veniți la putere nechemați de nimeni au pus de i-au dărâmat conacul Încăpere cu Încăpere, ca să nu mai rămână nimic care să amintească de exploatatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]