1,452 matches
-
angajat rareori într-un proiect la fel de temerar precum cel al definirii criteriilor creativității. Dacă stabilirea unui criteriu valid pentru „reușita unui șofer de autobuz” prezintă dificultăți, este evident că obținerea unui criteriu de măsurare a „creativității” în scopul verificării valorii predictive a testelor va provoca majore probleme teoretice și practice (pp. 285-286). După mai mult de 30 de ani de investigații în domeniu, problema stabilirii criteriilor, deși discutată aici numai în termenii produselor creative (cel mai utilizat criteriu), constituie încă o
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ani de investigații în domeniu, problema stabilirii criteriilor, deși discutată aici numai în termenii produselor creative (cel mai utilizat criteriu), constituie încă o piedică majoră în calea progresului cercetării psihometrice a creativității. De exemplu, criticii consideră că validitatea discriminatorie și predictivă și validitatea de criteriu în general nu au fost încă demonstrate (Gardner, 1988b, 1993a; Kogan și Pankove, 1974; Wallach, 1976). Weisberg (1993) folosește acest argument pentru a critica testele de asociații distante, de intuiție, personalitate și gândire divergentă, afirmând că
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
frecvent, Wallach (1976) afirmă că „există o variație mare și sistematică a performanțelor subiecților - însă rezultatul diferențelor individuale la testele de fluență ideativă captează doar în mică măsură sau deloc acea variație sistematică” (p. 60). Presupusele cauze ale inexistenței validității predictive variază considerabil. În timp ce unii desconsideră metodele psihometrice în totalitate (Gardner, 1988b; Weisberg, 1993), alții susțin că testele de gândire divergentă sunt influențate de antrenament, de condițiile de testare și alte aspecte legate de administrare (Hattie, 1980; Wallach, 1976), că studiile
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au întreprins numeroase studii ce evidențiază măcar în parte validitatea discriminatorie și corelațiile dintre rezultatele testelor de gândire divergentă și diferite criterii, inclusiv cel al performanței creative la adulți. Mulți cercetători consideră astăzi că valoarea cea mai ridicată a validității predictive a testelor de gândire divergentă se înregistrează la elevii dotați intelectual și la cei cu performanțe superioare (Runco, 1986c) și numai atunci când indică performanța în domenii specifice (Hocevar, 1981; Milgram, 1976, Runco 1986b). Gardner (1988b) constată dependența autoevaluării de comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
surprinzător, după aproape 50 de ani de cercetare și dezvoltare, această distincție este încă învăluită în ceață. Deși recomandările ce urmează nu sunt deloc exhaustive, ele le permit cercetătorilor să își consolideze contribuțiile la studiul creativității. În primul rând, validitatea predictivă a studiilor longitudinale exprimă rareori forța predictivă a interacțiunilor creativitate-inteligență și această observație se poate datora faptului că majoritatea studiilor longitudinale au fost elaborate aproape exclusiv pe baza analizelor bivariate de corelație - fapt previzibil ținând cont că majoritatea investigațiilor au
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetare și dezvoltare, această distincție este încă învăluită în ceață. Deși recomandările ce urmează nu sunt deloc exhaustive, ele le permit cercetătorilor să își consolideze contribuțiile la studiul creativității. În primul rând, validitatea predictivă a studiilor longitudinale exprimă rareori forța predictivă a interacțiunilor creativitate-inteligență și această observație se poate datora faptului că majoritatea studiilor longitudinale au fost elaborate aproape exclusiv pe baza analizelor bivariate de corelație - fapt previzibil ținând cont că majoritatea investigațiilor au fost întreprinse cu decenii în urmă. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fost întreprinse cu decenii în urmă. Deoarece distincția dintre creativitate și inteligență rămâne o enigmă, cercetătorii care ignoră interacțiunea dintre cele două concepte - indiferent de metoda de evaluare folosită - pot pierde din vedere piese importante dintr-un puzzle al validității predictive. În al doilea rând, majoritatea literaturii de specialitate consacrată creativității a apărut acum câteva decenii, când tehnicile statistice nu erau suficient perfectate (prin urmare, erau aproape incapabile să surprindă diferențele dintre grupuri), iar aplicabilitatea lor era limitată. Revizuirea datelor publicate
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
prin intermediul instrumentelor de analiză statistică de dată recentă, cum ar fi ecuația structurală de modelare, va oferi o viziune mai precisă și mai realistă asupra cercetării psihometrice a creativității. Este în speță cazul multiplelor studii longitudinale, a cercetărilor de validitate predictivă sau al studiilor care au tratat legătura inteligență-creactivitate. În al treilea rând, odată cu dezvoltarea intensivă a teoriilor sistemice ale creativității, analiza psihometrică a creativității orientată exclusiv asupra unui anumit domeniu (proces, persoană, produs sau context) este mai susceptibilă la critici
