1,444 matches
-
și, după ce și-a luat odraslele, de mânuțe, odată cu înserarea, mi-a trecut pragul casei. Puii mei cu puii ei au făcut cunoștință. Am fiert un ceaun mare cu cartofi. Am adus, de afară, două oale, mari,pline cu lapte prins. Ne-am ospătat, bine , cu toții, după care, ne-am culcat. Copiii -în una din camere; noi -în alta. Și-am început o viață nouă. Eu mă ocupam cu de-ale bărbatului; Leana - ce de-ale femeii. Și copiii se dezvoltau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de Moromete pe-un scaun ceva mai înalt și, pe rând, spuneam deșteptăciuni premeditate întreaga zi, cerșind măcar o urmă de aprobare din partea maes trului. Mulțu miți, mergeam apoi la birtul din apropiere, mâncam, încercam să tragem țeapă chelnerilor, eram prinși, întorși din drum, bălăcăriți, iar a doua zi o luam de la capăt, cu nerușinare, cu aceiași chelneri, la același birt, de altfel singurul disponibil. Imperial, Sincu ne snoba cumpărându-și, din când în când, câte un strop strălucitor de „Queen
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mod evident, brusc ceea ce știuse. Atunci nimic nu mergea bine. În vreme ce mintea mea încerca să repete instrucțiunile, trupul meu se comporta prostește. "Umerii relaxați! Capul hoch!" striga Schneiderhahn de pe mal pentru a nu știu cîta oară. Lama vîslei mele rămăsese prinsă în apă și nu era posibil să fie scoasă de acolo. Mîini, umeri, brațe, genunchi fiecare dintre ele apuca pe calea sa, independent de celelalte. Diferența dintre conștiința trupului și cea a minții este aceea că prima poate cunoaște panica
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
iatagan oferă Sciții în fiecare an jertfe de vite și cai. Tot acestui chip jertfesc ei și câte unul din suta de prinși făcuți in răsboi, nu ca jertfe ordinare, dar cu ceremonii deosebite. După ce au turnat vin pe capul prinșilor ei îi taie deasupra unui vas; ducând apoi acest vas pe grămada de vreascuri ei udă iataganul cu sângele ce conține. După ce fac această stropire pe podișul clădirii ei se coboară, taie umărul și mâna dreaptă a tuturor oamenilor jertfiți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
a lui, pe care regele o ia în căsătorie. După câțiva ani izbucnește iar războiul intre Dromihete și Lizimac. Acesta trece însuși Dunărea; dar pățește mai rău decît Darius, căci armata lui constrânsă prin foame, e nevoită sa se dea prinsă. Totuși ginerele nu tratează rău pe socrul său și se zice că i-ar fi dat un mare ospăț în orașul Helis, la care s-ar fi servit Macedonienilor bucatele cele mai alese în vase prețioase, iar alături mâncau Geții
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
el așteaptă într-un oraș mai retras rezultatul ciocnirii. Fuscus, general renumit, deși cam stricat prin luxul timpului, crezându-se neînvins în capul frumoasei sale armate, trece Dunărea în Dacia; este însă cumplit bătut, ucis, mare parte din armata lui prinsă - rezultatul cel mai folositor al luptei pentru Decebal - și mai multe semne militare cad în mâinele Dacilor. Fuscus este îngropat într-o pădure din Dacia. Domițian o rupse de fugă îndată, la prima veste a nenorocirii, și Moesia rămânând fără
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
că însuși pământul, nu flotele noastre s-au apropiat de el. Pare că văd în mintea mea triumful tău, îngreunat, nu prin prada luată din provincii și prin banii storși de la aliați, ci prin armatele dușmane și prin lanțurile regilor prinși». Este invederat că Pliniu țintește prin cuvintele sale pe Decebal, care refuzase închinarea și supunerea către Traian. La începutul anului 101 Traian se afla încă la Roma, unde lua consulatul pentru a 4-a oară. Actele fraților Arvali dau chiar
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei imense partide. Și chiar "regina" care credea că era el putea fi deplasată, încolțită, pusă în șah sau în pericol, și chiar "prinsă" și scoasă din joc. Era să vorbească, dar se abținu. Fiecare cuvințel ar fi fost notat și analizat de către unul dintre spiritele cele mai ascuțite și mai periculoase ale galaxiei. Mai șovăi un moment și reveni la prima întrebare. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
s-o spun. Ai fi dezgustată. — Spune-ne. — Aș vrea să... nu vă pot spune. O să rîdeți. — Riscă. — Aș vrea să mă urîți și să vă fie teamă de mine, dar să fiți incapabile să scăpați. Aș dori să fiți prinse și legate, să așteptați biciul meu, fierul meu înroșit, fără speranță și cuprinse de spaimă. Și apoi, în punctul culminant al terorii, ce vă pătrunde sînt doar eu, gol-goluț... ah! Ar trebui să fiți în...cîntate. Atunci. Pămîntul și temliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
