7,955 matches
-
el, cel mai informat om din țară, cui va folosi ceea ce se va întîmpla. Nu voiau neapărat să știe dacă va fi o grevă, o demonstrație uriașă, dacă va fi o încăierare cu forțele ordinii, sabotaje, pentru toate astea aveau pregătite toate scenariile posibile, voiau în schimb să știe cu orice preț cine va profita. Probabilitățile erau puține, foarte puține. Cine să poată profita? Guvernul sau opoziția! Iar ei voiau să știe de la el dacă evenimentele care se întrevăd vor împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sale, strîngînd din dinți pînă la durere ca să-și stăpînească respirația, nodul din gît, așa că totul a rămas înlăuntrul său. Sper să nu vă neliniștească prea tare, domnule Popianu, faptul că v-am ieșit în întâmpinare... Îmi place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o ocazie rară, care trebuie prețuită ca atare." Nici nu-și putea da seama dacă își bate joc de el ori pur și simplu vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote de plâns. Înfrânt, se refugia În literatură. Pământul făgăduinței. (Și când Îmi amintesc că din pricina poeziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o permite! Ar fi fost soluția perfectă. —Ce șanse am să mă alegi pe mine? întreba băiatul, cu evidență nerăbdare în glas. Una din trei, răspunse ea sincer. Exact una din trei. Două zile mai târziu, toata insula se deștepta pregătită să sărbătorească marele eveniment al lansării Mararei, dar, spre deosebire de cele petrecute cu alte prilejuri, acum atmosferă era de neliniște și aproape de tristețe, si la asta contribuia și cerul, care de la primele ore ale dimineții aruncase peste insula o ploaie murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
băteau mereu dinspre sud-est spre nord-vest. La prova, doi oameni sondau încontinuu adâncimea apei și, când se știu la vreo cinci metri deasupra unui fund de nisip, Navigatorul-Căpitan ordona să se arunce ancoră. Zece războinici săriră în apă, cu armele pregătite, se răspândiră rapid pe plajă, gata să respingă orice eventual atac venit din întuneric și, câteva minute mai tarziu, restul echipajului începu să descarce, cu ajutorul bărcii auxiliare, tot ce se află pe navă: cele câteva animale domestice care le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din spate, Cora apasă accelerația, împroșcându-i pe bărbați cu pietriș. Până să treacă de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era deja în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i părul roșcat, cu ochelari negri de soare pe fața ei de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aceea răvașele lui sfârșeau aruncate la coșul de gunoi. Dar acesta se dovedi un amorez insistent. Fata sfârși prin a accepta. Stabili întâlnirea pentru duminică dar numai în prezența Luanei. În ziua fericitului eveniment, Anita veni să-și ia prietena, pregătită să dea piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în față. Ochii lui rămăseseră aceeași. Tulburători, incredibil de frumoși. Îi topeau sufletul și-o zăpăceau iar ea îl iubea, încă, din toată inima. Ernest căută pierdut în jur. Îi pieri toată siguranța și privirea tăioasă alunecă rătăcită peste copacii pregătiți să întâmpine iarna. Se adună cu un efort și zise: Dacă ai nevoie de bani să-mi spui. Am să te ajut. Bani? Pentru ce? Gata, Luana, încetează! strigă. Știi foarte bine ce vreau să spun. Vei face întrerupere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu nici un comentariu. Văzând-o atât de încrezătoare, Ștefan o lăsă în pace, să-și savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e îndeajuns de pregătită. Patronul angajă pe alta, tot pe o perioadă de probă. Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apoi incendie încăperea cu "Tonight will be Allright", melodie care o făcea, de fiecare dată, să se rotească prin cameră înfiorată de încântare. Genesis și-al lor "In too deep" aveau să-i amintească zilele pline de iubire de altădată. Pregătită astfel, după o scurtă pauză, Ștefan o lăsă pradă inegalabilului Pink Floyd. Îi prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți căldura mâinilor lui. Își privi brațele lipite de perete și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aducă liniște în sufletul chinuit al șefului ei. Fusese mai irascibil ca niciodată. A doua zi, el anunță în ultima clipă că este reținut și ea fu nevoită să facă față singură la una din întâlnirile programate. Inspirată și bine pregătită, doamna Noia profită de faptul că acest potențial client fusese un personaj ușor de citit și-l salvă pe Bariu de la un alt eșec. La întoarcere, se cufundă în scaunul din spatele biroului, încercând să gândească limpede la ceea ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
