2,532 matches
-
naștere, încercam să țin pasul cu tata la "lecturi". Biblia o învățasem, cred, pe dinafară, o citisem de vreo șapte ori. Când venea primăvara și nu era încă timpul să merg cu vacile pe Calea Secii, îmi mutam sediul în pridvor, pe trepte sau sub mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tulburat. Acesta a fost totdeauna cusurul meu, de câte ori pericolele mi-au lăsat un răgaz, m-am grăbit să nu le dau importanță, agățîndu-mă de speranța că o întîmplare providențială mă va salva până la urmă. Stăteam cu cărțile în față, în pridvor sau în grădină, ca să fiu văzut învățînd, dar refuzam gândul că mă voi duce într-un oraș care, în mintea mea, era fioros de departe. Preferam să păzesc vacile pe Calea Secii. "Racii" au, din naștere, teamă de necunoscut. Abia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-mi compun și eu o rugăciune proprie. Cu siguranță, aș avea ce pune în ea. 46. Lisa de azi nu mai seamănă cu Lisa în care am copilărit eu. Casele sunt mai arătoase acum, au jaluzele, în loc de obloane, verande, în loc de pridvoare, și trei-patru odăi fiecare. Cele vechi erau construite din bârne. Acum se construiește numai din cărămidă, într-un stil cam greoi, împrumutat de la oraș. Lămpile cu gaz au dispărut. De asemenea, fântânile cu cumpănă de prin curți. Cu gust de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
după ce S-a întors din Iudea în Galilea. $5 1. După aceea, era un praznic al Iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. 2. În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor este o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3. În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. 4. Căci un înger al Domnului se cobora din cînd în cînd în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintîi, care se cobora în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
întors din Iudea în Galilea. $5 1. După aceea, era un praznic al Iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. 2. În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor este o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3. În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. 4. Căci un înger al Domnului se cobora din cînd în cînd în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintîi, care se cobora în ea, după tulburarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
de ce-L ascultați?" 21. Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor?" 22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul înoirii Templului. Era iarnă. 23. Și Isus Se plimba prin Templu, și pe sub pridvorul lui Solomon. 24. Iudeii L-au înconjurat, și I-au zis: "Pînă cînd ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit." 25. "V-am spus", le-a răspuns Isus, "și nu credeți. Lucrările, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate sunt doar nostalgii și vechi povești De care cu durere-ți amintești. In urmă eu privesc tăcut, La casa
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
Iar când va fi la ceas de despărțire, Noi vom rămâne doar o amintire. Mormântul nostru pe veci va fi închis Și vom sfârși ca umbra unui vis Ca prieten știu că-ți este dor De viață, de soție, de pridvor Și ai multă întristare După cei plecați în depărtare.
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
În anul acela. Peste pămîntul uriaș, În așteptare, pluteau promisiunea și tensiunea războiului. Se simțeau În micile orașe În zori, cînd Începeau treburile vieții obișnuite, mărunte, foarte cunoscute. Se simțeau În felul cum băiatul cu ziarele azvîrlea cu Îndemînare În pridvor sulul de hîrtie și cum bărbatul În cămașă ieșea În pridvor și se apleca să le ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de o pauză, În pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tensiunea războiului. Se simțeau În micile orașe În zori, cînd Începeau treburile vieții obișnuite, mărunte, foarte cunoscute. Se simțeau În felul cum băiatul cu ziarele azvîrlea cu Îndemînare În pridvor sulul de hîrtie și cum bărbatul În cămașă ieșea În pridvor și se apleca să le ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de o pauză, În pașii grăbiți ai lăptarului și În zăngănitul sticlelor, și, iarăși, În tropotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei din pridvor Îl ascultă la fel, se auzea cînd și cînd scîrțîitul furișat al unui balansoar, cîte un cuvînt rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei din pridvor Îl ascultă la fel, se auzea cînd și cînd scîrțîitul furișat al unui