1,393 matches
-
sfârșit în ea echilibrul, adică amestecul necesar al sentimentului cu senzualitatea, necunoscute până acum decât separat". Acaparat de noua lui pasiune, agronomul uită însă de Mili, care, și ea, după scena de la hotel și dezvăluirile Rosinei, trece printr-o profundă prefacere interioară. După o existență vegetativă, fără prieteni și fără iubire, femeia din ea pare să se trezească în sfârșit la viață. Iar primul contact cu realitatea e dureros, pentru că, privindu-se în oglindă (gest simbolic, ce se va repeta obsesiv
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pleca, îi dăruiește lui Mite o poezie Atât de fragedă -, iar femeia e măgulită ("își realizase visul de a inspira un geniu"), fără să știe că poezia nu era decât varianta finală a unui text ce suferise în prealabil numeroase prefaceri 150. În altă împrejurare, pentru a-i măguli orgoliul și a-i aduce o bucurie, Eminescu îi recită chiar un poem mai vechi, ajungând să se mistifice singur ("își credea poezia pentru Mite, deși o pornise cu cinci ani înainte
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dar, cum, oarecine, l-ar mai înturna?!... C.B. RÎVNA ,,De pe creasta vreunui gheban cîntărem reliefuri chitind cam pe unde țărîna mai scapă un murmur ce iese din vechi pălămide ascunse cu grija pe care nici vînturi, nici valuri, nici...cîte prefaceri... nu fură în stare, măcar s-o mlădoaie. ... Și zvonuri destule pe cîmp se îngînă... ... Dar numai urechi anumite le pot, uneori auzi. Prea adesea - pe unde prin minte nu-ți tună - dai ochii cu martori și soli ce vorbesc
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Ierusalimului, Niceta de Remesiana, Ioan Cassian, Chiril al Alexandriei (†444), Fericitul Augustin și alții, s-au referit întotdeauna la hotărârile sinoadelor ecumenice ca la niște comandamente universal valabile. În mișcarea și amestecul de popoare, de religii și de culturi, în prefacerile ce caracterizează secolele IV și V, de trecere de la lumea antică la lumea medievală, hotărârile dogmatice și canonice ale primelor patru Sinoade ecumenice (în special Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon din 451), sunt adevărate culmi ale ecumenicității și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că Fiul este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei (substanței) sau despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, Cartea I, 12, 9-13, în PSB, vol. 44, p. 54) „... Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat ...” „După ce au
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că Fiul este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei (substanței) sau despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea. Expresia deoființă cu Tatăl poate să precizeze că Fiul lui Dumnezeu nu are nici o asemănare cu creaturile cele născute și că este întru toate asemenea numai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
al nostru și este de drept al nostru și astăzi, căci nu nouă ni s-a luat, nu cu noi s-au bătut rușii, nu pământul nostru l-au putut ceda turcii. Știm prea bine că diplomații sunt isteți întru prefacerea dreptății în terfeloage fără valoare. Dar tăria unui popor mic a stat totdauna în drept." Dreptul este cheia studiului Basarabia și Eminescu face o demonstrație fără cusur, unică în literatura de specialitate. Susținătorii pseudo-dreptului rusesc asupra Basarabiei ar fi procedat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
asemenea purtare. Cum a fost posibilă o transformare atât de radicală? Există motive serioase pentru a presupune că perioada de gestație a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Cum a fost posibilă o transformare atât de radicală? Există motive serioase pentru a presupune că perioada de gestație a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
interes pentru filozofie pe care îl întâlnim la tinerii cu înclinații spre reflecție, și cu atât mai puțin interesul pentru o carieră academică. Studiul unor lucrări ale lui Frege și Russell îl convinsese că filozofia se află în pragul unei prefaceri radicale. Cei capabili să-și însușească un nou mod de a gândi și noi instrumente de cercetare vor avea șansa de a aduce în scurt timp contribuții de însemnătate capitală. În această privință, vederile lui Russell ajunseseră atunci în faza