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetători, dintre care îi menționăm pe Mark A. Runco, Teresa M. Amabile și Robert J. Sternberg, pentru că ne-au permis accesul la lucrările lor. Toate interpretările și opiniile din capitolul de față aparțin în exclusivitate autorilor. Problemele referitoare la validitatea predictivă a testelor de gândire divergentă vor fi analizate ulterior în contextul altor poziții critice față de metodele psihometrice. Măsurarea proceselor asociative constituie temelia lucrărilor psihometrice de creativitate actuale. Cu toate acestea, în ultima vreme interesul față de acest aspect al procesului creativ
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mechanical inventiveness”, Creativity Research Journal, 5, pp. 157-163. Cooper, E. (1991), „A critique of six measures for assessing creativity, Journal of Creative Behavior, 25, pp. 194-204. Cramond, B. (1993), „The Torrance Tests of Creative Thinking: From design through establishment of predictive validity”, în R.F. Subotnik și K.D. Arnold (eds.), Beyond Terman: Contemporary longitudinal studies of giftedness and talent (pp. 229-254), Ablex, Norwood, NJ. Cramond, B. (1994), „We can trust creativity tests”, Educational leadership, octombrie, pp. 70-71. Cramond, B., Martin, C.E., Shaw
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
45, pp. 407-414. Kirton, M.J. (ed.) (1992), Adaptors and innovators: Styles of creativity and problem solving, Routledge, Londra. Kirton, M.J., McCarthy, R. (1988), „Cognitive climate and organizations”, Journal of Occupational Psychology, 61, pp. 175-184. Kogan, N., Pankove, E. (1974), „Long-term predictive validity of divergent-thinking tests: Some negative evidence”, Journal of Educational Psychology, 66, pp. 802-810. Larson, G.E., Haier, R.J., Hazen, K. (1995), „Evaluation of a «mental effort» hypothesis for correlations between cortical metabolism and intelligence”, Intelligence, 21, pp. 267-278. Lehman, H.C.
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
E.P. (1972a), „Can we teach children to think creatively?”, Journal of Creative Behavior, 6, 144-143. Torrance, E.P. (1972b), „Career patterns and peak creative achievements of creative high-school students 12 years later”, Gifted Child Quarterly, 16, pp. 75-88 Torrance, E.P. (1972c), „Predictive validity of the Torrance Tests of Creative Thinking”, Journal of Creative Behavior, 6, pp. 236-252. Torrance, E.P. (1972d), „Predictive validity of «bonus» scoring for combinations on repeated figures tests of creative thinking”, Journal of Psychology, 81, pp. 167-171. Torrance, E.P.
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
patterns and peak creative achievements of creative high-school students 12 years later”, Gifted Child Quarterly, 16, pp. 75-88 Torrance, E.P. (1972c), „Predictive validity of the Torrance Tests of Creative Thinking”, Journal of Creative Behavior, 6, pp. 236-252. Torrance, E.P. (1972d), „Predictive validity of «bonus» scoring for combinations on repeated figures tests of creative thinking”, Journal of Psychology, 81, pp. 167-171. Torrance, E.P. (1974), Torrance Tests of Creative Thinking: Norms-technical manual, Ginn, Lexington, MA. Torrance, E.P. (1976), „Creativity testing in education”, Creative
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Khatena, J. (1970), „What kind of person are you?”, Gifted Child Quarterly, 14, pp. 71-75. Torrance, E.P., Khatena, J., Cunnington, B.F. (1973), Thinking creatively with sounds and words, Scholastic Testing Service, Bensenville, IL. Torrance, E.P., Safter, H.T. (1989), „The long-range predictive validity of the Just Suppose Test”, Journal of Creative Behavior, 23, pp. 219-223. Torrance, E.P., Tan, C.A., Alhnan, T. (1970), „Verbal originality and teacher behavior: A predictive validity study”, Journal of Teacher Education, 21, pp. 335-341. Torrance, E.P., Wu
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Scholastic Testing Service, Bensenville, IL. Torrance, E.P., Safter, H.T. (1989), „The long-range predictive validity of the Just Suppose Test”, Journal of Creative Behavior, 23, pp. 219-223. Torrance, E.P., Tan, C.A., Alhnan, T. (1970), „Verbal originality and teacher behavior: A predictive validity study”, Journal of Teacher Education, 21, pp. 335-341. Torrance, E.P., Wu, T.H. (1981), „A comparative longitudinal study of the adult creative achievement of elementary school children identified as highly intelligent and as highly creative”, Creative Child and Adult Quarterly
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și un grad ridicat de fidelitate a inferențelor sesizate. Este însă posibil să existe critici care pun la îndoială creativitatea unor astfel de comportamente inovatoare. În realitate, cea mai frecventă întrebare cu privire la cercetarea experimentală vizează variabilele dependente și validitatea lor predictivă: cum relaționează creativitatea din mediul natural cu variabilele dependente - indicatorii creativității? Dintr-o perspectivă optimistă, creativitatea poate fi alcătuită din acești indicatori: ei pot constitui părți componente ale complexului creativ sau pot fi, cel puțin, indicatori ai potențialului creativ, presupunându
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
diferențială a creativității excepționale Toți psihologii care au fundamentat metodologia cercetării istoriometrice - precum Quételet, Galton, J.M. Cattell, Thorndike și Cox - au fost interesați, în mod special, de diferențele individuale și au explorat posibilitatea corelației dintre variația transversală a anumitor variabile predictive cu variabilele de criteriu relevante, precum performanța creativă. Investigația istoriometrică a celor mai iluștri creatori ai lumii a permis măsurarea scorurilor extreme ale variabilei criteriu. În orice caz, interesul trezit de psihologia diferențială aplicată la creativitatea superioară a persistat până
