805 matches
-
11,23 - 26); - „a binecuvântat” - rugăciunile de mulțumire și sfințire a darurilor (I Cor. 14,16) rostite cu voce tare de Întâistătătorul adunării euharistice la care credincioșii răspund cu „Amin” exprimându-și astfel adeziunea; - „a frânt” - frângerea propriu-zisă a pâinii prefăcută În Trupul lui Hristos; - „a dat” - Împărtășirea generală cu Trupul și Sângele Domnului. „Ceea ce a făcut Mântuitorul la Cina cea de taină nu a fost decât investirea cu o nouă semnificație a două acte ale cultului iudaic, acte de care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
fi văzut, inaparentul îmbracă "strai de sărbătoare", ia trupul unei imagini prin care transpare, mai adânc, unduirea cărnii lucrurilor, urcând din rădăcina Vieții universale, din miezul sălbatic, silvestru, al pre-făcutului. Căci ceea ce se vede - lucrurile care se văd - formează imaginea prefăcută a ceea ce apare "de sus, din ce păruse a fi frunzișul". Un ultim prag în calea ascensională a inițierii văzului căci, pentru a vedea cu adevărat, ochiul trebuie "să suie și să vadă", să se înalțe până la nivelul de unde se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lui Malherbe de a guverna cu autoritate limba. Reacție barocă a unei aristocrații care se teme să nu fie confundată cu vulgul, prețiozitatea provoacă o contrareacție, barocă și aceasta, prin dezvoltarea burlescului, care se remarcă prin grosolănia limbajului și o prefăcută vulgaritate (Eneida travestită a lui Scarron). Corneille însuși, în primele sale opere (Iluzia comică, 1536) se bazează pe o estetică barocă ce transpare încă în Cidul, cu toate că această operă marchează trecerea la tragedia clasică. Prezența barocului în Franța este semnalată
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
stat reușește să-și instaureze hegemonia pe continent, acesta trebuie să treacă de partea adversarilor puterii dominante în acel moment. Trebuie de asemenea să se stabilească de unde vine pericolul: confruntat cu fastul nemaipomenit al lui François I și cu umilința prefăcută a lui Carol Quintul, Henric al VIII-lea crede la început că Franța este aceea care amenință stabilitatea continentului. Odată ambițiile lui Carol Quintul date la iveală, Anglia adoptă față de Habsburgi o atitudine cu atît mai ostilă cu cît problema
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ani, interpretată de blonda și diafana Catherine Deneuve, n-a flirtat niciodată. E prea romantică și prea visătoare pentru așa ceva. Însă colegele ei de clasă nu privesc la fel lucrurile, mai ales o anume Théodora, care o numește "mironosiță" și "prefăcută". Bruneta aceasta cu forme voluptuoase, vedeta clasei, n-o slăbește o clipă cu împunsăturile. "Dacă vrei, te duc eu la o petrecere-surpriză în seara asta", îi propune Théodora într-o zi, în vestiarul sălii de sport. "Ai să găsești cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
urmează să dea naștere unui fiu mai puternic decât părintele său, așa că oricine ar lua-o de soție și-ar periclita domnia. El lasă să se întrevadă taina acestei nuntiri primejdioase la întrevederea cu Io, fosta iubită a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nici prieten mai drept, nici tovarăș mai ascultător, nici învățător mai supus, nici prieten mai competent și mai puțin plictisitor, mai plin de pilde și mai puțin potrivnic, care să-ți lipsească mai puțin și mai autoritar, nici mai puțin prefăcut și mai puțin lingușitor... decât Cartea.” Dyahiz Al 547. „Cartea își este la fel de ascultătoare atât noaptea cât și ziua. La fel de supusă atât când te afli în călătorie, cât și atunci când stai într-un loc, care nu se scuză pretinzând că
