1,175 matches
-
lucruri? Bătrâna clătină din cap. Nu fac bine nimănui... Mâine, adăugă tonică, vine domnul Van der Hoph. Totul se va aranja... ― Totul se va aranja... mormăi Grigore Popa. Când aștepți mai mult, nu se aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea. ― Al dracului de ciudat! Tot timpul aud
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea. ― Al dracului de ciudat! Tot timpul aud niște pași. Uite, chiar și acum... Se plimbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
verdictul Nega-tistului. Nici nu-și dăduse seama pînă atunci cît de mult depinde de acel geniu intuitiv superb instruit pentru a decide în privința propriei sale vieți sau morți. Într-o clipă situația devenise nesigură și primejdioasă dincolo de cele mai negre presimțiri ale lui. Într-un tîrzin spuse: ― Nu, dacă rămîn la masă sînt prins. Împărătesei îi place să se joace de-a mîța cu șoarecele și cu siguranță că în cursul prînzului mă va informa în privința sentinței. Eu am un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Relatarea era satisfăcătoare: ― Și cam ce-ați simțit cînd a murit fratele dumneavoastră? întrebă el. Neelan se mișcă stînjenit pe scaun. Explică la fel de stînjenit că a fost vorba de o durere. Gil murise brusc în chinuri, fără nici un fel de presimțire. Agonia scurtase distanța de milioane de kilometri dintre Pămînt și meteor și-i răsucise nervii într-o comunicare simpatetică înspăimîntătoare. Imediat simțise sfîrșitul acelei presiuni neurale care, chiar și la distanța aceea, constituise legătura dintre el și fratele lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
neliniștii ce este ecoul fricilor umanității însăși. Ca și Tintin, Blake et Mortimer este cutia de rezonanță în care se pot identifica frânturile de imagini și de cuvinte ale secolului XX. Debutând în 1946, atunci când optimismul postbelic lasă, treptat, locul presimțirii conflictelor ce vor veni, banda desenată a lui Jacobs investighează un teritoriu ficțional dominat de un „război rece” ce își exportă, în text, propria sa mitologie. Niciodată inocentă ideologic, niciodată ruptă de contextul care o generează, seria lui Jacobs este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl construiește Blake et Mortimer, sfârșitul este anunțat de această revoltă, wellsiană, a elementelor împotriva omului. Sincronă cu o linie narativă și cinematografică hrănită de frici apocaliptice, imaginația lui Jacobs închipuie coșmarul acestui timp plasat sub semnul anomaliilor și al presimțirilor sumbre. Meteo rologia este la fel de ubicuă și apăsătoare ca și păsările ce înconjoară și terorizează comunitatea arcadică a lui Hitchcock. Însă această dezlănțuirea escatologică este, ca și în La marque jaune, efectul premeditării științifice. Geniul infernal al voinței de dominație
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
operelor și amintirea eleganței înghițite de deșert. În Kismet, amanta sa africană (evocând, prin hieratism, efigiile egiptene ale împăraților nubieni), ofițerul sedus de ariile intonate frenetic are o Aidă și o Carmen care i se devotează până la moarte. Înfiorată de presimțirea crepusculară a căderii de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
repertoriul genurilor „minore” ingredientele narațiunilor sale. Textul lui Pratt explorează acel interval cronologic care ar putea fi, în termeni camilpetrescieni, cel al ultimei nopți de dragoste și al întâii nopți de război. Eroii lui Pratt traversează un timp al incertitudinilor, presimțirea războiu lui este din ce în ce mai puternică, iar prieteniile dintre cei care se vor găsi în tabere opuse devin suspecte ideologic. Ca într-un film hollywoodian clasic, Pratt așază în centrul istoriei sale o iubire care nu supraviețuiește separării războiului. Între Pietro
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vară a lui 1914, sunt mai tensionate ca oricând. Ca și într-un alt text melancolic, Dans un ciel lointain, războiul rupe solidaritățile ce unesc, peste granițe, sensibilități și inimi. Fără a fi melodramatic, Pratt este un romantic dominat de presimțirea morții. Întâlnirile din finalul lui Ann de la jungle sunt încărcate de emoția sfârșitului apropiat. Dragostea dintre locotenentul Tenton și strania/seducătoarea aviatoare germană este situată sub semnul datoriilor războinice. Miracolul iubirii nu poate rezista în fața asaltului istoriei. Ca și Pandora
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
