2,799 matches
-
a începe ploile și frigul... Suresnes, în pădure. Dar poate - cine știe? - se va fi omorât. Cu toate că n-o cred în stare, cum o credeam în stare odinioară (reflexie dureroasă, căci e dureros să știi că dintre atâtea posibilități care pricinuiesc lipsa veștilor aceasta e cea mai puțin sigură), totuși se va fi omorât. Lucru îngrozitor. Să facem atâtea planuri, să ne chinuim, să muncim împreună, atâtea amintiri de la vârsta noastră cea mai frumoasă, și totul să se termine, totul să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunat prea fals, și deci am preferat să păstrez tăcere, aplecând capul puțin în jos. Tot ea a făcut diversiunea: "Știi că m-a cerut un locotenent!..." De data aceasta căpătasem posibilitatea să răspund, cu toate că suferința pe care mi-o pricinui vorba ei mă împiedica să mai dau vreo importanță faptului că întrebările erau, cel puțin pentru moment, înlăturate. Am mers pe singurul drum ce-mi sta la dispoziție: sarcasmul. - Tu cu un locotenent! Pentru asta m-am căznit să te
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atenția mea încordată, să cunosc una singură. Și cu ce interes! Eu nu pot fi cinic. Cinismul denotă lenevie mintală. Că din rândurile mele se pot degaja, generalități rezonabile asupra mea și asupra Irinei, se poate! Dar capriciile deconcertează și pricinuiesc surprize. Și noi nu suntem avizi decât de acele surprize. Atâta mișcare e în jocul lor nestatornic, încît bănuim în orice femeie nouă o excepție. În fața lacrimilor ei grozave ne înduioșăm și credem, noi, cei care nu putem plânge decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Atenția asta față de mine, arătată cu așa de puțină discreție, adusă ca un plocon, mi se părea stângace și stupidă, totuși, m-am crezut dator să-i mulțumesc cu efuzie. Mi-a primit mulțumirile fără tresărirea pe care ți-o pricinuiește trecerea de la un gând la altul, probă că interpretasem bine gestul ei. La primele mele întrebări, a aprobat cu totul observațiile mele făcute în marginea scrisorii ei trimise la Paris. "Ai dreptate, nu putea să mă oblige nimeni să fac
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
excepțională, și n-am decât frica să nu mi se spuie că-mi supraevaluez prietena, căci numai după lungă cumpănire îmi aleg vorbele ca să o recomand. Cum toată omenirea n-a făcut nici o femeie critic de seamă, este drept ca să pricinuiesc neîncredere, sau asigurarea mea n-ar putea găsi decât o explicație: lipsa de feminitate. Ceea ce unui bărbat îi repugnă. Are însă temperamentul cel mai chinuit, bucuriile și tristețile se urmează neîncetat, obosind-o și păstrîndu-i o siluetă transparentă. Câte o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mea se transformă în milă cumplită, căci, în definitiv, nenorocita se chinuise din dragoste și din cine știe ce deteriorări în interior, fizice sau morale. Oricât aș fi de nevinovat, trebuie să am remușcări că am intrat în viața ei și am pricinuit atâta dezordine. O mângâi, îi vorbesc cât mă pricep mai bine, în timp ce o tiristețe infinită mă învăluie pentru soarta noastră așa de desperată sau dacă ne-am despărți, sau dacă am rămâne împreună, și nu văd nici o posibilitate de ameliorare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lor după obiceiurile pe care le avusese cu mine, îl silise să vorbească într-un fel, și sunt chestiuni despre care orice om, când îl întrebi insistent, are de spus ceva. Crease involuntar o atmosferă dintre acele pe care le pricinuiam eu de obicei, după cum la fel încercase să facă și cu Hacik. Din moment ce erau oameni din alte condiții sociale, nu i se părea că, iscând astfel de vibrații, pericolul era mare, și ar putea să se opuie întregii ei sforțări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gelozia și dragostea nu se suprapun decât în parte, și chiar din încetarea geloziei mele ar scoate un motiv în plus de a nega dragostea mea. Dar poate că aceste explicații nu sunt bune pentru durerile noastre prelungite, care sunt pricinuite, orice-aș face, așa cum au fost întotdeauna și pe atunci nu erau încă motive, de firile noastre mereu în contradicție, cu toate că perfect asemănătoare, de complacere în această atmosferă și de suportare a aceleiași fatalități. Ești bucuros uneori că oamenii îmbătrînesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi venit de la o înmormîntare. Spun: - Am știut tot ce se petrecea între voi, căci mă vizita deseori.Puteam astfel ști ce se întîmplă, Nu-mi spunea nimic, dar mă pricepeam să-l descos, fără ca să aibă vreo bănuială. Îi pricinuiam neliniști, imaginam evenimente, puteam să-l fac să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus, în timp ce el se refăcea imediat, fie că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