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pentru a obține protecție, înălțare, demnitate, așa cum fragilele fire de iarbă din solul secătuit de apă și substanță hrănitoare au nevoie. Sufletul și cugetul neamului au de unde absorbi idei, vigoare, sensibilitate, mai ales în timpuri ale căror surâs și mulțumire prefăcută amăgesc dulce și vicios. Doar cel ales dintre aleși își lasă numele pe o stea. Cum puterea minții uriașe poate atinge veșnicia, de un capăt al ei e posibil să se agațe fiecare dintre noi, altfel riscăm a nu vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de suferinzi, de pacienți ai unui spital dintr-o țară normală, cică... * * * Vă rugăm să luați loc! spuse o asistentă grasă și urâtă, încercând să pară umană, poate chiar era... O alta mi se adresă aproape imediat, pe un ton prefăcut: ,, Domnule, mergeți la cabinetul ,,internări'', drept în față, ieșiți afară din clădire și apoi...prima intrare pe ,,mâna’’ stângă! Din instinct am urmat îndrumarea ,,diabolicul’’ sfat...târând după mine geanta plină cu de-ale gurii (așa cum îi stă bine unui
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cum a fost la București!? N-aș vrea să mă repet! Aștept rezultatele de la "C. Rom." (editura "Cartea Românească n. red.). Poate va fi bine. La fel și pentru Liviu (Antonesei n. red.)! Să sperăm că Bălăiță nu e un prefăcut! Acum vreo zece zile, într-o noapte în care am crezut că voi muri, i-am scris o scrisoare foarte rea! Totuși nu-mi pare rău! Eram sincer! Și la capătul puterilor! Nu știu cum va fi reacționat!? Prin decembrie i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și chiar politică. Destul de des poetul adaugă o a doua expresie în paranteză. Cred că poetul ar trebui îndemnat să scrie o a treia versiune care să înglobeze tot ce-i bun în primele două și să elimine zgura". O prefăcută observație estetică aflăm în documentul menționat, unde Prima biruință a lui Ion Jipa "este lucrarea grăbită a unui om de talent. Foarte puternică, cu înclinații naturaliste, are un final înghesuit. Refăcută, în parte, va fi o bucată bună. E vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat, dar ție ți se rupsese deja filmul, în camera de oaspeți, zise ea cu o nonșalanță prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă. Am oftat. - Nu mi s-a „tăiat filmul“, Jayne. Eram epuizat. - De ce, Bret? De ce erai atât de epuizat? Stătea tot cu spatele la mine, însă vocea i se crispase. Mi-am sorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
traseul ritual și a fost asimilată de natura sălbatică a ființei, ca depozitar al tuturor forțelor vitale. Nu întâmplător o voce feminină deconspiră alegoria vânătorii: „Strigă Leana, strigă tare:/ - Nu mi-l credeți, mari boieri,/ Că-i d-un mare prefăcut,/ Ș-are ibomnică greacă,/ Depărtată nouă zile;/ El se duce în trei zile,/ In trei zile pe trei cai:/ P-un’ se duce, p-alt se-ntoarce,/ P-altu’ cu el împrânzește./ Cătați-l în degețel,/ Veți găsi d-aur inel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu le plac tipii cu studii În Europa. - Păi, ai putea să-ți mai desfaci puțin cravata și s-o dai pe un accent sudic sănătos. Mă și vedeam apărînd ca un cetățean dintr-o bucată, cu un accent sudic prefăcut. Renunțasem de douăzeci de ani să-ncerc să mă dau unu’ dintre băieții populari. I-am zis că așa o schemă nu e deloc genul meu și după aia n-a mai pomenit de idee. Dreptul penal e una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Pentru visători, cerul e întotdeauna senin. * A gândi repede nu înseamnă a fi și profund. * Pentru îndrăgostiți, despărțirile sunt ca și sfârșitul lumii. * Ceasul rău nu arată ora exactă. * Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
la punct. Administrația ospiciului a fost găsită corespunzătoare. Recomandările lui Fătu în această direcție sunt sumare, nefiind vorba de deficiențe mari. Exigentul inspector a notat doar câteva necesități: vasele de aramă, de la bucătărie, prea lungi și greu de manipulat, trebuiau prefăcute; era necesară repararea unei șuri ca și a gardului înconjurător. "În general, îndeplinirea acestor recomandații va completa aspectul în sine foarte satisfăcător". Mai importante sunt relatările privind "higiena și tratamentul medical al bolnavilor", despre care A. Fătu menționează: "Saloanele sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zic așa), constatând un soi de paralelism în receptarea marelui scriitor în "primul deceniu al României comuniste" și "în primul deceniu care a urmat ieșirii din comunism", aici într-o autentică cavalcadă a bătăliilor pentru