810 matches
-
clar, apoi nu se mai vorbea deloc despre el, ca și cum murise, și nu s-a mai întors vreodată. În parte a înțeles singur ce trebuie să facă, în parte l-a îndemnat și ținut din scurt bunicu-său, încât a fost premiant, deși nu-l preocupau decât calculele, apoi a intrat la facultate și după scurtă vreme l-au dat afară cu mare scandal, că nu le-a dezvăluit de la început ce-a fost taică-său. A intrat într-o uzină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Câmpulung. Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am cunoscut, plin de viață, plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn. A murit și el de tuberculoză. Toți acești atleți, toți acești premianți întâi la gimnastică, rupți dintre brazii Pindului, n-au putut trăi în aerul mlăștinos al Bucureștilor. Unul după altul s-au culcat în mormânt, când erau încă tineri și plini de toate puterile vieții. Mai veneau și Gulioti, și Simota
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că se gândea ca sunt idiot. Nu prinsesem codul. Când am început să "leg literele", a fost o revelație. Am intrat în cod, unde mă aflu și acum. Clasele primare și gimnaziale în satul natal Chețani. Aveam o psihologie de premiant, insuflată de fratele meu Dinu. Era chinuitor. Am scăpat de chinurile ei, după ce l-am întâlnit pe poetul Vasile Dan, născut în același sat cu mine. După întâlnirea cu Vasile, sistemul meu de valori s-a modificat radical. Intram în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rea-credință condamnabilă. Toate premiile primite m-au bucurat nespus, agățându-mă de ele, am sperat că toți cei ce nu mă suportă sunt contraziși de realitatea lor. Dar nu e decât o amăgire, ce se va întâmpla cu diplomele de premiant, cu medaliile sau trofeele literare câștigate într-o viață, după ce mori? Se vor arunca la coș, nu vor interesa pe nimeni ele au contat cât ai trăit, ridicându-ți moralul. Premiul USR la debutul editorial cu "La fanion", în 1981
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
diplomă de absolvent al acestei școli teologice, iar în toamna s-a înscris la examenul de admitere la Institutul Teologic Universitar din București, reușind cu succes. A urmat cursurile acestui pestigios Institut Teologic, absolvind facultatea cu rezultate foarte bune, printre premianți. A avut profesori teologi străluciți, ca: rectorul episcop Teoctist Arapasu, actualul Patriarh al României, profesor preot dr. Dumitru Staniloaie, profesor preot dr.Ioan Gh.Coman, profesor dr. T.M. Popescu, profesor preot Vladimir Prelipcean, profesor preot dr. Liviu Stan, conf. univ.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
nu au masculin. * Nu toate caprele dau lapte. Nu poți bea bere din toți țapii. Fuga de la școală nu e o probă sportivă. * Nu toate săriturile peste garduri sunt probe atletice. * Cine moare primul nu mai participă la înmormântarea celorlalți. * Premiantul nu este neapărat primul la învățătură. * Văzută pe dos, lumea în care trăim ni se pare normală. * Numai cine merge pe jos rupe încălțările. * Mersul desculț pune în valoare spinii. * Mersul cu mașina e o ședere mecanică. * Numai marile personalități
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pe argumente diferite. Unele negații mai mult întăresc decât contestă. * Fiecare clopot bate pe limba lui. * Numai viețuitoarele necuvântătoare se înțeleg în aceeași limbă. * Unii învață din greșelile altora, alții nu învață nici din propriile greșeli. * A tot copiat de la premiantul clasei, până a rămas repetent. * Se duce la școală ca să aibă de unde se întoarce. * El învață foarte temeinic: face câte o clasă în doi ani. * Și nopțile albe sunt întunecate. Unde dai și cine crapă. * Ecuatorul este un brâu cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
știam ce ar putea să mi se întîmple. Nu m-a scos nici în acea zi și nici în cele următoare. Și pentru ca această întîmplare să fie dusă până la capăt, în nefirescul ei, la sfârșitul anului m-am pomenit printre premianți. Faptul uimi pe ai mei și tata nu mai zise nimic când în toamnă îi spusei că vreau să urmez și pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărți. Încetul cu încetul însă se răs-pîndi întîi printre copii, apoi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se poate să lipsească ei de acolo, sau mai bine zis nu cred că ar îndrăzni extraterestrii să aterizeze în altă parte decât în America, ce dracu', puțin respect, după ce ne-au studiat atât timp și au înțeles care sânt premianții planetei, să aterizeze la Tirana sau la Caracal, deci armata americană, ziceam, înconjurînd supiera aia zburătoare, cu armele pregătite să ne apere pe toți. Dar dacă televizorul meu se deschide pe Etno TV ca de obicei, oare chiar și ăștia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi? se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și cu o oarecare doză de înțelegere față de partenerul său de discuție, pus în situația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tovarăș de drum, indiferent prin ce va fi nevoită să treacă. Da. Nu se va șterge, din viața ei, acest moment. El se va transforma, dimpotrivă, Într-un monument! Un permanent venerat monument! Fotografie floarea. Se duse repede afară. Copilul, premiantul clasei, Încă nu părăsise curtea școlii mici, de pe mâna dreaptă, a străduței, de la imediata intrare În localitate. Îl fotografie. De mai multe ori. Reintră, În cămăruța ei, de domnișoară dăscăliță. Mai fotografie, floarea, de câteva ori, din mai multe părți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
