1,573 matches
-
vătrai. Șemineul mirosea a foc recent și a cărbune. Bea Îngenunche și Începu să strecoare mai multe foi de ziar printre lemne. Scoase un chibrit și le aprinse, obținînd Îndată o coroană de flăcări. MÎinile ei mișcau bucățile din lemn, pricepute și experimentate. Mi-am Închipuit că bănuia că sînt mort de curiozitate și de nerăbdare, Însă m-am hotărît să adopt un aer flegmatic, care să arate limpede că, dacă voia să se joace cu mine de-a misterele, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în O scrisoare pierdută. Iordache joacă rolul de vechi confident amoros. Spirit abil și inventiv, cu agerime, dar și cu ironie, Iordache dă o rezolvare satisfăcătoare încurcăturilor comediei. El calcă pe urmele stăpânului său „bărbierul diplomat”, Nae Girimea; e calfă pricepută și experimentată, cu spirit practic punând „ambiț” în toate cât și stăpânu-său, cu excepția râvnei de a parveni la „onoarea de familist” ce-l caracterizează pe Chiriac, „sluga desfrânată” a lui Jupân Dumitrache. Ca sergent în garda civică și ca păzitor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Și cu Cartea înțeleaptă Pe toți v-am împrietenit! (Apare în acenă Cartea, foarte veselă). Cartea: Am să vă spun povestea mea Care nu-i tristă și nici grea! A fost odată un brăduț Într-o pădure fermecată Dar tăietorul priceput L-a doborât pe dată! Lemnul uscat a fost topit Schimbându-se-n hârtie Iar foile iute au pornit Drept la tipografie. Acolo literele toate Au făcut un dans de soi Și o poveste fermecată A apărut pe foi. Paginile
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Subalternul Îl și stimula : Ați văzut? — Nu, ce era? Povestitorul nu aștepta mai mult decât acest minim semn de curiozitate că și Începea cu un alt potop de vorbe din care se dovedea că el e un om umblat și priceput, drept, cinstit, curajos și cu o moralitate de netăgăduit. Construcțiile de drumuri, conducte, linii de Înaltă tensiune, poduri sau hidrocentrale erau domenii prin care el Însuși trecuse și făcuse pe acolo un mare număr de minuni. Nici nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
da’ tu m-ai rezolvat beton data trecută, așa că-ți dau ție pontul. Howard zice că știi ce-i de făcut. Buzz văzu vechiul lui baston de cauciuc atârnând de clanța de la baie și se întrebă dacă mai era la fel de priceput. Prețul e o mie, domnule Gelfman. — Ce! Ăsta-i jaf la drumul mare! — Nu, e un caz penal de șantaj, rezolvat în afara tribunalului. Ai adresa lui Sifakis? — Mickey ar face-o pe gratis! — Mickey ar fi în stare să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bărbați cu salopete și cizme de cauciuc căsăpeau găinile, retezându-le gâtul cu lame ascuțite, montate pe bețe - bețele zoot pe care polițiștii le folosiseră la începutul anilor ’40, emasculându-i pe huliganii mexicani când le sfârtecau costumele zoot. Mânuitorii erau pricepuți: o tăietură scurtă, apoi alt gât de găină la rând. Puținele păsări care mai rămăseseră încercau să fugă sau să zboare. Panica le făcea să se izbească de pereți, de tavan, de băieții cu bețe letale. Buzz se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
El. Desmond. Big Des. Marele Des. Desmond Confrey Considine, cel care l-a silit să pătrundă în casele întunecate și să devină polițist. Profesionist. Cu trei ani mai mare. Cu opt centimetri mai înalt. Un atlet și un tip foarte priceput când era să se prefacă pios, ca să-l impresioneze pe reverend. Reverendul l-a prins că furase un pachet de gumă de mestecat de la magazinul local și l-a snopit atât de tare, că lui Big Des i-au plesnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
l-a menționat deloc pe tipul acela, Lindenaur. Îmi pare rău că a fost ucis, dar eu îmi procur lucrurile frumoase din magazine, nu mă asociez cu borfașii. Danny notă „Nu”. — Tot așa și cu dentiștii și tehnicienii dentari? Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște arsuri și cu bandaje pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
