1,599 matches
-
am părăsit bucătăria și, ieșind în curte, am mers prin zăpada topită, mai străin de seara aceea limpede de primăvară decât un marțian. Nu, nu eram îngrozit de episodul din deșert. Povestit în felul acela banal, niciodată nu va putea, presimțeam, să se elibereze din închisoarea aceea de cuvinte și de gesturi cotidiene. Intensitatea lui avea să rămână tocită de degetele groase care apucau un castravecior, de du-te-vino-ul mărului lui Adam de la gâtul musafirului nostru, care-și înghițea votca, de țipetele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că, în curând, linia terasamentului avea să se desprindă de orizont, iar șinele să lucească. Și, o dată trecut acest hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul apei. Eu, până la epuizare, înotam, mă scufundam, traversând de mai multe ori râul îngust și nu prea adânc. De-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
familiilor Belval și Castelot și cartea aceasta, în marchetăria colorată a coperților, sub eticheta: „Noutăți din romanul francez”... Spre seară am ajuns la pădurea din lande. Voi merge acum, mă gândeam eu, timp de două zile sau poate mai mult, presimțind, dincolo de colinele acoperite de pini, eterna așteptare a oceanului. Două zile, două nopți... Grație Însemnărilor, timpul dobândise pentru mine o densitate surprinzătoare. Trăind în trecutul Charlottei, mi se părea, totuși, că nu simțisem niciodată atât de intens prezentul! Peisajele de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi veni deodată un trămis, rugîndu-mă să vin îndată la castel. Trămisul nu știa cauza de ce eram chemat în contra obiceiului, spuse însă că servitoriul contelui i-ar fi ordonat să încalece și să vină cât mai degrabă la mine. Eu presimțeam o nenorocire și pornii în moment. Când intrai la conte el părea adâncit în cetirea unei epistole. - Așa, ești domnia-ta, zise el când mă văzu, domnia-ta vii să predici sufletului meu pace?... atunci începe, domnule, va fi interesant
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea cea veche. Pământul rămâne pământ și nemica alta. Când veți ceti-o aceasta, eu voi fi mort... rece... înmormîntat. Dacă însă am un suflet nemuritori, atunci vei ști cuprinsul acestei epistole înainte de a-ți sosi. De n-ai fi presimțit-o aceasta, atunci crede că am fost numai o machină orologică care a cântat urechei d-tale ascultînde o mulțime de cântece de sirene... peana a plesnit... lanțul s-a finit și acuma nu mai esistă nimica din acela ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
titlul de împărat și impusese epigonilor dinastiei Comnenilor din Epir omagiul de fidelitate cătră tronul împărătesc din Niceea. Dar laurii aliatului nu lăsau nici pe regele româno-bulgar în liniște, încît se căia de pe acuma de alianța sa cu Vatatzes; căci presimțea cu drept cuvânt și se temea de reînceputul avânt al romeilor, de vreme ce el însuși stăpânea preste un popor ce fusese odinioară supus împărăției romeice. Ioan Asan hotărî deci să denunțe îndoitul tratat de stat și de familie și căuta numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că, cu cât e vorbirea mai apropiată de mișcarea curată a cugetărilor, cu cât e mai abstract coprinsul ei cu-atît mai mult trebuie să se modereze accentul. Cu cât însă forma vorbirei e mai plină de fantazie, cu cât se presimte mai mult coprinsul ei în intuițiunea sensibilă cu-atîta mai energic va trebui să vină accentul simbolic la îndreptățirea sa. Cu formarea și întrebuințarea accentului simbolic actorului i se deschide un teren foarte întins și fertil. Poetul are facultatea intuitivă de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să simțim luptele lor, durerile lor și loviturile aspre ale sorții, o fizionomie care-ar putea să ne întoarcă în noi înșine și să ni stoarcă interesul nostru pentru ele. Cu cât asemenea fizionomii ne lasă să presupunem și să presimțim mai multe despre ele, cu cât mai întins ni se desfășoară din ele oarecum trecutul, cu-atîta sânt (formate) desemnate mai artistic. La acei criminali mari, cum e Ricard al III-lea de pildă, fizionomia trebuie să ne cutremure; ea trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se producă circumstanțe și condițiuni de trai mai favorabile și mai bune. Statele diferite ce trăiesc cu neliniștea zilei de mâine s-au înarmat și se pregătesc a face față evenimentelor ce sunt cu putință. Germania e înarmată ca și când ar presimți grave evenimente. Rusia se reculege mereu, zicând însă tare ceea ce vrea, dar și mai tare ceea ce nu vrea. Austro-Ungaria începe a avea din nou încredere în sine însăși. Fără îndoială va rămâne încă mult timp în Tripla Alianță, dar alianța
