2,032 matches
-
a tuturor statelor europene până la curbura Carpaților. De aici, de la Țara Românească, Moldova și țările balcanice și până În stepele Îndepărtate ale Ducatului de Lituania și ale Marelui Ducat al Moscovei, se folosea slavona, limba ortodoxiei și a sfinților hieratici, palizi, prelungi, pictați pe pereții mănăstirilor de la Moldovița și Bistrița, ca și pe cei ai mănăstirii Studenica, În munții Serbiei, sau În minunile de biserici cu cupole poleite În aur ale marelui Novgorod. Oană ascultase vocile descriind ultimele acțiuni ale Apărătorilor, coordonarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul de retragere grupată. - N-a căzut În cursă... murmură Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica nu are legătură cu nimic din ce se Întâmplase. Și că, de fapt, Își lăsa gândurile libere. Era ca o cădere În adâncul firii. Toate rămăseseră undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei să zici că n-ai sunat niciodată tu, cu puterile tale. Dar acum va trebui să Înveți. Sună. Voievodul duse cornul la buze. Un sunet prelung, trist, Înfioră pădurile. - E bine. - Pentru Început... completă, Încet, Alexandru. - Acum sună semnalul tău. - Semnalul meu? - Semnalul care trece din cetate În cetate și din deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești adunarea oastei pentru apărarea țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se postară În jurul lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar În clipa În care, la cel mult patru aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În piept... Alexandru văzu vârful suliței coborând asupra lui și Îi simți oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va muri și nu Înțelegea de ce. Închise ochii. Nu mai simți nimic, dar auzi un geamăt prelung și un trup fără viață se prăbuși peste el. Apoi un țipăt lung de spaimă Îl Înfioră și auzi alte trupuri căzând În jurul lui. Rămase cu spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un grădinărit oarecare, undeva la granița dintre cantonul Geneva și Franța. În autobuzul care mă aduce acasă încet-încet (se oprește exasperant de des, din 200 în 200 de metri, iar un soi de scăriță hidraulică se coboară cu un fâss prelung la nivelul trotuarului, pentru ca pensionarii din zonă să poată urca fără probleme, dar operațiunea ia un timp nebun), descopăr un jurnal de anunțuri de mică publicitate, Paru-Vendu, publicat în Franța vecină. Titlul s-ar traduce în limba română aproximativ cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și neșansa de a fi aruncat de barză prea în estul Europei, așa cum scria cineva în presa românească. Chipuri de colegi de serviciu: portughezul mic, timid, cu ochelari, care la intrarea în tură își pronunță numele cu un "r" inimitabil, prelung, rugos, ca un cârâit de cioară pe ogor în Bărăgan, "Cardoso". Dona Maria, o portugheză în vârstă cu mâinile distruse de acizii de curățare; zâmbea tot timpul și cânta imnuri religioase cu voce joasă, prin sălile de conferința golite de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu internațional despre "teatralizarea memoriei". A început la ora 8.30 dimineața și s-a sfârșit târziu, cu sandvișuri și căscat prelung, la ora 19.40. Cercetători veniți de la Toronto, Montréal, Paris, Ottawa, trupele interne ale Universității Laval ba chiar și doi părinți pierduți în admirație pentru fiul lor care s-a prezentat ca fiind "istoric militar". A început să-mi fie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe fața acesteia se zărea câte-o navă, cât o coajă de nucă, brăzdând luciul apei și lăsând în urmă o dâră lungă de valuri înspumate, ce se micșorau și dispăreau hăt în urmă, la capătul opus al acestei cărări prelungi. Avionul a aterizat la Copenhaga pe o ploaie mocănească. De-ndată ce-am coborât, grăbiți și zgribuliți, ne-am trezit într-un aeroport uriaș din beton și sticlă, încastrat în grilaje metalice. Părea un oraș cu mai multe etaje, concentrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre un bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale, stătea Înfășurat Într-o mantie de lână albă. Fața acestuia, marcată de un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din umeri. - E din Toulouse, așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jur, oprindu-se adesea asupra lui. Femeia acoperită cu vălul Începuse, la rândul ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena dumitale, priorule. Nepoata unui călugăr, dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
război, Însă executat cu delicatețe, plin de gingășie. Dante se opri În prag, să o admire pe femeia care, ghemuită pe o pernă, cânta la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate că nu le putea auzi. Lumina lumânării se asorta cu albul imaculat al părului ei, transformându-l Într-o cascadă de argint. Privirea lui Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dansa Într-o mișcare supranaturală. - Frederic avea dreptate! strigă el. Astrologul scutură din cap cu hotărâre, de mai multe ori. Își Închisese pleoapele, ca și când ar fi Încercat să nu mai vadă nimic. - Crezi că ai biruit? zise după o tăcere prelungă, curmată doar de zumzetul frenetic al mecanismului care continua să se rotească. - Da! Și aici, În San Giovanni, aceasta e coroana mea! răspunse Dante, continuând să fixeze scânteierea, Îmbătat. Imaginea atât de Îndelung căutată a slavei cerurilor se afla acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spusese câtuși de cât adevarul. Joi... joi... urma să plec la Paris. Îmi era imposibil să tac până atunci. Marți seara am invitat-o la o plimbare. Inima îmi bătea cu putere. Acolo, departe, pe marea violet se profila forma prelungă a unui iaht alb. Ce căuta el acolo? Ce mistere ascundea Linda? De ce nu mă lăsase să urc la bordul iahtului? De ce-mi cotrobăia prin calculator în lipsă? Cum a apărut, am și luat-o în primire: - De acum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
