20,415 matches
-
mai sunt navetiști, ca urmare nu mai au bani și socotesc pe bună dreptate că produsele din hambare și lighioanele din ogrăzi nu le compensează suficient această pierdere; * Pentru că o categorie destul de largă - dar nu atât de largă pe cât se pretinde - de oameni, neajutorați din pricina vârstei, bolilor, lipsei de calificare sau specializării neinspirate, iresponsabilității, blocajelor mentale de tot felul, neputințelor lor și prejudecăților altora au ajuns într-o situație realmente foarte gravă; *Pentru că tensiunile, situațiile dramatice și primejdiile potențiale ies acum
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
Singură cu el, reluat în treizeci de inserții, fără patetism și fără nostalgie, ci cu simplă și lucidă constatare. În această carte, femeile nu vor conta aproape deloc. "E un defect de atenție, o carență a spiritului" pe care autoarea pretinde că ar fi moștenit-o de la mama ei. Nu o interesează decît bărbații și nimic altceva: nici natura, nici arhitectura, nici obiectele. Copiii - doar dacă eroina îl iubește pe tatăl lor, femeile - doar dacă discută despre bărbați. Călătoriile, fie ele
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
a se prezenta, cu înfățișarea lor, dar mai ales a vîrtejului în care este prinsă dansatoarea "luată, lăsată, reluată, îmbrățișată, cu inima zvîcnind, cu figura vaporoasă și amețită". . Acesta ar fi titlul pe care autoarea i l-ar propune editorului. Pretinde că n-o face pentru că "tot ce poate ea este doar să scrie". Și totuși a făcut-o, odată ce prezentăm această carte al cărei titlu nu sugerează mai puțin imaginea dansului cu diferiții cavaleri la balul închipuit. Romanul se va
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
niște alegeri cu ofertă inhibantă. Nu este exclus ca alegătorii din 2004 să se găsească într-o situație încă mai ingrată, deși a gândi un viitor în care să-ți faci despre politicienii români o idee mai rea decât astăzi pretinde eforturi. Pe d-nii Iliescu-Năstase, uniți sau dezbinați, i-a adus la putere tripleta Diaconescu-Roman-Stoica, în proporții nedecelabile. Pe dl Corneliu Vadim Tudor îl poate monta pe fotoliul prezidențial numai dl Iliescu în cazul în care va socoti că a fi
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Richard Corliss spunea: "Acest film savuros redă personajului noblețea pentru a-l lăsa să se odihnească în pace". La sfîrșit de veac, în octombrie 2000, la final de psihoză milenaristă, Compania Kushner-Locke oferă această nouă versiune. Scenariul lui Tom Baum pretinde a fi cît mai aproape de realitate; regizorul Joe Chappelle a ambiționat o ultramodernă înfățișare a "Patimilor lui Țepeș" o suită de flash-back-uri iscate tot de un interogatoriu la care este supus eroul de către un sinod de preoți ortodocși care, în
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
dintr-o cutumă a politicii balcanice. Cum ține să explice și regele Ungariei, care-i acordă sprijin mai întîi necondiționat, ca apoi - în urma unei mîrșave înscenări puse la cale de propriul socru și soldată cu ani de temniță - să-i pretindă să se însoare cu fiica sa și să se convertească la catolicism, pornind campania împotriva otomanilor sub stindardul papalității. Inițial, pretextul întrebărilor inchizitoriale poate părea pedant căci memoria afectivă parcă ar fi fost conectată la un computer cu scrupulul datării
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
că fosta tipografie a ziarului "Adevărul" tocmai a scos în 200.000 de exemplare un manifest antisemit, care este o veritabilă incitare la omor. Cei care l-au redactat și imprimat îl păstrează pentru momentul oportun declanșării unui pogrom. Ei pretind că acționează din ordinul sau cel puțin cu aprobarea guvernului. Prin gestul meu nu mă amestec în treburile interne, ci vreau doar să vă pun în situația de a fi în măsură să contracarați în orice eventualitate". Ică Antonescu se
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez 'cu' personajele mele, să fiu în rând cu ele. Nu vreau să le fiu superior ori să pretind că știu mai mult ca ele. Exprim prin această afirmație poziția mea esențială ca romancier. E drept că eu sunt autorul, însă nu mă consider deloc o 'autoritate'. Nu am răspunsuri - cu toate că întrebări am o droaie (numai în Waterland, și
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
