2,775 matches
-
lui Galilei sau legea gravitației universale, „generalizări care se referă la stări de lucruri care se extind în mod nelimitat dincolo de tot ceea ce poate fi vreodată accesibil observației omenești”44, vor putea fi explicate numai prin asociere cu principii a priori. Cum este însă posibilă o asemenea asociere și care este natura ei? Butts crede că asocierea este rezultatul acțiunii acelui principiu regulativ al afinității pe care Kant l-a enunțat în „Suplimentul la Dialectica transcendentală”. În formularea lui Kant, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fiecare specie la fiecare alta prin creșterea graduală a diversității”45. Butts susține că principiul afinității implică o relație de înrudire a naturii fizice, pe care o cunoaștem prin experiență, cu natura în genere, ale cărei principii le cunoaștem a priori. În virtutea acestei relații de înrudire, corelații dintre stări reale, date în mod empiric, vor împărtăși acele trăsături definitorii ale legității care sunt proprii principiilor intelectului pur și principiilor metafizice ale științei naturii. Altfel spus, principiul afinității susține așteptarea unei continuități
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reale, date în mod empiric, vor împărtăși acele trăsături definitorii ale legității care sunt proprii principiilor intelectului pur și principiilor metafizice ale științei naturii. Altfel spus, principiul afinității susține așteptarea unei continuități a formei legilor în trecerea de la principii a priori la legi empirice, precum și de la legi empirice de un nivel mai înalt de generalitate la legi de un nivel mai scăzut de generalitate, de un grad tot mai înalt de specificitate. Principiul însuși este o maximă metodologică, pe care Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legi de un nivel mai scăzut de generalitate, de un grad tot mai înalt de specificitate. Principiul însuși este o maximă metodologică, pe care Kant o caracterizează drept necesară doar din punct de vedere subiectiv. Ea oferă o garanție a priori limitată. Ceea ce înseamnă că atribuirea caracterului legic unei corelații stabilite empiric va putea să fie și infirmată 46. Concluzia este că autorul CRP „pare să fie mulțumit cu căutarea unei căsătorii a legii formale cu legea descriptivă, care este, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atât mai puțin Kant, al cărui concept al științei a fost, așa cum am văzut, deosebit de restrictiv. Este neîndoielnic că el a atribuit legilor fundamentale ale științei naturii necesitate și universalitate strictă. Vorbind de o „căsătorie de conveniență” între legi a priori și legi descriptive, Butts respinge sugestia de a le aduce mai aproape „într-un mod metafizic constrângător”48. Rămâne, așadar, de văzut dacă în textele lui Kant nu este indicată o cale de a realiza acest lucru. Cercetările lui Michael
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
naturii în genere, care sunt principiile filosofiei transcendentale. Cel de-al doilea nivel cuprinde legile naturii corporale, în primul rând legile kantiene ale mișcării, formulate în Pmsn. Într-un caz ca și în celălalt este vorba de legi strict a priori. Alături de acestea, Kant recunoaște - apreciază Friedman - încă două tipuri de legi, legi care au un statut mixt și sunt, în acest sens, relativ a priori. Este vorba, mai întâi, de legile fundamentale ale fizicii propriu-zise, legi cum este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în Pmsn. Într-un caz ca și în celălalt este vorba de legi strict a priori. Alături de acestea, Kant recunoaște - apreciază Friedman - încă două tipuri de legi, legi care au un statut mixt și sunt, în acest sens, relativ a priori. Este vorba, mai întâi, de legile fundamentale ale fizicii propriu-zise, legi cum este cea a gravitației. Acestea pot fi obținute din legile mișcării și din legi empirice de un nivel mai scăzut de generalitate, cum este legea căderii corpurilor a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care servesc ca premise pentru derivarea unor legi empirice mai fundamentale și pot fi apoi deduse și corectate pornind de la ele49. Ideea centrală a interpretării lui Friedman este că aceste legi, legile pe care intelectul le cunoaște pe deplin a priori și legile fizice propriu-zise, constituie un sistem. Primele sunt caracterizate de Kant drept condiții formale de posibilitate a cunoașterii legilor lumii fizice în care trăim. Ele trasează granițele a ceea ce este posibil cu referire la obiecte ale cunoașterii în genere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi cunoscute independent de orice experiență. Pentru a cunoaște legile particulare ale universului nostru, altfel spus pentru a stabili care dintre relațiile formal posibile acționează în această lume, sunt indispensabile informațiile oferite de datele simțurilor. Doar prin conlucrarea formelor a priori și a conținuturilor empirice ia naștere experiența, lumea fenomenelor guvernate de legi. Se poate afirma că legile a priori „injectează” necesitate corelațiilor stabilite empiric. Kant nu spune însă nimic concret despre felul cum se realizează demersul prin care se trece