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și violacee a fructului în formă de semidisc nu lăsa însă să se vadă că fusese tratat genetic astfel încît să fie sensibil la orice fel de oscilații cu care ar fi putut opera un echipament de supraveghere. Așa după cum presimțise, abnnanul rămase violaceu, ceea ce însemna că mișcările lui nu erau urmărite cu nici un fel de dispozitiv electric. Mușcă cu poftă, încercînd să-și ascundă greața pe care i-o provoca gustul de carne crudă al abnnanului. În mod natural era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Era un act fără precedent, care, deși era disimulat deocamdată sub condiționarea hipnotică pe care o impusese asupra delegaților, nu putea să fie ascuns mult timp. Adevărul era că nu știa ce să facă și alese calea sincerității pentru ceea ce presimțea că avea să fie o nouă dispută cu tatăl său. ― Nu știu ce să zic. Respectul pentru tine mă împiedică să iau măsurile care s-ar impune dată fiind atitudinea ta. Știu însă j că aș umple-o de tristețe pe mama
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care s-o fi ales din nenumărate variante. Poate că par stupidă, superficială. Poate că așa și sunt, dar frații au fost singura mea scăpare de hoardele din Câmpie... Maria se așeză simplu, pe iarbă. Rim o urmă, fiindcă presimțea că urma o poveste. Ăștia să fie quinții? Îmi mănâncă deja din palmă! Femeia începu să depene o poveste în care ea fusese salvată de un raid al unor cercetași ai Abației din sclavia unei bande de tâlhari care o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
implorase. Nu îi plăcea cum se precipitau lucrurile. Pe de o parte, Stin părea mai aproape de a atinge stadiul Alambicului mai devreme decât orice altă clonă dinaintea lui, în timp ce ochii lui Rim nu prevesteau nimic bun. Nu știa de ce, dar presimțea că prezența spionului imperial într-un moment atât de delicat precum rodirea de Dumnezeu nu avea să aducă nimic bun. ― Nu despre toate astea voiam să vorbim, Maria. ― Și-arunci? Stin se așeză pe lavița care îi ținea loc de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin care ar fi putut să se strecoare cu ușurință înăuntru, fără a fi văzut de cineva. Oricum, în noua sa postură de locotenent, nu avea cum să fie oprit de gărzi indiferent unde ar fi mers prin Abație. Rim presimțea însă că lucrurile nu ar fi stat tocmai pașnic dacă ar fi fost surprins sărind gardul Satului de Clone. Exista desigur pericolul ca boala despre care îi vorbise Maria să fie adevărată și contagioasă, deși el se îndoia de întreaga
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
greu de văzut chiar și dacă s-ar fi mișcat normal, așa încît reuși să arunce o privire intrusului. Figura lui i se întipări în minte. N-avea timp însă să vadă care va fi urmarea incidentului pe care îl presimțea. Fără a ieși din modul de luptă fugi înapoi și trecu precum o umbră peste gard. Adormi cu gândul la ce ar fi putut reprezenta Alambicul de Dumnezei. A doua zi, dis-de-dimineață, auzi bătăi în ușa chiliei sale. Sări în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe această temă. Părea convins că nimeni nu îi va mai succeda la cârma Abației, își încorda toate simțurile, se concentra la maximum și se opri din mers. Nimic din ceea ce putea el percepe nu anunța catastrofa pe care o presimțea Abatele. Poate că se înșela. 41. Crey nu era cine știe ce războinic, dar hotărâse să coboare și el pe Praxtor fiindcă simțea că soldații lui ezitau. Nu erau obișnuiți să se lupte cu civilii și păreau inhibați de legile imperiale stricte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
domnilor. Să sistăm cercetările noastre în spațiul îndepărtat... - Nu se poate! Trebuie să fie o șmecherie aici! protestă Barna pe un ton glumeț. Voi, Johanssonii, vă facilități unul altuia surprizele! Parcă jucați mereu într-o afurisită de piesă de teatru. Presimt o veste proastă! Sala se cutremură de hohotele unanime de această dată ale bărbaților. Iarăși unanime... - Să mulțumim, domnilor, prietenului Stefan Barna Praxtor pentru că ne reamintește constant cine suntem, tună Durdrin, acoperind vacarmul celorlalți. Așa este... Am o veste pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a idolatrizat conceptul ca pe o formă ideală, ca instrument al voinței de putere (Nietzsche). Dionysos este definit mai curând prin opoziția sa cu Socrate decât prin alianța cu Apollo. Socrate judeca și condamna viața în numele valorilor superioare, în vreme ce Dionysos presimțea că viața nu trebuie judecată, că este suficient de dreaptă și de sfântă prin ea însăși. Câteva momente înaintea morții, Socrate ar fi spus: "O Criton, îi datorez lui Asclepios un cocoș". Nietzsche a interpretat astfel aceste spuse: "O Criton