închipui însă că s-ar putea să fie așa... înainte vreme nu erau ca astăzi medici mamoși specialiști, nici școale de moașe și nici maternități... Când năștea vreo femeie, venea să-i ajute la facere cîte-o bătrână din sat mai pricepută și care mai ajutase sau văzuse și alte nașteri. Cum aceste femei bătrâne erau soțiile câte unui moș, era foarte firesc ca, atunci când venea vorba despre ele, să li se spună pe scurt moașa, adică soția moșului, după cum și în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup este încântat. Începuse să se cam plictisească. Ca la un semn, scoate din buzunar un brici și-i desface lama strălucitoare, răsucind-o între degetele sale pricepute. Este celebra manevră à la Marseilles. Pran se scarpină în fund, nu se gândește decât poate la vezica lui, în timp ce se târăște spre latrină. Jean Loup mărește pasul, ajunge chiar în spatele lui dar deodată vede lumină și aude voci. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12. Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndețea înțelepciunii! 14. Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. 15. Înțelepciunea aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune! 11. Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji cîștigă războiul, că nu cei înțelepți cîștigă pîinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atîrnă de vreme și de împrejurări. 12. Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare, și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
18. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu. 19. Căci este scris: Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți." 20. Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? 21. Căci întrucît lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
mașini și i le-au vândut pe prețuri de nimic ori pe băutură. Le-a pus Într-o cotigă pe două roți - și ele furate de pe la șaretele CAP-ului -, le Încărca la un redresor Înjghebat de un electrician bețiv, dar priceput, și-i scotea omului nunta din necaz. Contra cost, se Înțelege. Nu se da În lături de la nimic ca să câștige: vindea chiar și flecuștețe. Halviță care mirosea a pișat de cotoi, gogoși acre, date prin zahăr pudră amestecat cu făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru șase hăndrălăi? O să ne rupeți, n-o să putem lucra o săptămână. Mai scoateți niște bani ori dați cu zarul și veniți numai doi”, Încercă o fată să se tocmească. Dar se lămuri Îndată, din privirea plină de deznădejde a priceputului la femei, că nu era nimic de câștigat În plus. Se băgă În vorbă și cealaltă: „Lasă, fată, că sunt și ei mici și n-au de unde. Avem și noi frați În armată și știm că le e greu. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumoasă, care avea țâțele mari ori Încă mici, care s-ar fi lăsat pipăită ori măcar pupată și, mai ales, care i-ar fi lăsat să se suie pe ea. Odraslă se băga și el În vorbă, ca un mare priceput ce se găsea de două zile-ncoace: aia da, aia nu; una e prea proastă ca să stea, alta e destul de puțină la minte și ar putea fi păcălită; cealaltă e și bună, ar și vrea, dar tată-său mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
defunctei mele soții de o noapte, lumânări, macate, ceasul deșteptător adus de tata ca pradă de război dintr-un oraș unguresc (mergea la secundă și se arăta pregătit să măsoare clipele eternității), soba de fină teracotă, zidită de cel mai priceput sobar din toată Câmpia Dunării și chiar mai departe (obiect cu valoare de unicat, căci a fost meșterit chiar În ziua În care sobarul, din gelozie - avea În el sânge de albanez ungur și țigan - avea să-și omoare nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mă duc și la tata, ca să nu mai fie supărat. Îi curăț și Îi pansez mâinile. El și-a zgâriat mâinile În gura mamei. Folosesc apă oxigenată, pansament steril și fașă, așa cum am Învățat noi la școală În cadrul cercului Sanitarii pricepuți. Așa Îmi ajut eu mămica și Îi arăt că o iubesc cu ocazia Zilei Femeii”. Nici măcar nu comentez grozăvia că, oricum, nu pricepeți nimic. Oamenii din lunga și aspra istorie veche aveau simțiri mai umane decât au mulți de astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
