8,040 matches
-
ești chiar ca un fiu... Spune-mi ce frământări te macină!" Din păcate, nu pot să vă spun nimic, domnu' decan. Mai ales aici..." "Mai ales aici?", se tulbură și mai tare moșul. "De ce? Aici nu ne aude nimeni", se prefăcu încrezător domnul academician, însă uitându-se deodată în toate părțile. Relu își permise să-l privească ironic: "S-o crezi matale!". Lăsă plin de morgă actul pe masa de scris a înaltului universitar și se despărți de acesta înclinându-se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe gât, îl încondeie din nou cu privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești că pot răci? Prefăcându-se că nu ar fi auzit replica aceasta cu atât mai deșănțată, cu cât el, Sima era sigur că soția lui nu putea și nu poate fi o femeie ușoară, se sculă și ieși împreună cu Ilea. Ha, ha, ha! Ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în dormitorul Reliei, unde mai povesteam de regulă, înainte de despărțirea din ziua respectivă, ea dezlegă calul de la gard: Gerard, mâine va fi înmormântarea Iozefinei într-o localitate de pe lângă Covasna. Am aranjat cu tata pentru niște libere. Libere pentru ce? - mă prefac că nu pricep. Pentru înmormântare. Cu cine vrei să mergi la înmormântare, Reli? Cu tine. Nu mă așteptam la un asemenea răspuns. Ce era să mai zic ? îmi veni în minte o întrebare prea puțin confortabilă pentru ea : Și ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deschis vorba, Pâcule, zi-i ceva din fluier și pe urmă... ai voie să ne spui chiar și o poveste de-a ta. Dar una cum nu s-a mai auzit - l-a îndemnat moș Dumitru. Pâcu însă s-a prefăcut că nu aude Uite la el. Parcă-i îndrăgostit, așa se uită ca găina în lemne - l-a luat din scurt moș Dumitru. Măi Dumitre, dacă tu ești făcut din piatră, atunci nu ai decât s-o iei pe scurtătură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al fluierului, au plecat capetele ca într-o reculegere... După un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a prefăcut într-un cântec de joc în toată regula. Ca și cum ar fi băut apă vie, ochii cărăușilor au început să sticlească de lumina bucuriei și a poftei de viață. Din când în când, se auzea câte o pocnitură din degete sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și o depărta de el ca pe un fulg... Iar ea era sprintenă ca o rândunică! Și râdeau unul la altul cu toată lumina din ceruri adunată în ochi și pe chip! Costache se prefăcea a nu vedea acestea și își căuta de lucru pe lângă hornoaică... În cele din urmă, Pâcu a frânt firul cântecului... Hliboceanu, ca și cum nu și-ar fi dat seama de aceasta, a mai strâns-o o dată în brațe pe Măriuța, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i musai să le slobod. Adicătelea după ce îți asculta povestea - s-a grozăvit Pâcu. Ia dă-i brânci, logofete, că prea ne porți cu vorba - l-a zorit din nou moș Dumitru, în râsul celor din jur. Pâcu s-a prefăcut că nu aude. A sorbit o gură de vin și a privit din fugă la cei din jur. După ce s-a dumirit că toți stau cu urechea ciulită, a zâmbit satisfăcut și a pornit: Povestea asta o să vă aducă aminte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și cu mine. Da’ ce s-o întâmplat?> - o întrebat cu sufletul la gură Ion Prispă. O sunat liberarea, băiete. O sunat, mai bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La despărțire, mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cărăușii au privit către moș Dumitru, cu întrebarea în priviri: „I-auzi, moș Dumitre! Ne lasă așa cu buza umflată?” Moș Dumitru a înțeles întrebarea nerostită: Da’ tu, Pâcule, crezi că ți-ai găsit proști? Dă-i drumul! Nu te preface că nu știi dincotro bate vântul! Văd eu că nu am spor s-o trag pe dreapta în seara asta... Așa că am să merg mai departe cu povestea. Apoi după ce Vasile Căpitanu i-o trezit bărbăția lui Ion Prispă, acesta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
hă... hă!” Toader, mai mutălău din fire, nu prea mai apuca să spună nimic... Când au terminat ei de băut nu mai știu, dar știu că din Vasile Grindei avem astăzi în sat neamul lui Căpitanu și Oaie s-a prefăcut în Prispă... Nimeni nu-i știe și nu le zice pe numele vechi - și-a încheiat Pâcu povestea. Păi la tine în sat, Pâcule, toți poartă nume de-a-ndoaselea. Iaca și tu, din Cărăușu ai ajuns Pâcu, din cauza lulei tale, bătu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că... Trebuie să știi că eu ca tine am fost. Și de câte ori n-am pățit-o și eu! Și-apoi pe Pâcu nu-l duci cu preșul. Asta s-o știi bine! Pe mine nu mă păcălești decât dacă mă prefac eu că îs păcălit. Altfel să-ți iei de-o grijă, băiete! Da’ cu inima... Cu inima ce fac, moș Pâcule? Cu inima? Dacă ai inimă, atunci pune-o la popreală... N-o lăsa să facă fărădelege râvnind la femeia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la locurile lor, privind după cărăuși... În zori, pe când luceafărul de ziuă clipea cu ultimele puteri, învinse de geana răsăritului, cărăușii se aflau deja pe valea Coșcovei... Pe când soarele și-a arătat fața de-a binelea și roua dimineții se prefăcea în aburi, șirul de care ieșea din pădure, de ceea parte, înspre locul de încărcare. În fruntea convoiului mergea, ca de obicei, Hliboceanu. Pe măsură ce se apropiau de locul de încărcare, tot mai clar se vedeau două care trase la umbra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de seama aceasta și l-a tachinat , cu glas scăzut: Ce te zborșești așa, Dumitre? Oamenii sunt tot cei de ieri... nu puteau să se schimbe peste noapte. Te sperii de umbra ta, Dumitre! Asta-i! Moș Dumitru s-a prefăcut că nu aude. Și asta pentru că Pâcu avea dreptate. Ce să-i răspundă? Că i-a venit așa o toană sau chiar credea că oamenii nu-l mai ascultă? Așa că, fără să stea prea mult pe gânduri, a dat comanda
