853 matches
-
de cucerit Parisul. Iar despre nuanțele (importante) ce Îl separă pe dandy de ariviști a mai fost vorba până aici. Să ne reamintim de Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-o comparație poate pripită. Ci În - o repetăm - abordarea de fond a problemei. Recompus din toate trăsăturile care Îi fac specificul inconfundabil În secolul al XIX-lea, dandy-ul, dar și dandysmul Încetează să mai existe după moartea unor Montesquiou sau Beerbohm. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
oarecum de impasibilii dandy. Pe de alta, feminitatea lor naturală, viscerală, senzualitatea și sexualitatea În exces nu sunt Întotdeauna o sursă de oroare, ci, oarecum exorcizant, și o zonă de atracție. Mai ales atunci când, din grija de a nu generaliza pripit, am observa că există o diversitate impresionantă de femei „ușoare”, de la prostituatele cartierelor rău famate, vulgare, obscene, la fâșnețele cocote și lorete, de la marile curtezane, elegante, cultivate, rafinate, la actrițele și dansatoarele de cabaret, pline de fantezie sau la frust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă și dor”. Portretul său fastuos constituie un fel de infrastructură ce ordonează toate celelalte secvențe ale narațiunii, iluminându-le convergența spre o aceeași viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
favorabile formulării unei concluzii judicioase. Până una-alta, mai incitant Îmi părea faptul că oculții din antichitate erau reuniți sub aceeași titulatură cu subteranii de azi. Centrum... Centru... Simplă coincidență? N-am Încredere În așa ceva. Asumându-mi riscul unei concluzii pripite, m-am decis să contraatac. 18 Fizicianul era În biroul lui și n-a părut deloc mirat că mă vedea. Îl alesesem pe el, nevrând s-o amestec pe Eva În povestea asta, pentru că putea deveni oricând contondentă (despre poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reprezentanților tuturor județelor din țară, despre " Principii fundamentale ale revoluției politice". Procesul de reintegrare amintit mai sus nu putea fi împlinit de la o zi la alta. Nimeni altul mai bine ca Salazar nu-și dădea seama de caducitatea unei revoluții pripite și formale. E1 vedea însă întotdeauna mai departe; știa ce vrea și încotro se îndreaptă; intuia nevoile momentului istoric, și dacă nu anticipa întotdeauna, lăsând ca realitățile să devină evidente pentru toți, apoi nu obosea ca să le ajute în procesul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că o restaurare nu e oportună, atât din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă n-a fost acceptată de totalitatea elementelor responsabile portugheze. Este, după cum vedem, triumful tacticei integraliste, care, înainte de toate, refuza o restaurare pripită și o monarhie improvizată. Cum însă monarhiștii regăsesc în ideile șt realizările lui Salazar cam aceleași concepții sociale și morale pentru care luptă și ei, acceptă să colaboreze și chiar să se încadreze noului regim. "Salazar are un singur defect
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era pe punctul de a se căsători, nu avea altă avere decât salariul și Își plănuia viitoarea gospodărie cu cea mai mare grijă și seriozitate. Din când În când impulsuri pripite Îi dezechilibrau bugetul. Observând Într-o zi o babă jegoasă căreia i se scurgeau ochii după o pălărie stacojie, cu pene, expusă În vitrina unei modiste, i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
intenția să-și ia rămas-bun de la nevastă-sa sau de la oricare alt muritor. O greșeală scuzabilă, dacă ne gândim cât de puțin timp a avut la dispoziție autorul scrisorii. De fapt și domnul Vâlcu a fost obligat să acționeze cam pripit. Noaptea respectivă o petrecuse la doamna Doina Popovici. Când s-a întors acasă, și-a dat seama că vecinii săi descoperiseră pânzele. Asociația dintre țeava spartă, scrin, înnoptatul în hol și tablouri era firească. A sesizat desigur și aerul particular