li se dădea pauza de masă și-și scoteau din traiste demâncarea pe care o așezau Înăuntrul cercului format din băieți care ședeau turcește și din fetele care, pudic, Își aduceau picioarele sub ele și tăiau cu mișcări repezi și pricepute pâinea de casă, brânza, ceapa, slănina, răspândeau, ca să le fie tuturor la Îndemână, „omiduțele” - niște biscuiți șprițați făcuți În casă și semănând Într-adevăr cu niște omizi. La acel sfârșit de noiembrie cu mâini și nasuri Înghețate, lucrul se desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pușca chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase așchii de plumb cioplite cu dalta ori cuțitul din bornele unor baterii vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se transformau În alice rotunde numai bune de băgat pe țeavă și de doborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o ruină. Noi am suferi cu toții și părinții și nepoții. Cine e de capul lui E om fără căpătâi. Căci destinul i se curmă Ca la barca fără cârmă. Dar când Gina nu mai poate Are pe Rică la spate Priceput și muncitor, Aduce în casă spor. El rezolvă treburi grele Face‐n curte toate cele. Gina cu Rică‐mpreună Lasă‐n urmă treabă bună. Au și doi copii cuminți Ferice de‐ ai lor părinți Iubiți‐ i cum se cuvine și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
--Lucrul nou este faptul că la acea dată “Biserica Sfântului Mucenic Gheorghie” (Mitropolia Veche de astăzi n.n), cea pe care o vedem acum, era terminată. După această precizare, Zâna cea bună, torcând ca o pisică, mi-a răspuns: --Am priceput, dragule. --Vrei să-ți spun cum s-a obținut locul pentru zidirea bisericii Sfântul Andrei? --Mă mai întrebi? --La 21 noiembrie 1794, vel logofătul Ioan Cantacuzino scria în anafora către Mihail Costandin Șuțu voievod: “Preînălțate doamne, după jaloba ce-au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ulița Armenească , lângă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul... svinții sale egumenului de la... Bărboiul, anume Neofit... și sfinția sa... o au cumpărat pre banii svinții sale sfintei mănăstiri ca să-i hie moșie și pomană, în veci, pentru sufletul svinții sale”. Priceput-ai? --Am priceput, deșteptule! A făcut și el o faptă creștinească. Uite ce scrie însă, la sfârșitul zapisului, “Anița, giupâneasa lui hagi Mane armanul”: “Împreună cu fiul meu, Sandul... am vândut la 1 mai 1755 (7263) casăle noastre cu pivniță de piatră, care sânt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
N-am putut să dorm nici cât ai coace un ou și acum mă iei și peste picior. --Cred că gluma este îngăduită între prieteni... --Treacă de la mine, da’ la prima cocoșire a ta ți-ai mâncat lefteria, amice! --Am priceput. Îi deajuns o măciucă la un car de oale... M-am ridicat din pat și nu m-am oprit decât la izvor... După un dialog prelungit cu apa lui, m-am întors împrospătat la chilie... Din nou - pentru a câta
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru casă” cu Tănase... cupeț (negustor n.n). El spune că a cumpărat casa de la Duca. “Să nu te ducă gândul la Duca-vodă, fiindcă nu-i numai un câine scurt de coadă...” - m-a luat în primire gândul de vegehe. “Priceput-am și fără cicăleala ta”. “Da’ țâfnos ai mai devenit cumetre”. “Ca să rămânem prieteni las-o mai moale”. --Uite un zapis făcut la 16 iunie 1754 (7262) de “Tănase cupeț... la mâna giupânului Dumitrașco abăger”, căruia îi vinde casa schimbată
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]