1,676 matches
-
Petroveanu, Traiectorii, 328-335; Tomuș, Istorie, 242-245; Felea, Secțiuni, 107-113; Cândroveanu, Alfabet, 14-25; Andriescu, Relief, 24-31; Barbu, O ist., 276-294; Tașcu, Incidențe, 31-35; Piru, Poezia, II, 358-369; Laurențiu, Eseuri, 11-19; Steinhardt, Între viață, 131-134; Felea, Aspecte, I, 64-68, III, 98-106; Ștefănescu, Preludiu, 97-104; Alexiu, Ideografii, 40-49; Nițescu, Poeți, 140-158; Iorgulescu, Scriitori, 18-23; Simion, Scriitori, I, 226-233; Poantă, Radiografii, I, 217-222, II, 12-16; Regman, Explorări, 133-147; Grigurcu, Poeți, 177-187; Alboiu, Un poet, 26-32, 104-106; Cristea, Faptul, 128-131; Lit. rom. cont., I, 617-621; Gelu
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Transmiterea excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. Acțiunea presupune o convergență și o conversie reciprocă (trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri. După Anohin - apud Baciu et al. (1981) -, se disting: 1) aferentația situațională, ca preludiu al acțiunii (reflectare premergătoare, imagine a situației); 2) aferentația de declanșare, care stă la baza formulării scopului; 3) aferentația de sancționare, situație în care acțiunea este corectată și apoi încheiată prin 4) aferentația finală. AGITAȚIE (< fr. agitation, cf. lat. agitatio
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Napoleon? M-am uitat la Vladimir, sperând să mă lumineze, dar el îmi întâlni privirea și și-o îndreptă pe a lui asupra Anei. Ana. Iarăși Ana. Ce-i cu fata asta? Cerul începuse să plângă. Afară picura încet, încet... preludiul unei tragedii. Am simțit răcoarea ploii și știam că nu se va termina prea curând. Răspunsul final e nu? Răspunsul final e nu, zise și el pecetluind viețile din liceu. Deci eram în război. Negocierile au eșuat. Prea bine. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste tot! Unii din noi sunt răniți grav!" Toată lumea la posturi! Încercați să ieșiți din încăperile afectate! Aripa E de la etajul trei! Evacuați! Medicii sunt pe drum. Baricadele din colțuri!!! Ceva nu-mi mirosea a bine. Ăsta era doar un preludiu. Cei din joncțiunea cu corpul B, jumătate vă retrageți în baricada din joncțiunea lui B cu C și cealaltă jumătate în B cu D. Luați și câțiva din cei răniți! Nu lăsați pe nimeni viu în urmă! Fiți pregătiți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deosebită și îngrozitoare prin faptul că nu era o durere fizică. Era una sufletească. Era ca dorul sau ca cea pe care o simți când moare cineva apropiat. Dar e de mii de ori mai tare! Și ăsta era abia preludiul... Procesul, agonia, dură mai bine de trei ore. Era trecut bine de miezul nopții, când Feodin și ceilalți se retraseră osteniți și sleiți în străfundurile minții lui Corvium, iar el reveni de acolo plin de durere și cu reminiscențe puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
într-o excursie de două ore prin munți. Ei bine, asta da viață: respir aer curat și proaspăt și pășesc alături de bărbatul meu cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-una în alta, ajungem la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din București. 1921 În ianuarie se recăsătorește mama sa cu Ștefan Dragomirescu, funcționar comercial. Septembrie Anton Holban se înscrie la Facultatea de Litere din București. 1922 Într-o excursie studențească, organizată la Curtea de Argeș, se împrietenește cu colega sa Nicoleta Ionescu, preludiul unei iubiri tragice, care va servi mai târziu ca substanță epică a romanului O moarte care nu dovedește nimic. 1923 Este pasionat de cenaclul "Sburătorul". 1924 Este scutit de satisfacerea serviciului militar pe motive de sănătate. Vara vizitează mănăstirile din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oponenții lui politici care, după sondaje atente, au declarat cu acreală - chiar prin intermediul doamnei Janet Wake - că, desigur, ele nu vor tolera femei egalizate în serviciul guvernului, "dacă ea va fi aleasă președinte". Discursul lui către ele era acum un preludiu, o dezvoltare a temei principale: Craig. El spuse: - Trăim într-o epocă ciudată, o epocă în care oamenii sar încolo și încoace fără să se gândească. Chiar acum, ei se află în spasmele unei dorințe extatice de a oferi femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dar în același timp a înțelege tot și a privi totul cu detașare și cu o liniștită ironie. Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor maneje preliminarii în amor, sunt unele care, ca și oamenii lipsiți de prejudecăți întîrziate, suprimă orice preludii și merg drept la scop. Câte milioane de vorbe ai spus tu în viața ta! Ai spus vorbele care sunt în Shakespeare, în Goethe și în Kant. Numai că le-ai combinat altfel. Unele femei nu se rușinează să apară