siguranță să-și prindă pantalonii de cămașă, curea sau bretele, nesuportînd. Comuniștii ăștia - spune el între cunoscuți, - nu știu să fabrice ace de siguranță, de aceea vor pierde, - cuvinte profetice rostite în anii cincizeci. Praxiteea (insistă pe luciditatea ei nobiliara) pretinde că Rorică a îndurat absolut totul că un laș, fără să fie măcar deportat, numai că nu se fabricau ace de siguranță nu putea să suporte. Nu stia dacă Ralea i le-o fi adus... Un cîine tînăr, negru, antracit
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
serioasă cu conceptele de bază ale unei estetici considerate la mare preț printre filosofii și criticii literari germani ai momentului. Prozatorii realiști, precum un Gottfried Keller sau un Gustav Freytag, ultimul aflat de altfel printre idolii literari ai tînărului Franzos, pretind a transcende mimesis-ul în ipostaza sa pur reproductivă și a proceda în conformitate cu recomandarea lui Wilhelm Scherer - un alt reper important al lui Franzos încă din perioada profesoratului aceluia la Universitatea din Viena,- istoricul literar al cărui crez pozitivist decurge din
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
în anii '60-'70 ai secolului trecut, ce l-a atras și pe Eminescu,- pe lîngă cea a autorilor realiști, convinși că, prin descripția fidelă a lumii, îi pot surprinde întemeierile, a receptat Franzos doctrina goetheană a "tipurilor", pe care pretinde a și-o asuma. Chiar foiletonul despre "femeile române", despre care era vorba mai sus, își propune să descrie un "tip național", specific a ceea ce dînsul va numi cîțiva ani mai tîrziu,- spre exasperarea lui Eminescu,- Halb-Asien, "Semiasia", ținutul aflat
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
să le ilustreze obsesiv în propriile texte, coincid cu așa-numitele "Bilder im Kopf", "imagini înrădăcinate" în creier, ce preced percepția directă a realității și o influențează pînă la manipulare. Cu atît mai mult cînd aceste "imagini" sînt proiectate peste pretinse "esențe naționale" (Wesen der Nation), ele sînt rezultatul unui dezechilibru generator de discriminare și inegalități. Ele nivelează și mortifică Viul, tot așa cum repetitivul dăunează, în discursul literar, reprezentării și mimesis-ului - modelînd tocmai "discursul colonial" de care vorbea Homi Bhabha, în
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
-și ducă la bun sfârșit opera, a "înfruntat temperaturile unei veri incendiare". Să sperăm că patria îi va fi recunoscătoare pentru acest sacrificiu. Faptul că are despre sine o părere mai mult decât favorabilă îl determină pe Liviu Antonesei să pretindă că face parte dintr-o elită a iubirii. După părerea lui, foarte puțini oameni știu să iubească, iar el se numără, bineînțeles, printre ei. Este amuzant să ne închipuim această elită, ca pe un GDS al amorului, întrunindu-se periodic
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
conform ei, iubirea ar putea fi trăită de o ființă omenească o singură dată!). El pledează pentru acceptarea succesivă - de către un bărbat sau de către o femeie - a mai multor jumătăți. Această atitudine de deschidere totală, de disponibilitate absolută a ființei - pretinde eseistul - diferențiază, de fapt, pe alcătuitorii elitei iubirii de toți ceilalți oameni." Din carte nu lipsește recuzita specifică studiilor savante: sunt utilizați termeni din greaca veche, se pune la dispoziția cititorilor o bibliografie etc. O atenție aparte acordă autorul unor
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
Cultură al C.C. al P.M.R. din 1955 pînă în 1960. Cu unele știute excepții (1958), aceasta a fost o perioadă a unei relative liberalizări, care a spart, pentru cîțiva ani numărați, regimul încorsetatei dictaturi din acest domeniu. Dl Pavel Țugui pretinde în două cărți (aceasta pe care o comentez acum e a doua) că lui i se datorează această parțială deschidere a ferestrelor spre adevărurile științei. Ceea ce e fals. D-sa a fost numai beneficiarul acestei perioade de liberalizare, avînd, negreșit
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
prin partea ființei tale care, datorită generalității ei, aparține vădit lumii. * "Ori de cîte ori ești izbit în față de obrăznicia cuiva, întreabă-te îndată: e cu putință să nu fie obraznici în univers? Nu e cu putință! Ca urmare, nu pretinde ceva imposibil. Căci și cel în cauză este unul dintre obraznici pe care de voie, de nevoie, îi rabdă universul" (Marcus Aurelius). * Te contrazici pentru a fi mai aproape de tine însuți. Prea multă certitudine procustianizează. * A crede în Imposibil ca