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
v-ați întors. Fugi de aici! Să știi că mie nu-mi plac lingușitorii, Hlibocene! - l-a luat Pâcu în răspăr. Nu-s eu acela, moș Pâcule. La mine ce-i în gușă îi și-n căpușă. Nu mă pot preface. Mai degrabă eu v-aș întreba cum v-ați hotărât atât de repede să vă întoarceți? Apoi n-o fost greu. Mai simplu nici că se putea... Aseară ne-am despărțit cam târziu. De!... Ca oamenii... După ce mi-o înjumătățit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ieșit cărăușilor cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește, iar dacă se supără, adio mâncărică, udătură și somn - a lămurit lucrurile foarte serios Hliboceanu, deși nu era nevoie. După ce fiecare cărăuș a făcut ce trebuia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în clocot am sărit din nămeți în fața mamei, ca o stafie... „Iracan de mine, ce m-ai spăriet!” - a strigat ea, dar după felul cum m-a cuprins și m-a strâns în brațe tare mă tem că s-o prefăcut... A privit apoi în jur la zăpada mișcătoare și în cele din urmă m-a rugat în felul ei: „Ce-ai zice dacă eu te-aș ruga să dai jos omătul ista de pe prispă? Ia fă-o tu pe gospodarul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
face pe zmeul la vârsta ceea, Dumitre? Poate tu te-i fi ținut de fusta mamei până ce te-o luat în cătănie... Mai știi?... De era așa, nu mă luau la cavalerie! - s-a îmbățoșat moș Dumitru. Pâcu s-a prefăcut că nu aude răspunsul prietenului său și s-a apucat să cotrobăiască prin chimir după lulea, dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mea n-am pus la socoteală însă că pe lângă troiene voi avea de furcă și cu vântul care îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora înspăimântător de repede spre asfințit. Acum era deja pe la chindie și eu nu străbătusem nici jumătate din cale. În mintea mea, noaptea venea mai repede decât cea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ascundea deja după o geană roșie înainte de a trece dincolo de deal și eu mai aveam încă destulă cale de mers. „Dacă se întunecă mă pot conduce după luminile din sat...Dar dacă din cauza viscolului nu le pot vedea?” Frica se prefăcea în groază cu fiecare pas...Năucit de atâtea gânduri, m-am oprit în loc, să mă dumiresc unde mă aflu... Din câte mi-am putut da seama, călcam voinicește taman pe creasta dealului de deasupra iazului de la Găinării...În clipa aceea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a făcut de sanie. În zori de zi, cărăușii trăgeau săniile la încărcat. Astăzi drumul o să meargă ca uns. Ia te uită ce omăt s-o așezat! Parcă-i pus cu lopata! - a apreciat Mitruță. Binele ista s-ar putea preface în mare necaz dacă vântul scăpat din frâie ar porni să se zbenguie așa cum știe el - a răspuns Ion Cotman cel tăcut. Lasă că Dumnezeu va fi de partea noastră măcar la ducere. La întoarcere, om vedea noi - și-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
izbit obrazul odată cu un smoc de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te întâmpina câte un mal de zăpadă... Cu mare trudă au zărit cumpăna fântânii de la Crâșma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
picioare și să fii gospodar așa ca altădată... În timp ce vorbea, s-a apropiat de el cu pași moi, de pisică... Ajunsă lângă pat, s-a așezat pe margine. L-a mângâiat pe obrazul slăbit, i-a luat o mână și, prefăcându-se că nu bagă în seamă reținerea lui Hliboceanu, a dus-o la pieptul ei, ținând-o strâns... Buzele încercau să spună ceva, dar de pe ele nu și-a luat zborul nici un cuvânt... În clipa următoare însă, gura ei aprinsă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cotlonul ista de chimir am o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi tare frumoasă!... Dacă tot ai deschis vorba, atunci scoate-o la lumină, că altfel moare acolo între sculele lui ducă-se pe pustii!... Pâcu s-a prefăcut că nici nu aude spusele prietenului său și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spune, dar, având În vedere că un sfert de cap a trebuit recuperat din spatele șifonierului, iar un alt sfert din frigider, putem vorbi și de o oarecare asamblare. În dreptul liftului, madame Kropotkina se Învârtea ca o muscă prinsă În borcan, prefăcându-se că uda rododendronul artificial din hol. — Domnu’ Igor, e frumos că țineți legătura cu rudele. — Verii mei au venit cu unda de șoc de la Cernobîl... Ghiontul haidamacului m-a aruncat În lift, lăsând-o pe madame Kropotkina cu ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o mitralieră apare asemeni unui ins uns cu toate alifiile, într-o altă Americă, mai "democratică". Finalul îi aduce într-o altă scenă memorabilă pe Max, devenit senator, coautor al distrugerii prietenului cel mai bun și ratatul Noodles, care se preface că nu-l recunoaște. Este o întîlnire între spectre, între cei doi se întinde ca un imens ținut, fabulosul amintirilor, Noodles refuză recunoașterea mizeriei umane în favoarea păstrării iluziei, a timpului aureolat al anilor nebuni, iar Max se aruncă într-o
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]