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
celmai pretențios, nu numai din punctul de vedere al fondului, ci și din punctul de vedere al compoziției. Și la această compoziție, mai ales într-o literatură fără tradiție, nu se poate ajunge deodată. Tinzi către ea, încercînd, dibuind, făcând preludii, exercitîndu-te. 10. A face numai ceea ce cu adevărat poți este o mare virtute artistică, deoarece în artă se pare că ar fi "posibil și imposibilul", - dovadă atâtea opere literare în care autorii vorbesc de lucruripe care nu le cunosc, de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rac, fără apă, antisemita asta care și-a arendat moșia lui Moriț Felț? Acu hai să-ți cânt, ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă așa ai spus. Ești foarte galant.... Dar ce să-ți cînt? Desigur că toate sonatele, valsul, preludiile și mazurca. Mata ești foarte constant. - Dar mata?- Și eu. La Tuffli mănânc întotdeauna o indiană și o savarină. Mergând spre casă, și-a schimbat gândul. M-a rugat s-o însoțesc la plimbare și să amânăm muzica până la întoarcere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o învelesc bine. Degetele ei amestecate printr-ale mele - erau o senzație nouă - mai tulburătoare decât a mâinii ei pe buzele mele. Atingerile de acum, ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu. Atingerea mâinii celor mai mulți oameni mi-ar produce o displăcere vie. A câtorva mi-ar fi indiferentă, o simplă senzație tactilă. Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în suflet otravă. Trăsura mergea acum repede la vale, zvârlind pietrele în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Să ilustrăm: - gestul de a-i oferi Adelei un ceasornic este interpretat ca un actde posedare erotică; - plimbările în trăsură, apropierea corpurilor: "Atingerile de acum,ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu"; - sărutatul mîinii: "mi se părea că-mi dă drepturi noi, că o făcusepuțin a mea"; - își așează, acasă, pardesiul, cusut de Adela, pe piept și pe față; - după ce Adela pleacă din stațiune, merge la locuința ei, acumgoală, neatrăgătoare, intră în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stricai cuibul, aduceau tăciuni aprinși În cioc și le aruncau pe acoperiș. Așa că oamenii preferară să suporte lighioanele pe care le lepădau păsările prin curți și Închideau ochii la clămpăniturile pe care mulțimea ciocurilor le Înălța ca un fel de preludiu la vreme de seară, privind cu teamă cuiburile mari cât niște anvelope de tractor ce acopereau În lung și În lat satul. Mulți Își aduceau aminte că, Înainte de colectivizare, satul fusese invadat de ciori. Acum veniseră berzele. Oare era acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lucrurile să pară adevărate. Numele meu era acum însemnat pe ultima filă din carnețelul plin de păcate. Erjika îi flutura sub nas Creței povestea ei, iar eu nu aveam argumente să o infirm. Fusesem acolo și avusesem parte de primul preludiu din viață. Ce-ai căutat în patul ei? mă întreba Creața printre sughițuri de plâns. Stăteam cu ochii coborâți în pământ simțind prostia cum mă apasă ca o haină îmbibată de ploi. Cui îi păsa că n-am vrut să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fine, seara a ajuns la momentul promis, la faza pentru care era destinată. Tocmai ne întorseserăm de la cina pe care o luaserăm la Kreutzer. Localul era locul nostru tradițional de întâlnire. Kreutzer constituie un decor scump pentru reuniunile noastre, pentru preludiile noastre sexuale, pentru minciunile noastre. Carnea a fost din belșug și vinul grozav. Am băut coniace și am mâncat budinci groase. Și, ca întotdeauna, am spus și am ascultat porcărele. Selina e într-o formă excelentă, cât despre mine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuprins un somn de neînvins și m-am prăbușit pe sofa. Am visat că Miquel mă săruta pe frunte și mă acoperea cu o pătură. CÎnd m-am trezit, am simțit o durere de cap teribilă, În care am recunoscut preludiul unei mahmureli feroce. M-am dus să-l caut pe Miquel ca să blestem ceasul cînd Îi venise În minte să mă Îmbete, Însă mi-am dat seama că eram singură În apartament. M-am apropiat de birou și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