loc la discuții. Nimeni nu trebuia să știe că-și mințise echipa cu nerușinare. O astfel de faimă i-ar fi închis porțile oriunde. Pe Luana n-o putea numi în locul lui. Știa că nu era, încă, suficient de bine pregătită să conducă o echipă pe un drum atât de anevoios și-apoi, la mai puțin de un an de la angajare, această ascensiune ar fi stârnit invidii și dispute din cele mai aprinse. Nu se aflau într-un film american. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împăcat, se ridică și ieși. Ajuns în stradă, în mulțimea de trecători grăbiți, Ștefan știu că nu mai era singur. În sfârșit, înțelesese. Debarcarea în București i-a adus un nod în stomac. Teama că nu e suficient de bine pregătită, aglomerația sufocantă, agitația, zgomotul, aerul, toate i-au făcut rău. Dar cea mai groaznică spaimă reprezenta întâlnirea cu Abel Nost de la ora zece. Pe tot parcursul drumului, în timp ce mașina gonea nebunește, se întrebase cum de ajunsese acolo, dacă, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și Jakarta, despre cum ar trebui uniți toți indonezienii, pentru că-i o țară imensă. Până să-i fi făcut semn unui becak, se și dezlănțuise. Indignarea lui nu ierta nimic și pe nimeni. Pentru orice avea câte-o conferință gata pregătită: care era cauza murdăriei străzilor (lipsă de respect pentru propria persoană, educație lamentabilă); care era cauza lipsei de respect pentru propria persoană și din ce pricină era lamen tabilă educația (olandezii, politicienii corupți); care era cauza corup ției politicienilor (sărăcia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mâinile goale? La ea nu era decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât. Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o împotrivire, nici o mustrare de cuget, mi s-ar părea că mă îndobitocesc. Atât ar mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri, acele ființe erau minuțios pregătite, cu multă atenție, cu multă cruzime, pentru sacrificare... Tatăl Carminei, pensionat de doi ani, citea ziarul pe scaunul de lângă masă. Mama fierbea o pasăre, în cameră mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o fi făcut fetișoara asta, nu știu, vă spun adevărat, mărturisea prietenelor sale, că nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic nu i se agăța de mâini. Îi era dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se par străini și obiectele din cameră, toate, nu-mi par a fi ale mele și mă cutremur la întrebarea, ce caut eu aici în casa asta, aici, la margine de lume, sau mă uit după poșetă sau după pardesiu, pregătită, parcă, să plec, în sfârșit la mine acasă. Un minut care trece, în fine, trece și el, e dureros doar că el există, că el exprimă o stare de spirit bine ținută în frâu. Doamne, ce bine mă simt acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vă spun adevărat, nu știu dacă pricepeți cum devine chestiunea, am funcționat mereu în aceeași direcție, în aceeași direcție și, la un moment, dat am observat că puii mei sunt gata să zboare din cuib și eu nu sunt deloc pregătită să înțeleg asta, am momente când intru în panică, da, chiar așa, ce-o să mă fac cu atâtea disponibilități afective, rămase intacte? Ce mă fac? Am descoperit asta când deja era mult prea târziu. Dimitrie era foarte atent la vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar trebui niciodată să propună răspunsuri; el trebuie numai să formuleze întrebări la care fiecare să poată răspunde. În acest fel, fiecare om ar putea să vadă lucrurile într-o manieră personală și nicidecum să se mulțumească cu răspunsuri gata pregătite. De aceea îl admir pe Mateiu Caragiale, acest scriitor care, printr-un stil simplu, dar pitoresc, permite fiecărui cititor să-și exprime propriile concluzii la sfârșitul lecturii. Pe de altă parte, n-ar trebui să uităm afirmația lui Flaubert: ,,Madame
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care nu rezulta nimic. Iată și alte începuturi date: Patrocle Patrocle este un câine lup. De câte ori îl văd, îmi amintesc cât de mic și de jucăuș era. Ochii îi sticleau ca două mărgăritare, iar urechile erau parcă două antene, pururea pregătite să capteze cel mai mic zgomot. Acum însă a crescut mare. De curând, Patrocle a făcut o faptă remarcabilă, ajungând la salvarea unei vieți omenești. Un eveniment deosebit E februarie și zăpada încă mai cerne din cer. E foarte frig
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prietenă a frăgarului era priveghetoarea, însoțitoarea lui de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ies la o plimbare în parc. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii agale de un copac și simt ceva în palmă. Este o frunză, ultima lacrimă a copacului sub care stau. E
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare gardul și se cațără în tei. Neputând să înșface pupăza, puse la gura scorburii o căciulă pe care o avea deja pregătită. Când m-am trezit, soarele era deja de vreo două sulițe pe cer. Cum? Ce s-a întâmplat? Eu nu pricepeam. Nici eu, spuse vecina mea Irina. Și pe ea o scula în fiecare dimineață tot cucul armenesc. Ne-am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să urce treaptă după treaptă. În centrul scenei acoperită cu o pâslă cenușie bine Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]