definițiile ― dar dacă tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să nu țineți seama de ele. Amintiți-vă că predarea și capturarea dumneavoastră de către bandă reprezintă opinia Mașinii. Gândiți-vă la asta domnule Gosseyn, și vă rog să-mi spuneți dacă mai aveți întrebări. ― De ce ar trebui să mă las prins? ― întrebă el morocănos. ― Este esențial ― veni răspunsul ― ca ei să poată examina de aproape un om pe care îl știu deja mort. Se produse o zdruncinătură, apoi câteva sărituri și aparatul se imobiliză. ― Ieșiți ― zise vocea. Nu pot să întârzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții. Și acum, cred că am procedat așa numai pentru că, în fond, doream să mă detașez de toate astea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cum se desfășoară. Stăteam și mă uitam în jurul meu, prin cameră. Admiram desăvârșita simplitate a mobilierului, alesul gust pentru punctarea vidului. Pe cât îmi amintesc, se mai aflau acolo ziare, proaspăt așternute (pesemne patul dumneavoastră personal), un număr restrâns de rochițe prinse direct în cuie pe unul din pereți, plus perechea de pantofi adusă de mine și pusă cu grijă lângă o altă pereche, ca să nu strice armonia ansamblului...“ „și mama ?“, s-a interesat doamna Gerda. (Privea în gol, peste mine.) „«Salvatorule
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei imense partide. Și chiar "regina" care credea că era el putea fi deplasată, încolțită, pusă în șah sau în pericol, și chiar "prinsă" și scoasă din joc. Era să vorbească, dar se abținu. Fiecare cuvințel ar fi fost notat și analizat de către unul dintre spiritele cele mai ascuțite și mai periculoase ale galaxiei. Mai șovăi un moment și reveni la prima întrebare. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
definițiile ― dar dacă tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să nu țineți seama de ele. Amintiți-vă că predarea și capturarea dumneavoastră de către bandă reprezintă opinia Mașinii. Gândiți-vă la asta domnule Gosseyn, și vă rog să-mi spuneți dacă mai aveți întrebări. ― De ce ar trebui să mă las prins? ― întrebă el morocănos. ― Este esențial ― veni răspunsul ― ca ei să poată examina de aproape un om pe care îl știu deja mort. Se produse o zdruncinătură, apoi câteva sărituri și aparatul se imobiliză. ― Ieșiți ― zise vocea. Nu pot să întârzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții. Și acum, cred că am procedat așa numai pentru că, în fond, doream să mă detașez de toate astea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care mai încercaseră. Într-un fel, comandantul avea dreptate: bătrânul murise de moarte bună, pe când el se vedea la carceră, putrezind între ziduri fără ferestre. Coșmarul acela cu ochii deschiși îl făcu să tremure din tot corpul, ca un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte tihnită și înmiresmată de arborii de konar, care se-nălțau peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă femeie gemea în pat. Stătea prinsă ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care o dezvirginase demult și care atunci uitase cu totul. O femeie mai tânără își desfăcuse genunchii și nici profeții, nici înțelepții, nici saltimbancii nu puteau să refuze o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit? Dar deși pe noaptea toată Peste lanuri luna tace, Arătarea-i luminată Nici o umbră ea nu face, Cu - ntuneric nu încarcă; Întinzând piciorul, parcă Lacul cel de farmec prins, Cu-a lui vârf întîi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele-i se crapă De o stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drum cu oameni normali. ― Ca tine... ― Ei lasă acum, interveni Ionescu. A glumit și el. Fii atent la fluture! Ai grijă să nu-ți scape. Dascălu se înfurie. ― Nu gândești deloc, deloc? Crezi că e așa prost ca să se lase prins? Scarlat clătină din cap. Șopti: ― E 8. Încărcă arma și începu să urce scările. Nu prea ești în mână, observă Miga. Ștrengarule! Mi se pare mie... Îl amenință pe profesor cu degetul zâmbind complice. ― Ce ți se pare Șerbănică? se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
comisă, și astfel, am aflat cum a ajuns în regiunea Galați la familia Rugină Vasile și Constantina. Balan Victor și Rugină Vasile erau cunoștințe vechi. Neavând loc de muncă, au format o ,,echipă’’ comițând diferite fapte penale, respectiv furturi, nșefiind prinși. După un an și ceva de când se cunoșteau, Balan Victor fusese înrolat în armată și Rugină Vasile se încadrase ca muncitor la o cooperativă ce confecționa butoaie. Atelierele cooperativei erau pe strada Ceres din Galați. O cunoaște pe tânăra Constantina
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
explicat, că eram cumva aproape frate cu mortul. Faptul că individul mă spionase, mă urmărise, ne legase într-un fel. Cum se leagă vânătorul de vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe acești monștri nesătui de averi, de îmbogățire peste noapte - în disprețul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]