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care dintre relațiile formal posibile acționează în această lume, sunt indispensabile informațiile oferite de datele simțurilor. Doar prin conlucrarea formelor a priori și a conținuturilor empirice ia naștere experiența, lumea fenomenelor guvernate de legi. Se poate afirma că legile a priori „injectează” necesitate corelațiilor stabilite empiric. Kant nu spune însă nimic concret despre felul cum se realizează demersul prin care se trece, datorită acțiunii principiilor a priori, de la corelații empirice la formularea unor legi cauzale 50. Friedman conferă substanță acestor considerații
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ia naștere experiența, lumea fenomenelor guvernate de legi. Se poate afirma că legile a priori „injectează” necesitate corelațiilor stabilite empiric. Kant nu spune însă nimic concret despre felul cum se realizează demersul prin care se trece, datorită acțiunii principiilor a priori, de la corelații empirice la formularea unor legi cauzale 50. Friedman conferă substanță acestor considerații generale cu privire la sistemul legilor științei în concepția lui Kant prin analize particulare detaliate și minuțioase. O asemenea analiză este reconstrucția sistematică a derivării date de Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atunci legea gravitației va putea fi apreciată drept necesară. Căci ea este în acord cu anumite corelații reale - legile lui Kepler - potrivit condițiilor formale ale posibilității experienței. Dacă, așa cum s-a arătat în Pmsn, principiile intelectului pur și legile a priori ale mișcării, în conjuncție cu relațiile empirice formulate de Kepler, conduc la legea atracției universale a lui Newton iar legile a priori și legea atracției permit derivarea rezultatelor stabilite de Kepler, conferindu-le astfel calitatea de legi, rezultă că pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
condițiilor formale ale posibilității experienței. Dacă, așa cum s-a arătat în Pmsn, principiile intelectului pur și legile a priori ale mișcării, în conjuncție cu relațiile empirice formulate de Kepler, conduc la legea atracției universale a lui Newton iar legile a priori și legea atracției permit derivarea rezultatelor stabilite de Kepler, conferindu-le astfel calitatea de legi, rezultă că pentru Kant legile a priori și legile descriptive ale fizicii propriu-zise constituie un sistem. Toate acele corelații care pot fi integrate în sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conjuncție cu relațiile empirice formulate de Kepler, conduc la legea atracției universale a lui Newton iar legile a priori și legea atracției permit derivarea rezultatelor stabilite de Kepler, conferindu-le astfel calitatea de legi, rezultă că pentru Kant legile a priori și legile descriptive ale fizicii propriu-zise constituie un sistem. Toate acele corelații care pot fi integrate în sistemul ale cărui principii au fost formulate în „Analitică” și în Pmsn vor avea pentru Kant atributele distinctive ale legilor. Ele vor aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în „Analitică” și în Pmsn vor avea pentru Kant atributele distinctive ale legilor. Ele vor aparține cunoașterii științifice în sensul tare, restrictiv pe care îl conferă el acestui termen. În afară de aceste patru genuri de corelații legice, primele două strict a priori, celelalte două relativ a priori, Kant va admite că există și constatări cu privire la relații constante între datele percepției care nu sunt integrate în sistemul cunoașterii științifice. Este vorba de uniformități stabilite pe baza unor observații repetate, într-un demers în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vor avea pentru Kant atributele distinctive ale legilor. Ele vor aparține cunoașterii științifice în sensul tare, restrictiv pe care îl conferă el acestui termen. În afară de aceste patru genuri de corelații legice, primele două strict a priori, celelalte două relativ a priori, Kant va admite că există și constatări cu privire la relații constante între datele percepției care nu sunt integrate în sistemul cunoașterii științifice. Este vorba de uniformități stabilite pe baza unor observații repetate, într-un demers în întregime empiric. Referindu-se la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la Pmsn, că un domeniu de cercetare în care principiile sunt strict empirice nu merită numele de știință. Chimia ar putea fi caracterizată mai degrabă ca o artă practică 52. Numai prin relația lor cu legi ale naturii cunoscute a priori, adică prin integrarea în sistemul științei, vor dobândi corelații stabilite empiric atributele