2,086 matches
-
faptului că președintele Secției de Științe Istorice a Academiei Române îi semna referatul și prefața, susținând publicarea. Regretatul Acad. Ștefan Pascu scria despre această carte, printre altele: ,,Lucrarea lui Al. N. Stănciulescu-Bârda, nu e nici neavenită, nici inutilă și nici de prisos. Dimpotrivă, este binevenită și, de aceea, bine privită, întrecându-le pe cele di-nainte prin vastitatea sa, prin bogăția informației și prin strădaniile, reușite, de analiză și interpretare în contextul istoriografiei vremii. Pentru realizarea ei, autorul a întreprins o muncă
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
din tine tot ce te-a supărat dorește-ți în viață o zi făr-de păcat alungă din viața ta tot ce e suspiciune dorește-ți o viață cu post și multă rugăciune alungă din tine ce nu-ți e de prisos dorește-ți o viață doar plină de frumos alungă din viața ta tot ce e nenoroc dorește-ți o viață fără chinuri sau foc alungă din tine tot ce crezi că e rău dorește-ți o viață ori o clipă
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
muri vreodată, dar eu știam: niciun zâmbet nu trebuie să trăiască peste timp, riscă să se transforme în strâmbătură. Aveam o deschidere largă spre lume, atâtea aveam de dat că flenduram hainele, gesturile în fața lumii, tot ce aveam era de prisos, clipe care purtau semnificații de ani, mă ridicai în brațe și râdeai cu amândoi ochii, cu brațul, cu pieptul, râdea fericirea peste cameră, ziduri și balcoane. Am depășit Târgu Mureșul, călătoream peste județul Cluj, peste România, peste lume. Eram uriași
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
oamenilor...altfel...din copilăria mea. De aceea o am acum printre amintiri! Îi tremura o mână tot timpul, necontrolat. Atunci, avea...tremurici....acum, în mod sigur ar fi avut..Parkinson! Deci, o a doua oală, i-ar fi fost de prisos, abia putea duce una. Și ..n-a murit că a mâncat mâncarea amestecată, a murit de bătrână. Dar până și moartea i-a fost altfel....și atunci...la moartea ei...s-a mai născut o expresie...memorabilă, atunci când ploua mult
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
sufletul plin de căldură, cu mintea încărcată de lămuritoarele semne, privind-o, știa că se află mai aproape, tot mai aproape de capătul călătoriei... * Pe măsură ce vremea trecea, își simțea trupul mai împuținat, tânguitor de neputincios, nimicnic, ar fi zis, copleșit de prisosul gândurilor și de efort. Și cap, și trunchi se plecau tot mai mult spre țărână, încovoiate de greul drumului. Avusese ceva noroc îndelungă vreme, mărșăluind în cadența unui râușor, un biet firicel încăpățânat să-i fie ajutor și tovarăș. Dar
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
și nici nu te-oi iubi. Atunci pentru ce, oare, ne-am născut? Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am vrut Să vă pun la-ncercare iubirea, iar voi V-ați crezut veșnici, jalnici eroi, In certuri mărunte și de prisos M-ați irosit.Eu rămân ce am fost, Iară voi, în altă viață venind Veți trăi pur și simplu, iubind, doar iubind. *** De mult n-a mai scris un vers profesorul, Eheu, de mult, cu-ntâlnirea alesului, Acel victorios om
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
luminița aceea atât de absentă în restul zilelor. Deși aveam podul plin de nuci, zâmbetul bunicului mă îndemna să adaug plusvaloare darului său nesemnificativ. Și nuca lui supraviețuia celorlalte din pod până primavara târziu. Iar cu nuca aceea - oferită de prisos, dar primită ca prinos -, iată-mă-s ajuns la vremea când caut o noimă în lumina tainică a ipostazei de bunic. Dagele mele nepoate! Că numai fete le-a dat Domnul copiilor mei... Cine ar fi crezut că la vremea
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
Toate Articolele Autorului La un colț de stradă stă o fată oarbă... oarbă de iubire și de fericire... ...fata lăcrima ofta suferea... ...continuu plângea nu mai plânge fată mergi acasă de îndată uită tot ce-a fost un joc de prisos... ...nu am iubit de când mă știu de ce sclav... ...al tău să fiu la apusul lunii vrei să merg cu tine pe alei rătăcite visuri neîmplinite farsă rafinată un alint știut ce te leagă toată... ...jertfă irosită dragostea-i menită mă
