4,319 matches
-
caractere pe deplin vii și omenești cu totului tot. De neputința de-a crea oameni reali bolesc cu deosebire cei mai mulți poeți moderni în dramele lor, o lipsa care e foarte esplicabilă într-o vreme ca a noastră, de o reflecțiune predominantă, de un raționament forte, mai ales că un tezaur întreg de (contemplațiuni) idei și cugetări, chiar de-o natură profundă, a devenit deja avere (comună) publică. Această lipsă trebuie să retrolucre neapărat și asupra artiștilor reprezintatori, a căror talent d-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
finită (endlich), o regiune (Reich) de interese ideale, de scopuri conștiute de sine (selblstbewusst), în cari omul privea deschisă o a doua lume de spiritualitate (Geistigkeit) liberă. Actorul cel mare, precum are de-a crea corpuri tipurilor de-o reflecțiune predominantă și de-un patos universal și retoric, corpuri care să le dea puterea greutății (Schwerkraft) de-a se susține și de-a se putea mișca pe pământ ca ființe de felul nostru, tot astfel însă e de datorința lui ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
specifică de-a elibera din sine caracterul intuit ca pe-o (viață) esistență deosebită și coerentă în sine. Amândouă sânt așadar numai prin pătrunderea momentelor dezvoltate. Însă feliul (speția) activităței artistice condiționează o diferință în direcțiune. Reprezintatorii dotați cu intuițiune predominante genială au, cum am zice, bogăția manifestărilor de viață a unui caracter, le au c-o singură lovitură naintea lor, și ce e deosebit li se asimilează, ca printr-un proces natural, într-un organism complect. Ei, până la un grad
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
genere uman. Tipuri ca Carol și Franz Moor, Faust, Lady Makbeth, Cleopatra și Medea și unele figuri a umorului shakespearian, cum sînt: Falstaff, Parolles și bufonii săi ș. m. d. aparțin categoriei acestia. n Teodorini Poni Această lature a privirei predominant intuitive, care de la aceasta abia se orientează asupra accesoriilor și particularităților (... ), această lature a fost reprezintată printre actorii germani (cu deosibire) decisivamente prin Fleck și Ludovic Devrient. Cel dentîi, poate artistul cel mai dotat de natură, era prin însăși organizațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte obiectivitatea interesului pentru arte și inteligența este supusă la orice schimbări. O garanție pentru curățenia principiilor este numai în cugetul moral și într-o cunoștință care să stea la înălțimea acelui cuget. Siguranța cum că calitățile acestea sânt cele predominante îi asigurează unui director chiar oarecare stimă din partea celor loviți în egoismul lor, căci în natura omenească totuși se află instinctul neînlăturat de-a recunoaște ce-i rațional și substanțial. Daca o direcție în genere merită acest nume, întru cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
50 de astfel de grupuri, dar numai un sfert dintre ele au motivații religioase. Pe de o parte, unele organizații se revendică de la convingeri religioase precum catolica IRA sau grupările protestante paramilitare din Irlanda de Nord, dar aspectele naționaliste sau separatiste sunt predominante, iar pe de altă parte sfârșitul războiului rece și prăbușirea sistemului comunist sovietic au însemnat pentru lumea musulmană eșecul unuia dintre cele mai generoase proiecte de emancipare marxismul. O resurecție a fundamentalismului apărea, în aceste condiții, ca fiind inevitabilă. Creșterea
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
față de ceea ce însemna el pe vremea fenomenului ,,Războiul rece", cât și față de cel din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. ,,Strategia Națională de Securitate" a S.U.A. a recunoscut terorismul, în memorabila frază ,,intersecția radicalismului cu tehnologia", ca amenințarea predominantă a securității, în perioada post-Războiul Rece. Impactul cataclismic din 9/11 septembrie 2001, atât asupra conștiinței strategice americane, cât și asupra nivelului de securitate internațional poate fi greu de depășit. Aceste atacuri au rezultat din combinarea factorilor culturali, politici și
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Naufragiază și înoată ca să supraviețuiască; ajunge cu bine la mal în ținutul Lilliput; este luat prizonier și purtat de-a lungul țării (cap. I). Trecerea de la persoana întîi narativă la persoana a treia folosită în rezumat e concordantă cu utilizarea predominantă a timpului prezent în titlurile de capitole din romanul Călătoriile lui Gulliver. Despre acestea din urmă ni se spune că ar fi fost adăugate de editorul (ficțional) Richard Sympson. Din moment ce el este cel care se adresează cititorului în titlurile de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trecută cu vederea, și anume natura metonimică a acestei descrieri care reflectă stările sufletești ale lui Stephen, personajul-reflector al romanului. Este o descriere trăită a unui fragment al lumii exterioare care devine oglinda lumii interioare a eroului. Astfel, situația narativă predominantă corespunzătoare trebuie întotdeauna să fie luată în considerare