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu este o întâmplare că în țara în care metafizica a fost executată a căzut și capul unui rege.“72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 359 Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o normă. Dispariția lui -s final și existența celor două cazuri sînt, după Vossler, numai fenomene accesorii, iar nu cauze ale topicii subiect predicat obiect, toate fiind numai consecințe ale constituției psihice ale poporului francez. Chiar și cele mai neînsemnate prefaceri lingvistice izvorăsc din spiritul limbii și, de aceea, este o greșeală gravă să se dea o explicație care să urmărească o logică în cazul fenomenelor lingvistice, fiindcă limba este alogică, iar cuvintele sînt numai niște simboluri, niște metafore, care nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se ivea necesitatea de a avea și o corespondentă scrisă, și atunci s-a născut inițiativa de a crea o limbă italiană literară. Lucrurile nu s-au oprit însă aici, modelul de excelență al limbii latine a orientat permanent tipul prefacerilor lingvistice impuse prin hotărîrile unor foruri intelectuale. Exemplul italienilor a fost curînd urmat de celelalte popoare romanice occidentale și, apoi, de popoarele germanice încît, treptat, aproape toate limbile europene și-au creat un aspect literar alături de cel popular. Se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
romanice occidentale și, apoi, de popoarele germanice încît, treptat, aproape toate limbile europene și-au creat un aspect literar alături de cel popular. Se poate întîmpla, deci, ca din comparația dintre limba proprie și alte limbi să se nască ideea unor prefaceri voite și orientate care să schimbe, uneori destul de accentuat, destinul acelei limbi. Aflarea originii limbii române și constatarea că ea nu dispune de posibilități comparabile cu cele ale limbii latine sau ale celorlalte idiomuri romanice a deschis terenul unui efort
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sine înțeles, ci și un fenomen care vine deseori în atenție. De aceea, lingvistica diacronică este concepută de acest lingvist ca un studiu aproape exclusiv al schimbărilor în limbă 161. În general, schimbarea este o modificare, o transformare sau o prefacere, parțială sau totală, a unei entități, ceea ce presupune că ea întrunește mai multe grade de manifestare, fiindcă poate avea loc între anumite limite cu posibilitatea ca entitatea să-și păstreze identitatea și să fie considerată că este aceeași realitate, chiar dacă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fenomenul s-ar putea produce numai în cazul unei bune organizări și coeziuni sociale și dacă inițiativa ar aparține unei autorități neconcurate, ceea ce nu se poate constata în epoca respectivă, caracterizată tocmai prin lipsa unei astfel de autorități, prin mari prefaceri sociale și prin instabilitate, iar, uneori, prin izolarea unor grupuri ale comunității. De altfel, însuși Coșeriu precizează că "toate inovațiile lingvistice sînt în mod necesar individuale; dar inovațiile care se adoptă și se răspîndesc corespund, cu siguranță, unor exigențe expresive
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
manifestări populare, magia cuvintelor sau cuvintele tabu fiind cele mai revelatoare situații ale manifestării acestui fenomen. Creațiile artistice populare, caracterizate și ele deseori prin sincretism, sînt fundamentate aproape întotdeauna pe texte transmise oral și sînt supuse, din acest motiv, unor prefaceri permanente (dovadă este existența variantelor), fără ca autorii inovațiilor să fie determinabili. Cunoașterea și comunicarea sînt la nivel popular aproape în întregime tributare limbii, fiindcă aici alte limbaje au o întrebuințare redusă, deși limbajele nonverbale nu lipsesc. Înmagazinînd cunoașterea seculară, limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
iar, după opinia lui Th. C a p i d a n278, limba este ea însăși un bun cultural prin care se realizează atît înțelegerea și comunicarea dintre indivizi, cît și mijlocul de pătrundere și de interpretare a vieții omenești. Prefacerile culturii și ale limbii sînt reflexele dezvoltării sociale și reprezintă în mod revelator nivelul și direcțiile evoluției societății. Relația dintre limba literară și cultura majoră are aspecte speciale, între care, în primul rînd, evidențierea deplină a caracterului limbii de element