stins brusc. Avionul se pregătea să aterizeze. Am băut o ceașcă de cafea împreună cu ea, nici măcar nu reținusem cum o cheamă, apoi încă una. Vântul bătea din ce în ce mai tare și avionul se balansa, de parcă ar fi fost beat. Un scârțâit prelung al roților, o frână bruscă și vocea pilotului care anunța: - Am sosit la Paris!... - Oare acesta este ultimul act? E ultima cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul teatru. O revedeam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mă privea din ochii tăi fără să întrebe nimic 14 mai 2011 Doar câteva cuvinte despre viață viața este frumoasă chiar și atunci când nu este uneori se fandosește în fața oglinzii merge pe tocuri înalte mișcă lasciv șoldurile clipește din gene prelungi câteodată dă cu noi de pământ ne ia de guler ne ridică scutură praful de pe haine (dacă este binedispusă) și salută cu un deget la tâmplă de multe ori viața e croită prost (mâneci scurte pantaloni prea lungi) ca și cum un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și acoperite cu păr negru și drept, sclivisit și cu nasul pe sus față de ceilalți concurenți, nătărăii care țopăiau și făceau mișcări de încălzire. Dar era și el oarecum îndoit și bântuit de temeri, iar ochii lui negri din capul prelung și pe jumătate auster, erau adesea foarte melancolici. Uneori era la fel de melancolic ca țărâna. Spunea că nu există lucru pe care să nu-l pot face mai bine decât el, numai să încerc. „Oh, da,“ spunea, „ai putea să vrăjești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
i te împotrivești, căci avea mai multă forță decât oricine din jurul ei; cu ochii ei deschiși la culoare și petele palide de vulpe ale pistruilor care se vedeau prin praful de pudră de pe față sau de pe dosul mâinii cu raze prelungi și dure de tendoane. Mi-a zis să mă duc să studiez publicitate la Facultatea de Jurnalism din Universitate și mi-a plătit taxele, așa că m-am conformat. Mi-a ales și restul de cursuri de care aveam nevoie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și alb și, ajuns la parter, m-am îndreptat spre holul hotelului. Era vremea apusului, aproape de ora cinei, cu o apă lucitoare care se întuneca, șervete și meniuri deschise și așezate în picioare în sufragerie, trandafiri și ferigi în vaze prelungi, orchestra acordându-și instrumentele în spatele perdelei. Eram singur pe coridor, tulburat și agitat, și am pășit încet spre salonul de dans, unde la fonograf cânta Caruso, întâi abia auzit și apoi mai limpede, cu strigătele sale de operă pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și mănuși albe până la cot, arăta vizionară, orientală, cu părul ei bogat ridicat într-un fel de turn care ședea în echilibru pe bustul ei generos. Avea o față clară și rece, ca un anume tip de vreme, deși brazda prelungă și pronunțată a buzei de sus sta gata să se miște, de parcă urma să rupă tăcerea printr-un gest potrivit și care se maturizase în timp; să-mi explice cum e cu dragostea, poate. Dar nu, ideile ei aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pură a apei, de parcă încerca să glumească cu faptul că e în grațiile acestei fete. I-am condus la vaporul de seară, căci n-au vrut să stea peste noapte și m-am suit cu ei pe punte în vâltoarea prelungă a apusului, până când s-a lăsat albastrul adânc, fără nici o lumină; o greutate tomnatecă cu brazde de nori ce plecau în direcția orașului, eliberați din puterea soarelui și lăsați să se scufunde în denivelările și ridicăturile apei, cenușii și puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
blonde care trebuiau căutate cu atenție printre zulufi, cu o gură mare, care denota un suflet cu pofte imense, nestăvilit; spunea tot ce avea chef, nepunându-și nici un moment problema că i-ar putea sta ceva în cale. Avea șolduri prelungi și înguste, bustul generos, și purta fuste pe corp și pulovere și tocuri înalte care confereau un arc de nerăbdare încordată mușchilor gambelor ei; avea un pas mărunt și frumos și un râs violent, total, și critic. Nu-mi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
relație bună cu mine. Pe Padilla l-au apucat pandaliile când a auzit că-i dau cărți fără un sfanț în avans; am zis c-o să se repeadă la mine și-o să mă pocnească cu pumnul lui slăbănog, cu degete prelungi; a urlat la mine, „Bobo!“ și „nătărău de gringo!“ Și i-am spus că nu-i dau pe credit mai mult de douăzeci și cinci de dolari. Era o minciună, ca să-l liniștesc; tipul deja îmi datora mai mult de patruzeci. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de părerile lui Kayo și în același timp rezistent la ele. Nu exista pentru el un cer pictat al teatrului omenesc, ci doar cel din afară, de diamant autentic, la care nu se putea ajunge decât prin ceața limpede și prelungă, urcând din astru în astru, a medullei și a creierului, o copie a Căii Lactee. Dar aveam de asemenea ideea asta, că nu poți să ai o poziție atât de categorică, care să facă viața omenească imposibilă, nici să încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]