face să vorbim de dragoste, gelozie, ură. Vorbesc deseori de "remușcările Ioanei" și mă întreb care e adevărata limită a acestor remușcări. Ele s-au iscat dintr-o părere de rău pentru suferința mea? Dar de atâtea ori Ioana îmi pricinuiește noi suferințe sau mi le mărește și mi le întreține pe cele vechi. Incapabilă de un gând ascuns ca să mă vindece și chiar dacă are o inițiativă, n-o poate ține multă vreme, izbucnește mărturisind secretul ei și făcîndu-mă astfel bănuitor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deci fără nici o putință de a se generaliza și mă tem că n-o să fiu înțeles, Ioana mă încurajează: "Nu-mi sunt străine aceste preocupări! Știi bine că nu sunt nici eu fericită!" Prin vorba ultimă nu înțelege numai necazurile pricinuite de dragoste, ci se gândește și la firea ei însetată de o mie de planuri, care nu au realitate. Când am găsit-o la început, Ioana nu semăna deloc cu o fată de vârsta ei. Îi plăceau singurătățile, nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-o numai din instinctul de a se răzbuna, pentru pedepsire pe care i le dau zilnic prin întrebări intime. N-a mai avut timpul să facă socoteală că totul pornește la mine nu din răutate gratuită, ci de la un chin pricinuit de ea, și se răzbună imediat, chiar dacă mai târziu va regreta. Dar vorba ei este cu dublu înțeles, și, când vrei să te răzbuni, spui clar ceea ce trebuie să doară. Ioana e prea spontană pentru a cugeta o pedeapsă subtilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să aparțină același promoții și să se înscrie în același partid. Și cu toate că Hintze Ribeiro își ruga prietenul să accepte cele mai înalte posturi în guvern, Vilhena refuza necontenit, încăpățînîndu-se să trăiască toată viața sărac, într-un mic apartament, și pricinuind partidului, prin simpla lui neparticipare, nesfârșite neajunsuri. Președintele progresiștilor era José Luciano de Castro, figură populară în politica portugheză de la sfârșitul veacului trecut și începutul secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
David, și i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte. 8. Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, și s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, și au fugit dinaintea lui. 9. Atunci duhul cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care ședea în casă, cu sulița în mînă. David cînta, 10. și Saul a vrut să-l pironească cu sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a răspuns: "Scoală-te și coboară-te la Cheila, căci dau pe Filisteni în mîinile tale." 5. David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila, și s-a bătut împotriva Filistenilor, le-a luat vitele, și le-a pricinuit o mare înfrîngere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6. Cînd a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a coborît cu efodul în mînă. 7. Saul a fost înștiințat de sosirea lui David la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
alungi tentațiile, din toate puterile, în fiecare moment al vieții. Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă. Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei, decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei sunt produse de imaginație, și când femeia e de față, imaginea ei absorbantă îți paralizează imaginația. "Homo homini lupus". Filozoful nu știa că lupii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni "luptători"'. 