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zi s-a întors fiica mea din Anglia. Mă gândeam la data de cincisprezece încă de la dezastruoasa conversație cu cea al cărei nume devenise tabu și care îi dăduse naștere copilului meu, dar în vâltoarea de întâmplări care urmase plecării pripite de la Chowder Inn, fusesem prea preocupat ca să mai țin socoteala datelor. Era, într-adevăr, cincisprezece, dar în clipa aceea eram prea detașat ca să-mi mai aduc aminte. După ce am închis anticariatul la ora șase, Tom, Lucy și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi-a arătat un pasaj : „Vezi, e sensul prim al cuvîntului, cel pe care îl găsești pe primul rînd al dicționarului, dar în acest context este evident că are altă conotație. De multe ori am întîlnit acest gen de traducere pripită, în afara oricărui dubiu profilactic...”. M-am gîndit la rîndul meu la tirania bibliografică ce consti tuie norma indiscutabilă din lumea academică actuală și care face ca cea mai mare parte a unui articol să fie acoperită de citate și trimiteri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este retrograd să o critici nu mai era apoi decît un pas. — Bine, dar... — Haide, nici un dar ! mi-o taie scurt amicul, sincer îmbufnat. Mai apuc să zic în sinea mea că este o judecată în cel mai bun caz pripită, după care mă resemnez și tac. E o discuție „fără dar și poate”, ca mai toate discuțiile românești din ultima vreme. Dar să o luăm și invers : — Te-ai dat cu puterea, ești fan Oprescu ! mă ironizează amicul meu, Arhitectul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
simple, ori așa, ori altminteri, tertium non datur ! și exemplele ar putea să curgă pe încă multe pagini. Dar nu acest gen de discuții amicale mă interesează sau nu ele în sine, ci faptul că un anumit soi de intransigență pripită, care este de mult regula în spațiul public, a ajuns să se reverse și în astfel de contexte private, în afara oricărei mize reale. Nu psihologia unor persoane este problema, ci fenomenul social de masă. În acest sens, a devenit aproape
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zile o lume pe care, de mii de ani, o deformează sublim artiștii. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Asistăm indiferenți la despărțirea artei de emoție și a civilizației de cultură. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea și arta scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dispuși să o facă. În artă procentul de perisabilități este uneori mai mare decât în alimentația publică.. Poeții - acești pelerini ai absolutului. Arta autentică este o instigare la meditație. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea și arta scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de mine și bineînțeles, de cine voia el, dar nu tète-a tète, când se comporta, de ce să mint (?) ca un frate, ci în plen, de față cu lumea. Practic întotdeauna făcea astfel, încât ori să trezesc eu prin replici cugetate pripit, aversiunea colocutorilor, ori împrejurarea însăși să mă determine să mă autoflagelez. Îi lăsa pe cei din jur să tragă concluzii de felul: Ce să-i faci? Administratorul ăsta nu-i bun de nimica. Mai mult nu poate. Zi-i Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceea ce spuneam eu de fapt aservea cauzei neamului nostru, nu? Se făcuse tăcere. Aș fi dorit să ne întoarcem repede acasă și să nu mai abordez asemenea discuții cu nimeni niciodată. Nu era prima oară când regretam o afirmație făcută pripit, fără să mă gândesc, cât de cât, la repercursiuni. Tot așa mi se întâmpla deseori să jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul argumentării. Îmi răsuna în gând remarca naratorului când se referea la Mihai: subțirele și tristul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă cântări cu mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort, să-i răspund cu aceeași monedă. Nu-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să rup, poate încă pripit și dezorganizat, vălul alegoriei: Nu pot fi castelan, tovarășe contabil-șef, din moment ce mă aflu încă în așa-zisa mănăstire dominicană. Pentru a ajunge castelan, trebuia mai întâi să fiu părintele Dominic, sfetnic, mai apoi comite, etc, adică încet-încet, să parcurg