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
planul culturii, iar aceste modificări lexicale pot duce la situații foarte variate de la o epocă la alta, în conformitate cu cerințele de expresie diferite ale epocilor respective. Așa se explică de ce în momentele hotărîtoare din evoluția culturii unui popor limba suferă multiple prefaceri în vocabular, printr-un proces de creație pe baza elementelor mai vechi, prin împrumuturi din alte limbi sau prin îmbogățiri și schimbări de conținut la cuvintele existente. Împrumuturile lexicale noi pot genera și anumite prefaceri, de durată mai lungă sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unui popor limba suferă multiple prefaceri în vocabular, printr-un proces de creație pe baza elementelor mai vechi, prin împrumuturi din alte limbi sau prin îmbogățiri și schimbări de conținut la cuvintele existente. Împrumuturile lexicale noi pot genera și anumite prefaceri, de durată mai lungă sau mai scurtă, în subsistemele morfologiei și preocuparea insistentă pentru perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă. Limba latină, de exemplu, a preluat din greacă nu numai elemente lexicale, ci și tipuri morfologice, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în mai mică măsură, cea a elementelor de relație și a interjecției. Sînt rezistente la schimbări clasa articolului, numeralului și pronumelui. De aici se poate conchide că elementele lexicale legate de desemnarea realităților, urmînd mobilitatea cunoașterii, suferă cele mai intense prefaceri, în vreme ce elementele destinate exclusiv realizării funcționării propriu-zise a limbii (ele fiind cu un grad de abstractizare mai ridicat) sînt foarte stabile. Se constată astfel o relativă stabilitate a limbii în raport cu cunoașterea, aceasta fiind cea care determină, în marea majoritate a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
asemenea principiu nu lasă loc, se pare, acțiunii umane libere, mai ales acțiunii individu-lui uman impulsionat de propria voință, dar silit să ia act de ceea ce se întîmplă și lipsit de posibilitatea de a dirija în vreun fel manifestările și prefacerile realităților. Într-o situa-ție similară s-ar găsi individul vorbitor în raport cu limba, o instituție dată prin tradiție, în raport cu care aspectele cele mai evidente sugerează o dirijare și o supunere a sa, fără a fi în măsură să opună eficient propriile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
legendarul Negru-Vodă, cu "zece meșteri mari după el". Sfârșitul copilăriei lasă în urmă melancolie. Ne vom schimba la suflet și la chip" (Au să rămână plopii). Un indicator al conștientizării Eului e plânsul (însoțitor de drum), de-acum încolo nelipsit. Prefaceri moleculare în lumea fizică ("va seca izvorul, va fi un prund întins") concordă cu prefaceri inerente în plan psihic. Ecouri de context montan, rarefiate, surdinizate, sunt de găsit și în Chemările către Ieronim (1970); un cuc "își răspunde singur strigându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vom schimba la suflet și la chip" (Au să rămână plopii). Un indicator al conștientizării Eului e plânsul (însoțitor de drum), de-acum încolo nelipsit. Prefaceri moleculare în lumea fizică ("va seca izvorul, va fi un prund întins") concordă cu prefaceri inerente în plan psihic. Ecouri de context montan, rarefiate, surdinizate, sunt de găsit și în Chemările către Ieronim (1970); un cuc "își răspunde singur strigându-se mereu" de "răsună-ntreaga vale" Cântecul cucului); un urs tămăduitor "începe să mă calce-alene
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de voci; obișnuitului Eu liric, subiectivității extreme i se substituie plurarul Noi, proces răspunzând parcă unei sugestii a lui Blaga (din Stiluri fundamentale) despre o etică a anonimatului. Potrivit lui Blaga, dintr-o atare etică decurge "jertfirea individualității ca individualitate și prefacerea ei în forță, pusă în serviciul unui gând care o întrece". O Baladă de Nicolae Dabija, text cu suport transindividual are anvergura unei impozante corale; suflul tonifiant al mulțimilor trece în primul plan: Cât Luceafărul răsare Și în cer e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]