3. "Multe dureri-s, puține plăceri", a zis marele nostru poet,repetînd o melancolică banalitate. Și încă mai puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai bun, căci, în ciocnirea dintre suflete, ce are mai bun se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tălmăci neexistența e a avea o singură noțiune, un singur scop: că nu-i. 4. O, moarte! Tu ne rănești mereu pe noi, dar numai prin aceasta tu ne aduci aminte de rănile pe care noi, mai ales, le-am pricinuit. Și după cum gândul morții prietenilor face mai ușor ca să ne împlinim datoriile către ei și ne scutește de chinurile conștiinței, tot astfel moartea ia cu dânsa, din nenorocire, când în adevăr vine, o parte din lume cu violența ei teribilă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asemănări cu ea. De aceea un scriitor poate "muri" o vreme și învia mai târziu, ca să moară și să învie apoi din nou - și așa mai departe. 39. "Beția de cuvinte" e frazeologia pretențioasă și dezordonată, e o invenție verbală pricinuită de asociații incoherente de cuvinte, e fraza care merge fără nici un substrat de gândire, într-un fel de amețeală care ucide orice putere de inhibiție. Această stare se produce mai ales atunci când un temperament intelectual-fals vine în atingere cu idei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține umorul comprehensibil fața de slăbiciunile omului privit în globalitatea sa. Intuiția nuanțată, dialectică se pliază pe cunoașterea sufletului, beneficiază de o logică impecabilă, dar și de o oarecare împleticire a expresiei, cu excepția finalului: "Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei sunt produse de imaginație, și când femeia e de față, imaginea ei absorbantă îți paralizează imaginația" (Opere, 6, p. 30; ideea și în Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai ales aforismele despre condiția omului și amor, deși abordarea era din perspectivă morală, ar putea indica vag pe filozof. Noi l-am și desemnat un sceptic, atent la precaritatea naturii umane, la deteriorările pe care timpul și societatea le pricinuiesc individului. Nu este o perspectivă îmbucurătoare, omul se menține în contingență, insensibil la idealitate. Chiar suprastructura (sistemele filozofice, artistice, preceptele morale și ideoliogia) au drept nucleu, după Ibrăileanu, "goana eternă a indivizilor după mai bine", pentru conservarea materiei și întîrzierea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-mi voie să sun să ni se aducă o interesantă sticluță de vin. Provine din mica mea vie, și cred că s-ar putea s-o găsițiă). Vreau să anunț - cât mai repede cu putință -că indiferent de ceea ce a pricinuit tulburarea care a dus la întreruperea paginii cu trei ore în urmă, nu am fost, nu sunt nici acum și nu s-a întâmplat să fiu vreodată câtuși de puțin amețit de propriile mele puteri de evocare (micile mele proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
A așteptat o veșnicie, poate mai mult ori mai puțin - cine oare putea să-i spună...? Noțiunea timpului dispăruse cu desăvârșire, iar el deschise ochii recapitulând cele Întâmplate. O fracțiune de secundă ochii săi se Îndreptară către peretele care-i pricinuise atâta teamă dar, se răzgândi, privind În altă parte. Vibrațiile electrice precum și starea de imponderabilitate continua să acționeze Însă, odată cu scurgerea timpului activitatea distructivă dădea semne de oboseală și să diminueze forța de penetrație, bolnavul, prinzând curaj - coborând din pat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
religii de Adventiști. Acest lucru nu mă deranja și nici nu auzisem nimic de acest fel de credință, desigur până Într-o bună zi. Acest lucrător pe care de fapt Îl simpatizam - venea regulat la muncă și nu mi-a pricinuit niciodată necazuri - mă invită Într-o sâmbătă la dumnealor la biserică să ascult o predică de mare valoare religioasă, făcută de un pastor extraordinar de documentat cu privire la credința lor, acesta comunicând personal cu Dumnezeu...!. Cum sâmbăta nu se lucra pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tărăboi ținându-mi o predică din care n’am Înțeles nimic, dar, mă străduesc totuși să Înțeleg; Mă urâști de moarte...! Dar Îmi permit să te Întreb, fără urmă de răutate, cu ce m’am făcut vinovat...? Nu mi-ai pricinuit suficiente necazuri...? Nu am eu destule cu muncitorii În realizarea producției...! Ori poate, imaginația ta ieșită din comun, e greșit alimentată de prietenul nostru comun Mingoti...? Ori poate Îți crapă obrazul de rușine promițând arestarea secolului douăzeci...?” Anchetatorul zâmbind sarcastic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]