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
au desfigurat-o rău de tot. Apoi, în 1894, intervine Matei Eminovici (semna tot Eminescu) care, printr-o notă inserată în Monitorul Oficial, își aroga dreptul exclusiv de a edita opera fratelui său. Ediția sa din 1895 e nerelevabilă, deși pretindea a fi oficială, cu aprobarea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1902 T. Maiorescu a predat, cum se știe, Bibliotecii Academiei Române, lada de manuscrise Eminescu. Funcționari ai B.A.R., ca, de pildă, Ion Scurtu și Ilarie Chendi, încep să
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
de sămănătorism, a editat segmente din publicistică eminesciană, pentru a avea un strămoș de frunte în ale naționalismului). Sumarul înscria 100 de poezii, toate, anunțate, ca respectînd forma lor manuscrisă. Evident, în prefață, se lua distanță față de toate edițiile precedente, pretinzînd, pentru sine, calitatea de ediție critică (și nu era!), adoptîndu-se, drept criteriu de ordonare a materiei, unul mixt (cronologic și psihologic), de o efectivă extravaganță clasificare. De-abia în 1910, selectîndu-și ediția, îi dă titlul știut din proiectul eminescian Lumină
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
îi dă titlul știut din proiectul eminescian Lumină de lună. Ediția, socotită integrală, (Opere complete) o publică, în 1914, la Iași, A.C. Cuza, monoman antisemit încă de pe atunci. Volumul de 680 pagini format mare, cu textul pe două coloane deși pretindea că adună întreaga operă eminesciană (proză, traducere, poezie) e departe de a fi integrală. Prefața era ditirambică și bombastică, cu atacuri voalate la adresa lui Maiorescu, cerînd îngăduința cititorilor ca studiul introductiv să apară mai tîrziu. (N-a mai apărut.) Negreșit, e
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
paradoxală din "doar spitalul pare/ plin de viață". Poeta se simte însă datoare să ne-o evidențieze și ea: "ce ironie!" Alte observații, însă, nu găsim de făcut. Zamfira Zamfirescu este un nume care trebuie ținut minte. Ceea ce nici nu pretinde un prea mare efort... Confesiune necruțătoare, dusă până la ultimele consecințe La cei 25 de ani ai săi, Alexandru Matei, care a studiat literele la Cluj și la București și își pregătește în prezent doctoratul, își face un portret în aqua-forte
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor Costin, specialist în felii de harbuji, și Stahi, profilat pe cozonaci și ouă roșii, puteau fi zăriți prin cîte o vitrină, iar la școală profesorul Bardasare pretindea picturii cît mai multă narațiune. Nemulțumit profund de acest peisaj artistico-academic, Ressu se transferă la atelierul de sculptură al profesorului Gh. Popovici. întoarcerea lui Octav Băncilă de la München mai înviorează puțin atmosfera și redeșteaptă, cu subiectele sale sociologizante și militante
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
bine în ce s-au băgat. Justificarea de pe vremea lui Ceaușescu, pentru intrarea în PCR, că nu carnetul contează, ci facerea de bine, nu stă în picioare de această dată. Mi-au ajuns la urechi explicații ale unor persoane care pretind că au intrat în PRM în numele unui naționalism luminat și pentru a marginaliza xenofobia și antisemitismul cu care defilează acest partid. Persoane care cred sau mai curând se silesc să creadă că șeful lor e, în realitate, un om rezonabil
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
metri, discursul, el a dovedit că nu e extra-sistemic, ci intra-sistemic. El aparține culturii politice dezvoltate în România îl ultimii cincizeci de ani. O cultură politică bazată pe minciună, incompetență, nerușinare, fariseism și vulgaritate. O cultură a behăitorilor care pretind că au soluții, când ei sunt parte a problemei. Tragedia lui Vadim este că el nu e tămăduitorul, ci bisturiul uitat în burta pacientului de niște chirurgi iresponsabili.
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
a colaborat cu oficialitatea comunistă, nu trebuie tratat ca un simplu infractor. Părerea mea a fost din capul locului aceea că adevărul se cuvenea rostit, fără menajamente, dar că exclusiva reconsiderare morală, oricît de necesară în procesul comunismului, nu poate pretinde să fie o reală revizuire, care să schimbe ierarhiile. S-a întîmplat ce era de prevăzut: scara de valori stabilită cu treizeci de ani în urmă n-a putut fi înlocuită cu alta, în pofida libertății de exprimare și a contextului
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]