balansoar, cîte un cuvînt rostit În șoaptă, cîte o Întrebare, o vorbă de protest sau de aprobare și apoi tăcerea lor flămîndă, atentă, vie, În timp ce tata vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îndrăgită, ca imaginile dintr-un vis urît? Oare de ce trăia acest sentiment de nedumerire, de Îndoială și deznădejde? În cele din urmă intră pe poartă, păși Încet pe potecă și peste cîteva clipe urcă cele trei trepte ce duceau În pridvor și bătu la ușă. Auzi imediat pași În casă, ușa se deschise și apăru o femeie În fața lui. Și deodată, cuprins de un sentiment de gol și amărăciune, regretă că venise. Își dădu seama imediat că femeia care-l privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duc și să-l las chiar atunci, dar purtam deja primul copil În pîntece și plouase și mirosea a flori, a trandafiri și-a crini și-a caprifoi și-a struguri pîrguiți, și se-ntuneca și-auzeam oamenii vorbind În pridvorul caselor și n-aveam unde să mă duc, nu puteam să-l las și-am zis: „Doamne! Ce să mă fac? Ce să mă fac?“. Ei, și cum ți-am spus, se ducea la cîrciuma lui Ambrose Radiker și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un fel de casă mare, frumoasă, într-un parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada mea stufoasă, că se află chiar el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele acoperite. Ferestrele luminate ale acestor barăci aveau un aer obraznic în comparație cu ferestrele negre din clădirile mai solide. Gloopy mă duse într-un pridvor pe care era un indicator inscripționat cu cuvintele PROTECȚIA SOCIALĂ - CIRCUMSCRIPȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ. — Asta e, deci, a zis. I-am mulțumit. A bătut din călcîie și a spus: — Ce vreau eu să știu e dacă ai de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai bun La Sân George în ajun, Fân cu roua neluată, Cu floarea nescuturată, Strâns în zi de sărbători De două fete surori, Caii noștri de-or mânca Din capete n-or
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unui citat biblic. Acestei bazilici îi erau atașate și unele clădiri anexe pe toată latura sudică (cu 5 încăperi) și nordică, unde se presupunea existența unui baptisteriu, încă neidentificat. Tot aici s-au ivit și bazele unor coloane care susțineau pridvorul de la intrare. Datarea edificiului în secolul V se bazează și pe construcția nartexului; 2) bazilica «de marmură» (B) a fost construită din piatră, cărămidă și marmură. Orientată E-V (25,50 m), bazilica prezintă următoarele elemente: spre vest, un atrium
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
vieți de „experiențe“ triste, care Își „rataseră“ viața și despre care se vorbea pe la spate. Când Își pierduse virginitatea se așteptase să fie Îngrozitor, se așteptase să se simtă ca o victimă, o paria În ochii comunității, o târfă În pridvorul bisericii. Dar În loc de asta, pur și simplu Îi pierise teama. Ce experiență minunată era sexul! Siguranța de care se Înconjurase Înainte Îi părea acum o Închisoare, se simțea mai puternică, În loc să se simtă dezonorată. Teama ei de bărbați dispăruse. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Mai bine să ne asigurăm Înainte. Chipul său Își pierduse expresia colerică și indignată, Îndulcindu-se. Întrebă: — Sunteți rude? Zero ezită. Se Înroși. Strânse pumnii și se scărpină În cap. Prin fața ochilor păru să-i treacă San Francesco, gol În pridvorul bisericii, În timp ce-l renega pe acel neguțător obscen, responsabil pentru viața lui. Privi cartela - neînsemnată și derizorie bucată de plastic, care În mâinile profesorului era mărturia incontestabilă a nulității sale. — Da, răspunse. Sunt fiul lui. Profesorul Ferrante Începu să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui ca o aureolă și ea căzuse la pământ - trăsnită. Surorile o scoseseră afară pe brațe, și ea, care-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit din somn. Și-a adăugat mai mult în șoaptă: - Ioniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin dos, pe la bucătărie, și de-acolo o lua pe scările de lemn care duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin față, pe treptele neregulate din lespede întărită cu piatră roșie, până în cerdac. Ușile erau zăvorâte, iar în pridvor, pe patul înălțat și împrejmuit cu balustradă de stejar, dormeau la rând toate slugile casei. Într-un colț, Mărineci cânta încetinel un cântec de iubire. Îl chemaseră fetele care țineau casa și care se dădeau în vânt după cântecele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]