n-au Întîrziat să se transforme În realitate. Domnul Fortuny n-a apucat sfîrșitul războiului. A fost găsit așezat În fotoliul său, uitîndu-se la vechile fotografii cu Sophie și cu Julián. Ciuruit de amintiri. Ultimele zile de război au fost preludiul iadului. Orașul trăise lupta de la distanță, ca o rană ce pulsează adormită. Trecuseră luni Întregi tatonări și de Încleștări, de bombardamente și foamete. De ani de zile, spectrul asasinatelor, luptelor și conspirațiilor coroda sufletul orașului, Însă, chiar și așa, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fiindcă Iuliu Maniu se retrăsese din fruntea lui la Bădăcin, ca să atragă singur tunetele și fulegrele lui Jupiter Rex, preconiza și la noi formarea unui „Front Popular” de tipul spaniol sau francez, fronturi care, acum se știe, nu erau decât preludiu la instalarea în Europa a comunismului stalinist care, când s-a impus și la noi, și-a găsit instrumentul tot întrun front, Frontul Plugarilor, al vânzătorului de neam și de țară, Petru Groza. Acesta a fost de la începuturile sale „infantilismul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
luptă pentru solidarizarea și unitatea neamului. Unitate în cuget și în simțiri. Azi comunitatea neamului nostru a dispărut. Ea mai supraviețuiește doar în mănăstiri. Să nu ne temem de cei care ucid trupul, ci de smintiri care ucid sufletul. Trăim preludiul cataclismului universal. Omul, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Azi, tot Neamul Românesc, de la Tisa și până dincolo de apele Nistrului, luptă pentru supraviețuire. Trăim zile sfâșietoare. Să nu mai fim români, vor dușmanii. Întrebăm pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
niciodată. Alte două mii intrară În dispozitiv de luptă pe marginile poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
întrebat pe un ton plângăcios: — Ce-a vrut să zică? Cocoșat de râs, Luke l-a luat de-o parte și i-a explicat. în cele din urmă, a venit timpul să ne luăm la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în camera aia erau prea mulți bărbați bine făcuți ca să ne pierdem vremea discutând cu gașca aia de idioți pletoși. Chiar dacă toți erau niște drăguți. Dar chiar când mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke. —E vremea ceaiului, a urlat fericit Eamonn cel gras. Ce naiba? Ce Dumnezeu? Ce dracu’ făceau? Spre uimirea mea, pacienții așezau masa! Eu crezusem că zornăie tacâmurile ca să anunțe personalul de la bucătărie că așteptau ceaiul. Dar nu! zornăitul tacâmurilor fusese preludiul așezării mesei. Pacienții și-au văzut mai departe de treabă aducând căni cu lapte și felii de pâine și distribuind farfuriile cu unt și borcanele cu gem pe toată lungimea mesei. î„Poftim, pune asta în capătul mesei și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate că nu mai voia să facă afaceri cu mine. Cam cu zece minute înainte de reunirea grupului pentru principala atracție a după-amiezii, am simțit că-mi vine să vomit. Mi s-a întunecat privirea. Nerăbdătoare, am sperat că ăsta era preludiul iminentei mele morți. M-am târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am vomat, m-am simțit din nou bine. Era clar că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu ești cuprinsă de o pasiune delirantă, când vezi un bărbat în toată firea acoperindu-și obiectul cu o peliculă filmată ți se pare o adevărată nebunie. Apoi, fără prea multă tragere de inimă, amândoi am pornit într-un mic preludiu. Supt de sfârcuri și alte chestii de genul ăsta. Dar totul era făcut fără tragere de inimă. După care Chris s-a cățărat peste mine pentru principala atracție. Mi s-a părut complet anormal să fiu penetrată de un penis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]