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1973). Unul dintre meritele acestor studii variate este conștientizarea asemănării pregnante a portretului geniului creativ desprins din cercetările istoriometrice cu imaginea redată de investigațiile psihometrice întreprinse asupra creatorilor contemporani (Eysenck, 1995; Simonton, 1994b). Desigur, cercetătorii sunt incapabili să identifice valoarea predictivă a performanței creative în absența unui criteriu adecvat. În mod corespunzător, mulți cercetători și-au dedicat atenția localizării caracteristicilor psihometrice ale celor două variabile de criteriu majore recunoscute de istoriometriști. În primul rând, unii istoriometriști au examinat productivitatea creativă pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
configurations: The case of Japanese civilization”, Journal of Cross-Cultural Psychology, 27, pp. 354-375. Simonton, D.K. (1997a), „Achievement domain and life expectancies in Japanese civilization”, International Journal of Aging and Human Development, 44, pp. 103-114. Simonton, D.K. (1997b), „Creative productivity: A predictive and explanatory model of career trajectories and landmarks”, Psychological Review, 104, pp. 66-89. Simonton, D.K. (1997c), „Foreign influence and national achievement: The impact of open milieus on Japanese civilization”, Journal of Personality and Social Psychology, 72, pp. 86-94. Simonton, D.K.
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care încercă să surprindă, calitativ sau cantitativ, desfășurarea unui eveniment, sa prevadă existența unui obiect, proprietate sau proces, în realitate sau într-un spațiu conceptual, fie el formal sau artistic. Prin intermediul ipotezei omul explorează stările fenomenale, încercând să asambleze modele predictive sau interpretante de stare naturală. Există ipoteze cu privire la creația și evoluția universului, ipoteze vizând apariția și evoluția vieții pe pământ sau pe alte posibile sisteme planetare aparținând altor stele. Se construiesc ipoteze asupra direcției și vitezei schimbărilor climatice pe pământ
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
asemenea, vom reține ipotezele testabile, respingându-le din capul locului pe cele pentru care nu există posibilități de verificare a adevărului lor. Ipotezele au funcția de descriere a fenomenelor, dar și de explicare a lor, ceea ce se desemnează prin dimensiunea predictivă. Comunicabilitatea ipotezelor trebuie privită în dublu sens: transmiterea lor în grupul de specialiști, pe de o parte, și spre publicul larg, fără calificare în domeniu. Și într-un caz și în celălalt, imaginea pe care și-o face receptorul trebuie
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
cunoștințe adecvate, în special despre nașterea Națiunii, a tradițiilor și a educației. * Teoriile consistenței, în fine (Duflos, in Deschamps și Beauvois, 1996), afirmă că acțiunea (sau intenția sa) decurge din atitudine, individul încercînd să armonizeze cele două niveluri. Această trăsătură predictivă a comportamentului plecînd de la o atitudine este totuși destul de contestată astăzi (Channouf et al., in Deschamps și Beauvois, 1996). Acest ultim punct, dificil de rezolvat și de sintetizat în cîteva rînduri, este conceput diferit în cadrul teoriei reprezentărilor sociale. Acestea integrează
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
între cele două tendințe ale reprezentării profesionalității și afectivității grupale (cf. R. Sainsaulieu, L'identité au travail. Les effets culturels de l'organisation, Paris, Presses de la FNSP, 1985). Factorul "vîrstă" sau chiar, cîteodată, statutul sexual par a avea o valoare predictivă sau de diferențiere mai mare în studiile despre practicile politice și sulturale (Ferréol, 1998), decît apartenența sociodemografică sau grupală. Dar, în acest caz, cum să definim o clasă de vîrstă? Dificultatea unui astfel de demers invită la prudență și conduce
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
El are funcția dominantă de constatare și diagnosticare a unor achiziții considerate deja ca existente. Examenul se prezintă ca o formă de control relativ separată de programul de instruire, având și funcția de bilanț, cu scopul de orientare școlară și predictivă. Includem aici examenul de bacalaureat, examenele curente din timpul studenției, examenul de licență. Concursul presupune confruntare, luptă, întâlnire și concurență între persoane care consideră că au o anumită competență într-o direcție a formării. Concursul este o etapă inițială de
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
la începutul unui ciclu de școlarizare (vezi concursul de admitere la facultate), fie la trecerea dintr-un ciclu de învățământ în altul, în zona mono-obligatorie a sistemului școlar (din ciclul primar în cel gimnazial, de pildă). Concursul are un caracter predictiv. Probele de concurs apelează la relevarea unor: - cunoștințe acumulate în domeniul specialității sau în domenii conexe, care au valoare operațională pentru profilul vizat; - aptitudini și interese; - abilități (tehnice, de execuție etc.), în cazul domeniilor aplicative (cf. Radu, 2000, p. 109
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]