atunci cînd înregistrăm formele fundamentale ale narațiunii. Afirmațiile referitoare la un anumit profil narativ și la un anumit ritm narativ sînt, prin urmare, semnificative doar atunci cînd au legătură cu funcția lor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aceasta este mai slabă atunci cînd un personaj-reflector și perspectiva interioară predomină. Dacă încercăm să facem o schiță a unei camere descrise în ficțiune, vom obține un test destul de fiabil pentru distingerea prezentării spațiale perspectivale și aperspectivale. Într-o narațiune predominant perspectivală, interiorul unei camere nu e niciodată descris într-o asemenea manieră încît să putem face o schiță grafică a acesteia, chiar dacă cititorului i se oferă un inventar mai mult sau mai puțin complet al obiectelor din încăpere. Citatul următor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
interioare a lui Scrooge. Dickens era, de fapt, în aceeași măsură interesat de descrierea vie a bucuriilor dezarmante ale Crăciunului ca expresie a unei "philosophie de Noël"327 și de descrierea convertirii lui Scrooge. Perspectiva externă a naratorului și aperspectivismul predominant sînt în mare măsură în acord cu intenția menționată anterior. Dacă ne gîndim că schimbarea care a avut loc în sufletul lui Scrooge este adevărata temă a poveștii, atunci situația apare într-o altă lumină. Motivația psihologică a introspecției și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situația narativă personală. Situația narativă a acestor opere este marcată de coexistența unui personaj-narator auctorial și a unui personaj-reflector personal. Această coexistență se prezintă de obicei ea însăși în cadrul profilului narativ ca o secvență: o secțiune în narațiunea personală este predominantă. Un exemplu tipic pentru o astfel de tranziție apare în capitolul al XXII-lea al romanului Emma al lui Jane Austen, la începutul căruia vocea unui narator auctorial se aude distinctiv. Mulți dintre romancierii moderni procedează în mod similar. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
funcționează ca personaj-narator, ci mai degrabă ca personaj-reflector). Dacă excludem cazurile menționate, este evident că aproape toate narațiunile care se deschid cu o propoziție în care pronumele personal "el" sau "ea" apar ca "semnale-serie nesecvențiale" reflectă o situație narativă personală predominantă; persoana la care se referă aceste pronume personale este aproape întotdeauna un personaj-reflector. Acest fapt explică, de asemenea, frecvența uimitoare a acestui fenomen în povestirile lui James, Anderson, Hemingway, din moment ce toți acești autori manifestă o preferință pronunțată pentru situațiile narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și slăbiciune? Dumnezeu știe dacă era cel mai bun lucru". După aceasta, într-adevăr, situația devine personală, dar intervențiile auctoriale ocazionale și indicațiile regizorale sînt vizibile pînă la sfîrșit. Cu excepția primului paragraf, Schwere Stunde este o narațiune cu o situație predominant narativă, dar nu exclusiv personală. Figura ficționalizată a lui Friedrich Schiller, care funcționează ca personaj-reflector, influențează prezentarea mai mult decît personajul-narator auctorial, care vorbește ocazional. Prin intermediul unei propoziții introductive etice, începutul narativ anticipează situația narativă personală care predomină în povestire
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și reproduse într-o formă ușor alterată. Această variație modifică înțelesul originar și impregnează expresia cu ironie. Cititorul poate vedea și recunoaște acest proces o dată cu cadrul situației narative auctoriale a romanului Muntele vrăjit; în orice caz, în situația narativă auctorială predominantă în prima parte din Ulise, acest proces se unește complet cu cel al compoziției, care poate fi doar dedus. Diferențele dintre contextul structural, în care aceste elemente transpersonale sînt incluse în fiecare dintre cele două romane, fac să nu fie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situat într-un timp și spațiu definite, cu cele ale personajului-narator, care nu este prins în timp și spațiu. În Tristan, această fluctuație între o situație auctorială și una personală se dezvoltă, pînă la urmă, într-un mod narativ auctorial predominant. Cititorul modern, care este familiarizat cu convențiile specifice ambelor situații narative, se poate orienta fără modelele explicative dificile ale lui Harweg. Acestea includ "situația turist-ghid" pentru situațiile narative de la începutul povestirii și "vizitator-receptor" sau modelul "infirmieră-narator" pentru restul povestirii 422
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
elementul personal devine mai proeminent în narațiune. În sfîrșit, dacă raportul cantitativ dintre elementele vorbirii naratorului și cele ale personajelor este inversat, la început în unități mai mici ale textului, apoi în unele și mai mari, situația narativă personală devine predominantă, dat fiind faptul că celelalte elemente narative (referința la personaje prin nume sau pronume personal) apar deja în forma personală mai des decît în cea auctorială. 7.1.7. Colocvializarea vorbirii naratorului În afara tendinței spre diferențiere a vorbirii naratorului de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