Eminescu, întrebându-se cu o prefăcută (ca să nu spun perfidă), provocatoare inocență:"Care Eminescu? Un Eminescu al tuturor, poetul național care a făcut educația sentimentală a unei națiuni sau jurnalistul depășit de evenimente? Scriitorul genial sau omul umilit de contemporani? Creatorul de o impresionantă erudiție sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându-se perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era ascuns în dosul micii scene. Hai la păpuși!... Hai la păpuși!... La păpuși! Cum voiți, boieri dv., să vi le joc, de-a dreptul sau pe încunjur? Pe încunjur, răspunse pudicul Naum, spăriat de întrebarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmi aduc aminte, îmi îngheață sângele în mine!... Și ce-ai făcut, Catrințaș? Ce să fac, boieri dv.?... Ia, m-au mâncat urșii!! Șiretul de Catrințaș a rostit aceste cuvinte cu un aer atât de blajin, cu o atât de prefăcută naivitate, încât toți am ramas un moment buimăciți. Ura!... Să trăiască Catrințaș, strigă în sfârșit din răsputeri Codreanu. El a pus capac la toate. Voi iștilalți nu mai plătiți o ceapă degerată. Și fiindcă a dat Dumnezeu de a înviat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
va înălța rugi într-un zămnic pentru că din biserica unde slujea ați făcut grajd de cai. Dar el va găsi puțină făină de grâu, o va plăsmui cu palmele sale în chip de ostie și o va înălța spre cer prefăcută în trupul lui Cristos. Și aceste două mâini nu vor lipsi până la sfârșitul veacurilor... Nu vor lipsi din Spania, din Mexic, nici din Rusia, de nicăirea. - Deci adevărul nu e acela ce-l grăiți voi cu atât de nesocotită cutezare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dădeai seama când erai manipulat. Numai ochii unei mame puteau vedea toate acestea. Cap. IV Între ură și iubire Privea absentă pe fereastră, fără a remarca agitația străzii. Încerca să scape de coșmarul care o bântuia ca pe o chemare prefăcută că ar mai putea să mai fie cum fusese în anii din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
timp și pentru facultate, o să vezi! Alin era nemulțumit mai tot timpul, iar privirea îi devenea amenințătoare și ascundea multe în ea. După o clipă, Alin se înfierbântă și mai mult în urma discuției, apoi pur și simplu si cu modestie prefăcută nu o mai luă în seamă. Un al șaselea simț pe care îl poseda din plin parcă îi spunea: ,, O casă goală fără mamă are ceva care te doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trimitea încă de dimineață razele oblice filtrate de o ceață ușoară și de ramurile unor copaci. Avea o veselie de câștigător, Carlina nu trecea cu ochii închiși prin viață ci îi simțea normalitatea fără nicio urmă de îngâmfare sau modestie prefăcută. Carlina avea multe de făcut în acea zi, iar cel mai indicat lucru era să plece cât mai repede de acasă. Leon, cu o sinceritate neprefăcută, îi zise: - Vai, ce surpriză plăcută! Ce bine-mi pare că te văd! Nici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat să arate modul cum s-a născut imaginea evreului hoț și Înșelător : „Explicația acestei credințe false nu trebuie căutată numai În concepția greșită a poporului [român], că evreul ar fi de felul său prefăcut și șiret și deci predispus spre Înșelăciune, ci și Într-un motiv istoric, Într-o erezie a veacurilor trecute, ce mai are răsunet puternic În prezent, adică : În considerarea negoțului ca o hoție patentă” <endnote id="(3, p. 47)"/>. Cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1859 maghiarul Franz Liszt despre evreii est-europeni : „În ultimele douăzeci de secole, ei [...] au avut grijă să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii”. „Evreii sunt așa cum erau În Evul Mediu : elemente ale societății dedate la Înșelăciune, Întotdeauna prefăcute și viclene ; ei flatează vanitatea și viciile societății, Îi epuizează resursele și Îi disprețuiesc slăbiciunile” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Într-un articol intitulat „Intelectualismul jidovesc” (apărut În 1922 În ziarul violent antisemit Apărarea Națională, editat la Iași de A.C.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]