distinctive ale legilor. Aceste concluzii aruncă o lumină vie asupra unei precizări a lui Kant din „Cuvântul înainte” la Pmsn, anume aceea că știința este un sistem, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că în noi domenii de cercetare, cum erau pe atunci cercetările asupra căldurii, luminii sau electricității, Kant credea că formularea unor legi de genul legii gravitației va deveni posibilă numai prin corelarea regularităților stabilite prin cercetare empirică cu principii a priori 54. Aceste principii, principiile cele mai înalte ale sistemului, erau pentru el legi imuabile. Este sensul în care se poate spune că autorul CRP a rămas atașat conceptului clasic, aristotelic al științei 55. Există vreo relație între dihotomia legi cauzale-asociații
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest fel judecata va deveni o judecată universal valabilă. O asemenea judecată este judecata „Soarele încălzește piatra”. Ea nu exprimă o corelație constantă a percepțiilor, ci o relație necesară a obiectelor. Judecățile de experiență sunt, așadar, posibile datorită principiilor a priori ale posibilității oricărei experiențe, caracterizate drept „propoziții care subsumează orice percepție conceptelor pure ale intelectului (potrivit anumitor condiții generale ale intuiției)”59. Kant nu spune mai mult. Unii comentatori și interpreți au afirmat că distincția formulată în acest fel în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
judecăților de percepție, ca judecăți empirice subiective, cât și judecăților de experiență, ca judecăți empirice obiective 64. Longuenesse apreciază că în timp ce în Pr. sunt distinse două tipuri de judecăți empirice, punându-se astfel în evidență contribuția empiricului și a a priori-ului în constituirea lor, în § 19 al „Deducției transcendentale” din CRP în discuție este temeiul judecății. Aici sunt puse în antiteză două puncte de vedere, cel potrivit căruia judecata este o simplă asociație după legile imaginației, și cel potrivit căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
modul cum se constituie cunoașterea noastră empirică - experiența - ca sistem de enunțuri cu valabilitate obiectivă, care au atributele universalității și necesității. Judecățile de percepție devin judecăți de experiență dacă ele sunt integrate într-un sistem ale cărui principii sunt a priori. Judecățile de experiență sunt elemente componente ale acelui sistem al cunoașterii care este știința; ele nu există ca atare decât în calitate de elemente ale sistemului 68. Există o deplină concordanță între această înțelegere a locului distincției dintre judecăți de percepție și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
între această înțelegere a locului distincției dintre judecăți de percepție și judecăți de experiență și o formulare pe care o intâlnim în „Cuvântul înainte” la Pmsn. Referindu-se la „metafizica experienței”, Kant scrie că ea conține „concepte și principii a priori care aduc varietatea reprezentărilor empirice în legătura legică prin care aceasta poate să devină cunoaștere empirică, adică experiență”69. Relația pe care o are în vedere Kant între valoarea obiectivă a unei judecăți și universalitatea necesară a relației pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de ceva precedent în mod necesar și după o regulă, prin urmare raportul dintre cauză și efect, este condiția valabilității obiective a judecăților noastre cu privire la seria percepțiilor...71. Accentul cade, în analiza lui Kant, pe ideea că abia principii a priori, cum este principiul cauzalității, fac posibile judecăți empirice cu valoare obiectivă. Inducția singură nu poate să dea socoteală de faptul că noi cunoaștem legi cauzale 72. Or, tocmai cunoașterea acestor legi - ca judecăti de experiență - fac posibile acele anticipări sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
simțurile (care sunt „bazate pe principii empirice”) aparțin științei numai cele ale căror obiecte pot fi construite în intuiție și pot primi, în consecință, o descriere matematică. A doua precizare este că filosoful contrastează enunțurile fizicii propriu-zise cu enunțurile a priori. Iată două formulări semnificative, în acest sens, din § 36 al Prolegomenelor. „Există multe legi ale naturii pe care nu le putem cunoaște decât prin mijlocirea experienței, dar legitatea și corelarea fenomenelor, adică natura în genere, nu o putem cunoaște prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale naturii pe care nu le putem cunoaște decât prin mijlocirea experienței, dar legitatea și corelarea fenomenelor, adică natura în genere, nu o putem cunoaște prin nici o experiență, deoarece experiența are ea însăși nevoie de asemenea legi, care întemeiază a priori posibilitatea ei.” (Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 121.) „Trebuie să deosebim însă legile empirice ale naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]