determinat dacă o anumită afirmație este concepută ca expresie a opiniei mediului auctorial sau personal. În narațiunile aperspectivale limita nu poate stabili deloc. În general, se poate spune că numărul de opere narate aperspectival scade vizibil atunci cînd situația narativă predominantă se apropie de situația narativă personală. Narațiunile cu situație narativă personală sînt de regulă mai clar perspectivizate, fără îndoială, însă o diferențiere absolut lipsită de ambiguitate a convingerilor personale de cele auctoriale nu este mereu posibilă aici. Cîteodată o anumită
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
problematică. O cauză ar putea fi refuzul eului narator de "a accepta" eul care trăiește, cum se întîmplă, de exemplu, în romanul Eu nu sînt Stiller al lui Max Frisch. Forma tipică de narațiune la persoana întîi periferică cu empatie predominantă ("parteneriat neprevăzut") între naratorul la persoana întîi și personajul principal este, prin urmare, localizată mai aproape de narațiunea cvasiautobiografică la persoana întîi pe cercul tipologic decît narațiunea periferică la persoana întîi cu funcție predominantă de intermediere. 7.2.3. De la narațiunea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiune la persoana întîi periferică cu empatie predominantă ("parteneriat neprevăzut") între naratorul la persoana întîi și personajul principal este, prin urmare, localizată mai aproape de narațiunea cvasiautobiografică la persoana întîi pe cercul tipologic decît narațiunea periferică la persoana întîi cu funcție predominantă de intermediere. 7.2.3. De la narațiunea la persoana întîi cvasiautobiografică la monologul interior Un duh liniștitor acum apasă Pe conturul trupului meu, atît de larg pare Vidul dintre mine și acele zile Care sînt totuși în mintea mea profund
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acestuia se întinde de la identificare la înstrăinare completă între între eul care narează și cel care trăiește. Romanul la persoana întîi cvasiautobiografic timpuriu se încheie frecvent cu o schimbare totală în personalitatea morală a personajului la persoana întîi. Înstrăinarea este predominantă aici sub forma îndepărtării de eul anterior, cum se întîmplă în Der abenteuerliche Simplicissimus 489 de Hanks Jakob Christoph von Grimmelshausen și în romanul Moll Flanders al lui Defoe. Adesea este acordată puțină atenție în aceste romane continuității dezvoltării psihologice
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu mine însumi, fiorul ei de moarte, sau încă o transfigurare, încă o încarnare [...]. Mi-ajunge, să terminăm odată cu toate astea!505. Romanul Castelul al lui Kafka cuprinde multe pasaje în stil indirect liber, în concordanță cu situația narativă personală, predominantă în acest roman. Prin intermediul unei comparații cu pasajele corespunzătoare din versiunea-manuscris a primelor capitole ale romanului, scrisă în forma persoanei întîi, Cohn arată de asemenea că stilul indirect liber poate fi găsit în aceleași pasaje ale versiunii la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și adrenalina sunt eliberate din medulosuprarenale și au efecte de tip hormonal mediate de α și β adrenoceptori. Noradrenalina este și transmițător principal în joncțiunea neuro-efectoare simpatică din mușchiul neted vascular. Efectele vasculare variază în funcție de teritoriu, vasoconstricția fiind în general predominantă, dar o vasodilatație ușoară este posibilă dacă predomină receptorii β. Angiotensina determină o arterioloconstricție puternică (efectivă în domeniul picomolar), mai ales prin stimularea eliberării de noradrenalină, cu creșterea rezistenței vasculare periferice. Vasopresina (ADH), secretată de neuroni hipotalamici în sângele de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
dar care poate crește mult în afecțiuni pulmonare; rezistența tisulară care rezultă din forțele de frecare care se opun mișcării unui strat de țesut pulmonar și pleural peste altul în cursul expansiunii pulmonare. In condiții normale prima componentă este net predominantă față de celelalte două, rezistența tisulară fiind cea mai puțin importantă. Expirul fiind pasiv în mod obișnuit, practic lucrul mecanic respirator se efectuează numai în cursul inspirului. In orice condiții care necesită contracția mușchilor expiratori, o componentă expiratorie se adaugă la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
-ului în LCR are loc mult mai prompt decât a pH-ului în sângele arterial prin mecanism compensator renal, proces care durează câteva zile. Resetarea parțială a pH ului în LCR în comparație cu pH-ul sanguin se realizează prin influența sa predominantă asupra ventilației și a CO2 arterial. 18.6.2. Chemoreceptorii periferici Principalii chemoreceptorii periferici sunt cei carotidieni și aortici. La nivelul sinusului carotidian se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]