LA UN COLŢ DE STRADĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377925_a_379254]
-
mîna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Biblia, versiunea Cornilescu) Sunt și eu mamă a cinci copii și înțeleg durerea despărțirii de ei. Realizez că orice cuvânt de încurajare ar fi de prisos, deoarece în aceste clipe, mângâierea sufletului tău nu se află decât în îmbrățișarea tandră a micuților, cărora le-ai dat naștere. Încerc cu inima îndurerată să-ți urez „La mulți ani !", dar îmi dau seama că urarea mea este insuficientă
LA MULŢI ANI, RUTH BODNARIU ! de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376576_a_377905]
-
bunele lacrimiuneorica lumina ce lovește în porțiși în zidvom simți orizontul cum cadecum până la ceruri multe plaseși cupole de sticlăiarnă de iarnăvor trebuisparte.... XXIX. SIMPLITATE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
2016. nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria în amintiri ne vom face din ele veșminte să le purtăm acolo unde nu se cunoaște destrămarea. Citește mai mult nu sunt de prisosfrunzele rătăciteprin noiembriene vom face din ele veșmintes-acoperim timpul pierdut tristețile adunateuitarea că
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
le purtăm acolo unde nu se cunoaște destrămarea. Citește mai mult nu sunt de prisosfrunzele rătăciteprin noiembriene vom face din ele veșmintes-acoperim timpul pierdut tristețile adunateuitarea că pământul are lacrimi pe carele leagă de trunchiuri puterniceși-apoi le risipeștenu sunt de prisos frunzele înecateca memoria în amintirine vom face din ele veșmintesă le purtămacolo undenu se cunoaște destrămarea.... XXX. MIRACOLUL, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. la noi a țâșnit o fântână în mijlocul casei. înainte
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
mîna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Biblia, versiunea Cornilescu) Sunt și eu mamă a cinci copii și înțeleg durerea despărțirii de ei. Realizez că orice cuvânt de încurajare ar fi de prisos, deoarece în aceste clipe, mângâierea sufletului tău nu se află decât în îmbrățișarea tandră a micuților, cărora le-ai dat naștere. Încerc cu inima îndurerată să-ți urez „La mulți ani !", dar îmi dau seama că urarea mea este insuficientă
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
mîna dreaptă și-ți zic:„Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!”(Biblia, versiunea Cornilescu)Sunt și eu mamă a cinci copii și înțeleg durerea despărțirii de ei. Realizez că orice cuvânt de încurajare ar fi de prisos, deoarece în aceste clipe, mângâierea sufletului tău nu se află decât în îmbrățișarea tandră a micuților, cărora le-ai dat naștere.Încerc cu inima îndurerată să-ți urez „La mulți ani !", dar îmi dau seama că urarea mea este insuficientă
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
de dureri, pierdută dintr-o răsuflare, ca flori de nea în reci tăceri. Pierdut mă simt prin umbră nopții, cu șoapte ce m-apasă-n piept, privind adânc în ochii sorții, eu văd doar urme de nedrept. Și luna-mi pare de prisos, când stelele cad rând pe rând, se sting destine nemilos, ștergând și zâmbete din gând. Rămas-ai dor nealintat, cuprins și șters de-un aprig vânt, pesemne zeii m-au trădat, mi-au scris iubirea pe mormânt... Autor, Mihail Janto
PE SEMNE ZEII M-AU TRĂDAT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375228_a_376557]
-
o lăsăm. În ochii-ți de zeiță văd răsărit și-apus; Un fagur ți-e sărutul - și-un rai e-al tău surâs... Vremelnicia clipei un secol ni se pare; Nopți lungi de-mbrățișare par clipe zburătoare. Pe unii cu prisosuri îi fericești pe loc, În timp ce calci cadavrul celor ce n-au noroc... Citește mai mult Din Paradis trimisă ai fost pe-acest pământ,De Creatorul lumii, chiar de sub Tronu-I sfânt !Și-ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare,Fiori de
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
o lăsăm.În ochii-ți de zeiță văd răsărit și-apus;Un fagur ți-e sărutul - și-un rai e-al tău surâs...Vremelnicia clipei un secol ni se pare;Nopți lungi de-mbrățișare par clipe zburătoare.Pe unii cu prisosuri îi fericești pe loc,În timp ce calci cadavrul celor ce n-au noroc...... V. CRISTIAN PETRU BĂLAN - POEME CU CERBI, de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. CERBUL CARPATIN Mugește cerbul de răsună munții Și