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cap în picioare, al scenetei noastre. Toți bărbații rămân cu privirile lipite ca și cu prenadez, de gagica asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă decid să nu mai ocolesc răspunsurile. Întrebarea de disperat sau de copil nerăbdător, pripită, pe care aș fi evitato, devenise iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de așteptat. Sincer, nu... De ce să fii urmărit? De cine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noapte întreagă tot într-un banc și cu gura până la urechi... Nimeni nu îi răspunse. Eu nu mă băgam în astfel de discuții, din moment ce încă nu cunoșteam bine musafirii. Nu-l cunoșteam suficient așadar, nici pe Grig, ca să fac ramarci pripite. Și știi ce e de meserie, domnule? Maistru. Un simplu maistru. Și provine dintr-o familie dezmembrată și extrem de modestă. Are un farmec al lui, ce mai... - completă Finica conclusiv și o privi atent pe Relia. Aceasta plecă privirile în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Acesta coborâse prețul până la o sută de dinari, iar oferta celuilalt se ridicase la nouăzeci. Lui Myatt Îi era rușine de intruziunea sa și de disprețul pe care amândoi bărbații trebuie să-l fi simțit față de atitudinea lui atât de pripită și atât de puțin negustorească. — Își dau o sută douăzeci și cinci de dinari ca să mă duci până la Subotica și Înapoi. Când văzu că șoferul era gata să Înceapă o altă demonstrație, ridică oferta: — O sută cincizeci de dinari dacă mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de această dată cu sângeroșii Te-Onó. Se răspândi panică. Fetele izbucniră în plâns, la gândul că proaspăt recăpătata lor libertate nu era decât o iluzie, bărbații simțiră cum inima li se strânge, iar Roonuí-Roonuí, foarte nervos, începu să dea ordine pripite, pregătindu-și războinicii pentru inegala confruntare. Tapú Tetuanúi scoase instinctiv spadă lungă pe care o primise în dar de la prietenii lui spanioli, dar nici macar lama ei nu reuși să taie nodul de groază care i se instalase în gât în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici mata nu-mi acorzi creditul cuvenit, pentru că de fapt consideri tot ce Încerc să-ți demonstrez o simplă pălăvrăgeală retorică, susținută cu un patos excesiv pentru că insul În cauză se consideră o victimă? Stai, mon cher, nu mă judeca pripit. Eu nu sînt bătrînul evreu infirm care se prezintă prompt la 1 și 15 ale fiecărei luni la poșta din Banu Manta ea să expedieze În Israel rubrica decese pe două săptămîni, decupată conștiincios din ziarul România liberă „să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să vină autobuzul care să ne ducă înapoi la tabără. — Ai putea să îngenunchezi la malul apei și să bagi capul înăuntru. — Pentru o fată care știu că a văzut Fălci de cel puțin două ori, am replicat, ești cam pripită și cam necugetată în privința mării, știi asta? Nu eu sunt cea care o privește mereu de după degete. — Tocmai, am zis. Asta și spun. E înfricoșător. Clio se uită la mine. — Partea aia când capul se ivește din carenă? Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
loc la Oxford, dar nu voiai să urmezi facultatea? — Ți-am spus, e un defect al meu. Uite ce-i. Voiam să merg la facultate, doar că mă hotărâsem să nu merg la aia. Putem lăsa acum în pace felul pripit în care iau decizii, te rog? — Scuze. Am rămas la fuga ta? Ea încuviință. — Toată vara am călătorit, încercând să nu ies în evidență. Am luat laptopul specialistului cu mine și din el am aflat unele dintre lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
părere cu Sophie. (Anna). Gândiți‑vă ce de‑a bani am capturat și ce avem de gând să facem acum cu atâția. Putem să ne cumpărăm multe lucruri frumoase cu ei, care să fie apoi ale noastre, așa șoptește Rainer pripit și neprevăzător. În fața flecărelii lui Rainer, Sophie aplică tactica ei originală de astupare a urechilor. Astăzi, Sophie se uită la Hans cu alți ochi pentru că el are o mână care lovește puternic, iar ochii ei caută mușchiul de sub acoperământul sărăcăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]