săi, asemenea unui mesaj pe care un prieten de foarte departe îl trimite celui ce trebuie să iasă din mlaștinile uitării și ale visului. Să ridicăm ancora, să mergem până la capăt, ca Rimbaud, și zâmbetul lui Corto se umple de presimțirea viitorului care nu se va mai întâmpla niciodată. Dar aceasta este o altă poveste și lui Corto, cu ochii la șoimul ce nu părăsește văzduhul de deasupra câmpului de bătălie, i se face dor de deșertul în care Cush și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: "Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu te mai văd", m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea a medicamente și a presimțiri de moarte. Când intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate și zâmbea ca să-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. li vorbea despre mine, implorîndu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am început să mă retrag spre ieșire, fără să mă grăbesc, ca să nu-mi trădez panica. Și eram gata să reușesc când unul dintre acei indivizi spelbi mi-a sărit în spate și m-a strâns de gât, șuierîndu-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor, mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic talpa țării.” Nu a fost pentru nimeni o surpriză apariția în peisajul editorial bârlădean al celui de al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scrutarea posibilului viitor. Am și exprimat clar poziția mea în opoziție cu a convivilor zicând doar atât: „Mă tem că pacea care vine să nu fie mai rea decât războiul prin care am trecut” O scrutare premonitivă a mea, o presimțire sau eu nu mai eram în stare să apreciez momentul istoric în care ne aflam?... Din păcate, îndoiala mea privind viitorul meu și al națiunii s-a adeverit, în timp ce realitatea istorică ne-a rezervat acea surpriză catastrofală că, am rămas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
reflexiile de albastru, roz, roșu și auriu ale luminilor pe maiestuoșii zgârie-nori moderni de lângă Central Park West - San Remo, Beresford, El Dorado. În ultima lună colindase fiecare locșor din parc cu gândul la el, cuprinsă de dorul lui, măcinată de presimțirea că nu-l va mai vedea, dorindu-și să poată Împărtăși „toate astea“ - micile ei bucurii - cu el. Pe când toate aceste gânduri Îi treceau prin minte, pe podul mic din fier forjat ce ducea spre lac, el se opri, arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: „Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu te mai văd”, m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea a medicamente și a presimțiri de moarte. Când intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate și zâmbea ca să-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. Îi vorbea despre mine, implorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am început să mă retrag spre ieșire, fără să mă grăbesc, ca să nu-mi trădez panica. Și eram gata să reușesc când unul dintre acei indivizi spelbi mi-a sărit în spate și m-a strâns de gât, șuierându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte când treceam pe lângă ei. Am răsuflat ușurat, de aceea, în clipa în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă ea, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la față, a murmurat:. - Am avut o presimțire rea, atingând rochia aceea. S-a lăsat în brațele soțului și, acoperindu-i fața cu sărutări, a început să-l implore: - Să nu mă lași singură, iubitule, să nu mă părăsești. Eu, în deplină tăcere și cu un nod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
geamuri. Te rog, spune-mi ce era scris, insistă Emma. Iar numărul 13 Îi spuse. Firma are plăcerea de a mă informa că am fost reconfirmată pentru Încă șase luni. Emma se apropie de asistentul de sală, cuprinsă de niște presimțiri sumbre, urâte. Îi ceru permisiunea de a-și consulta căsuța electronică. — Nu ai nici un mesaj din partea firmei, Îi răspunse. Întoarce-te la postul tău. Timpul de așteptare nu trebuie să depășească două minute. Își puse din nou căștile. Ce Însemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu m-am dus, domnișoara, spunea el mâhnit, da’ la toamnă sigur mă duc. - Ce faci toată ziua aici, pironit în poartă? - Ce să fac, păzesc și eu casa, domnișoara. În Gingirică stătea Zogru, la post, cu sufletul brăzdat de presimțiri negre. Îi era teamă ca Giulia să nu-l caute pe Andrei Ionescu fără știrea lui și să-l găsească așa cum era el, indiferent și aproape cinic, hai să nu spună chiar cinic, dar fără sentimente durabile, fără devotament. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deasupra patului său. Pentru că apariția îl privea drept în ochi, i-a trecut o haită de câini prin beregată, însă imediat și-a zis că trebuie să fie un semn de la Elvira, și a-nceput să zâmbească. Zogru, îngrozit de presimțirea că Achile vrea să intre în dormitor, a plutit încet spre tavan și s-a lipit de el ca de un liman. Când s-a uitat din nou, bărbatul stătea în pragul dormitorului și privea drept în sus. - Cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]