atât! Au rămas, totuși, două filme: unul, reprezentând buchetul de flori primit, și altul, fetița; căci, de data asta, premiantă era o fetiță. Filmele respective s-au adăugat celor de din urmă cu un an. În cel de-al treilea, premianți au fost o pereche: un băiețel și o fetiță. Filmele au reținut, ce, de fapt, Începea a fi o filmotecă, adică, momentele distincte: Înmânarea-primirea florilor și portretele copiilor-premianți. Aproape În același fel, s-au succedat, apoi, deceniile. Căci, au fost
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ochi și inimă de expert, portretele copiilor și florile, care În buchete, care singuratice, alcătuiau, la un loc, o lume cu totul aparte. A urmat expunerea lor pe pereții Încăperilor clădirii, mai precis, ale apartamentului Nanei. În rândul de sus: premiantul, sau premianții; În cel de dedesupt: florile. Culorile În care erau realizate exponatele contribuiau În foarte mare măsură la scoaterea În evidență a operei. Sosi și ajunul pensionării eroinei; totodată, și ajunul zilei inaugurării muzeului. În ușă Îi batu cineva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
inimă de expert, portretele copiilor și florile, care În buchete, care singuratice, alcătuiau, la un loc, o lume cu totul aparte. A urmat expunerea lor pe pereții Încăperilor clădirii, mai precis, ale apartamentului Nanei. În rândul de sus: premiantul, sau premianții; În cel de dedesupt: florile. Culorile În care erau realizate exponatele contribuiau În foarte mare măsură la scoaterea În evidență a operei. Sosi și ajunul pensionării eroinei; totodată, și ajunul zilei inaugurării muzeului. În ușă Îi batu cineva. Deschise. Cine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
colegi, cât și cu noii profesori, și bătălia didactică a început mai curând de cât ne așteptam. Printre tovarășii noștri de muncă școlărească s-au distins foarte repede vreo trei-patru, care aveau să-și dispute întîietatea la învățătură. Fostul nostru premiant, Motaș Constantin, plecase la real. Acum dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Fostul nostru premiant, Motaș Constantin, plecase la real. Acum dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o ciudată voință a întîmplării, că nu tocea niciodată! Avea însă o ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din clasă. Mic și vioi ca un spiriduș, nu sta o clipă locului, dând impresia profesorilor că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din clasă. Mic și vioi ca un spiriduș, nu sta o clipă locului, dând impresia profesorilor că știe totul la perfecție și că nu-l poate întrece nimeni! Al doilea premiant, Ciurea Constantin, se impusese, în primul rând, prin aceea că era fiu de profesor universitar, carieră către care ne mărturisise că tinde și el. Era un băiat înalt, slab, cu fața plină de pistrui și cu părul roșu ca morcovul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
asta, însă, te pui cu burta pe carte... că, nu-i de glumă! Cât am stat de vorbă cu Pompiliu Constantinescu nu am avut pic de emoție. Emoția mea, însă, a luat proporții abia după aceea. Mi-era teamă că premianții clasei, colegii lui Predescu, ar fi putut să mă reclame pentru această substituire "ad-hoc", nepremeditată; dar nu s-a mai întîmplat nimic; nimeni n-a suflat o vorbă, nici măcar nu s-a povestit întîmplarea celor din alte clase. Totul s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răsunet atât de puternic în sufletul meu și au știut să-mi măgulească vanitatea în așa măsură, încît pe trimestrul al doilea am luat media "nouă", că "zece" nu dădea! Nouă nu mai avea nimeni din clasă, nici cei doi premianți, afară de Nae Georgescu. * Ca să fim cât mai bine pregătiți la Istorie și ca să vedem aievea urme prețioase ale trecutului nostru, Atila a hotărât să facem o excursie la Curtea de Argeș. Ne-am înscris vreo 30 de elevi, din 45, câți eram
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
caselor fără garduri, deh, lemne de foc!, câinii dormeau laolaltă cu lupii într-un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii, Sâlimon Nicolae... Erau copii necăjiți, săraci dar bogați la minte și suflet. Școala era compusă dintr-o cameră și un antret, cele șase bănci adunând laolaltă 30 de copii. Din ce bani
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la gimnaziul Dinicu Golescu. La matematice avusesem chiar un bun dascăl, pe Ion Antonescu. Da, dar acolo ne detașam pe un fel de neant; aici la Lazăr aveam de luptat cu o clasă în care provincia și capitala concentrase toți premianții lor. Apoi profesorii aceștia de la Lazăr nu prea semănau cu profesorii patriarhali de la Câmpulung. Eram în situația unor franctirori supuși, fără nici o tranziție, disciplinei draconice a vieții de regiment. Să rivalizăm cu voi? Imposibil. Astfel eu am rămas să învăț
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lângă mine. Zâmbea. „Pe unde stai ?“, m-a întrebat. „Ce-ți pasă ?“, i-am răspuns. „Nu, că să vezi“, mi-a spus el, „eu te știu mai de mult, am și fotografia ta pe o pagină de ziar cu elevii premianți, erai mic, e și fotografia mea alături, eram și eu premiant, am păstrat-o fiindcă avem amândoi același nume de familie, dacă n-o ai, ți-o dau, o tai cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pasă ?“, i-am răspuns. „Nu, că să vezi“, mi-a spus el, „eu te știu mai de mult, am și fotografia ta pe o pagină de ziar cu elevii premianți, erai mic, e și fotografia mea alături, eram și eu premiant, am păstrat-o fiindcă avem amândoi același nume de familie, dacă n-o ai, ți-o dau, o tai cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe strada Leonida, 5“, i-am spus, „adu mi-o diseară, că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ultim contact concret, liniștitor, cu realitatea. În fâșia laterală a oglinzii se vedea un tânăr bărbat chel, cu favoriții lungi pe un obraz rotund și roz. Sprâncene scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat, închipuiți-vă, doamnă, portofelul unui coleg!... O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]