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SIMPLITATE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria
SIMPLITATE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372706_a_374035]
-
Autorului nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria în amintiri ne vom face din ele veșminte să le purtăm acolo unde nu se cunoaște destrămarea. Referință Bibliografică: Simplitate / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de
SIMPLITATE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372706_a_374035]
-
ale acestei pro �bleme, insistând mai ales asupra fundamentelor scripturistice și asupra unor tratări ale Sfinților Părinți din Biserica primară. De ase �menea, postul este si un mijloc de desăvârșire morală, dar și o cale de ajutorare a aproapelui din prisosul adunat prin renunțarea benevolă la consumarea îndreptățită a bunurilor[1]. Fiindcă despre felurile postului sau despre posturile de o zi ori de durată s-a scris detaliat și limpede iar părerile teologilor romani cu privire la readaptarea dispozițiilor care reglementează postul au
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]
-
care rămâne mereu ascunsă privirii noastre, este caeea care doar inima ne poate dezvălui când stăm de vorbă cu noi înșine, dezbrăcați de orice mască a zilei care tocmai s-a consumat. Ați privit vreodată cu inima?!!! Ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează e doar acea căldură, acea frumusețe ultimă și fără de sfârșit pe care o simți și o respiri doar cu inima. În inima mea, pot mărturisi fără nici o urmă de tăgadă că s-au adunat multe frumuseți ale
MARIANA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/376245_a_377574]
-
care rămâne mereu ascunsă privirii noastre, este caeea care doar inima ne poate dezvălui când stăm de vorbă cu noi înșine, dezbrăcați de orice mască a zilei care tocmai s-a consumat. Ați privit vreodată cu inima?!!! Ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează e doar acea căldură, acea frumusețe ultimă și fără de sfârșit pe care o simți și o respiri doar cu inima. În inima mea, pot mărturisi fără nici o urmă de tăgadă că s-au adunat multe frumuseți ale
MARIANA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/376245_a_377574]
-
și clasa. 2.O imagine din timpul activității-fotografie sau desen. 3.Un slogan original cu privire la educație și școală. Itemii lucrărilor urmăresc: așezarea în pagină / originalitate /alineat respectarea regulilor de ortografie și de punctuație/ concizia/ eliminarea cuvintelor și a detaliilor de prisos/ simplitatea. Evitarea:figurilor de stil în exces/ clișeelor/ personificărilor în abuz Semantica:de evitat cuvintele familiare / conotațiile Școlile participante vor trimite pe adresa de e- mail: școalamovilamiresii@yahoo.com , sau pe fax:0239/697916 fișa de înscriere la concurs până pe
VREAU SĂ FIU JURNALIST! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376306_a_377635]
-
după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează în fiii neascultării”... după poftele firii pământești și ale gândurilor proprii, ca și “copii ai mâniei”. Ci ascultând și împlinind legile și poruncile lui Dumnezeu. Și vorbesc din prisosul unei inimi sincere și pline de empatie, căutând să spună despre vestea bună a Evangheliei (doar suntem creștini) tuturor celor din jurul lor. Din păcate, fiecare își face socotelile pentru el, “trage focul numai sub oala lui”, prin orice mijloace, chiar dacă
DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374714_a_376043]
-
posibil, frământările mele, însă, pe măsură ce tastam, realizam că nu sunt decât o femeie părăsită care se tânguie, capabilă să-l asalteze cu declarații de dragoste pe fostul iubit. Acest gând m-a determinat să renunț, căci ar fi fost de prisos, din moment ce toate dovezile de iubire acumulate în aproape doi ani nu-l determinaseră miercuri seară să se oprească la momentul oportun, cum puteam să fiu atât de naivă, să-mi închipui că s-ar împiedica de această disperată declarație de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]