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Masson caută să descopere conceptele religioase pe care le conțin numele divine venerate de credincioșii musulmani. Dumnezeirea, infinit de simplă în realitatea să, apare complexă ochilor inteligenței umane, iar numele divine arată modul în care credincioșii au exprimat ceea ce au presimțit cu privire la atributele divine. Numele divine din Coran sunt grupate tematic, după cum se referă la unitatea (cap. III), transcendență (dar și proximitatea) lui Dumnezeu (cap. IV), imutabilitatea (cap. V), veșnicia (cap. VI), atotputernicia (cap. VII), bunătatea (aici intra și „Dumnezeu, Principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Posibilitatea unui eveniment nu implică și realizarea sa de facto. Când Dumnezeu prevede un eveniment, nu el e cauza acestuia: el știe ce se va întâmpla, dar nu o vrea. Preștiința divină nu presupune nici un efect asupra naturii realității. A presimți nu înseamnă a cauza necesitatea care ascultă de propriile ei legi: a prezice nu implică provocarea. Căci cauza a ceea ce se întâmplă ține de liberul arbitru al oamenilor. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să se folosească în acest fel de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al analizei moderne? Ca un bun cititor al Psihopatologiei vieții cotidiene - ceea ce nu este -, Montaigne presimte de asemenea și ceea ce se întâmplă „la marginea sufletului” și ține de „bâiguielile somnului”, de „mișcările involuntare care nu au ca origine voința noastră”, de „impulsul firesc”, de „agitații situate în afara discursului nostru”, de „gânduri care nu vin din mintea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de curte, autor de Mashenzug-uri și versuri ocazionale, era și el un „rege al poeziei veșnic tânăr și ferice”, un personaj oficios, cu respectul convențiilor; dar în adâncul ființei lui era vizitat de o manteia păgână care-l făcea să presimtă, ca și Sadoveanu al nostru, misterele universului; din adâncul ființei lui îi veneau impulsurile acelui daimon care face dintr-un simplu muritor un supraom. Altfel; și Goethe a exprimat un număr considerabil de platitudini, bineînțeles, niciodată în forme atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cărei rezultat e pe de o parte vacuitatea și atonia manifestării externe, care nici nu mai e propriu-zis expresie, ci se reduce la enunț, iar pe de altă parte acumularea nemaipomenită a depozitului intern. Primele simptome ale acestei „involuții” se presimt de altfel chiar și în Plumb. Dar la început, poezia lui Bacovia aparține prin toate referințele ei implicite și explicite ariei simboliste și postsimboliste (Rollinat, Rodenbach, Maeterlinck) pe care însă, discuție nu încape, o depășește infinit. Toate elementele „decorului” și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se va produce sau nu un miracol, dar în care miracolul e posibil și așteptat. Iminența lui e resimțită nu fără spaimă, dar o spaimă dinainte asumată, nădăjduind nu se știe prea bine ce, dar ceva irevocabil despre care poeta presimte că-i va covârși ființa, dar de care e irezistibil atrasă, ca de singurul lucru cu adevărat vrednic de a fi încercat. Pentru o dată mă aflu, pe un punct, în dezacord cu Valeriu Cristea care în foarte frumoasa lui cronică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se otrăvește singură, exact În măsura În care, insistând să sfideze interdicția decretată de Jorge, continuă să citească. De ce să Îi execuți Însă În mod sistematic pe cei interesați de al doilea volum din Poetica lui Aristotel? Interogat de Guglielmo, Jorge confirmă ceea ce presimțise călugărul-anchetator. Crimele au fost comise pentru a-i Împiedica pe călugări să afle conținutul cărții. Căci aceasta se ocupă de râs, pe care nu-l condamnă din moment ce Îl consacră ca obiect de studiu, iar râsul e pentru Jorge Într-un
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]