3,106 matches
-
cu rafinamentul adus de cultură. Individualitatea poetei se definește prin ardență glacială, inteligență și cerebralitate, printr-o anumită „virilitate” (termen utilizat de critică pentru a semnala distanțarea de o viziune considerată, convențional, a fi proprie poeziei feminine), căci N. nu privilegiază temele intimității, erotica, maternitatea, universul casnic etc., ci atacă pieptiș marile teme ontologice și morale, presupus apanaj al liricii masculine. O caracterizează, de asemenea, propensiunea către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
aduce informații și interpretări noi. O monografie este și Ion Pillat (1974), iar o incursiune istorico-literară cu deschideri erudite ale perspectivei spre spațiul european se află în sinteza Ipostaze ale iluminismului românesc (1975), unde exegetul extinde raportările de la aria occidentală, privilegiată de D. Popovici în La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, către manifestarea fenomenului la bulgari, unguri, poloni și în cultura populară. P. și-a asumat coordonarea științifică a mai multor lucrări colective, precum Studii de istorie a literaturii
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
tandrețe”, cum spunea Tudor Vianu, cu grija de a nu vulnera susceptibilitățile firești și sensibilitatea creatorilor de frumos. A înveșmântat adevărurile poate dureroase în metafora elegantă a stilului său, le-a expus în mod temperat, uneori prin aluzii și sugestii, privilegiind citatul, evitând duritățile de expresie și postura apodictică. Liviu Rebreanu credea că P. „aduce o notă nouă în critica românească: omenia”. Pe de altă parte, glosele lui impun stilul artist al criticii. Fraza este bogat ornamentată, are o vibrație euritmică
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic. Deși temele rămân oarecum aceleași, în Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970 (2002) diaristul privilegiază reflexul interior al întâmplărilor. Nu lipsesc totuși notele de lectură, reproducerea unor citate (spre exemplu, din jurnalul lui Delacroix), sunt consemnate scene cotidiene, unele grotești, sau se fac referiri la realitatea socială și literară. Viața pare că aparține unui haos
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
și două dezavantaje. În primul rând, inevitabil, sunt supraestimate divergențele și subestimate continuitățile, punctele de convergență, complementaritățile. Acest efect este datorat însuși „obiectivului” analizei. Fiecare autor de teorie sociologică, vrând să-și promoveze punctul de vedere, este tentat să-l privilegieze, să-l opună celorlalte, îngroșând liniile de separație. Riscul este, în consecință, ca sociologia să apară mult mai divizată decât este în realitate. În plus, teoriile existente sunt supuse unei surse suplimentare de diversificare: ideologia. Exprimând opțiuni ideologice diverse, experiențe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemelor sociale. Sindromul incertitudinii și sindromul luptei sunt două tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu, este utilizat frecvent de către
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istoria evoluției sistemelor sociale, într-un proces continuu de structurare și restructurare. Viziunea sa sistemică se combină, prin urmare, cu considerarea unui sistem al vieții sociale care are un caracter determinant în ultimă instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explica”. La fel ca și în științele hermeneutice, demersul diagnostic adoptă un raționament bazat pe interpretare în scopul de a face inteligibil sensul latent al conduitelor. Analiza datelor se sprijină mai ales pe un proces de gândire non discursiv ce privilegiază intuiția. Aceasta permite înțelegerea sensului unei conduite pornind de la relaționarea acesteia cu unele prototipuri (teorii) și cu sentimentul de evident (intimă convingere) care se impune în situația în care există corespondență. Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deceniu este extrem de activ în critica literară, scoțând mai multe volume care îi consolidează atât originalitatea, cât și autoritatea. Își șochează contemporanii în primul rând cu studiul Poezia lui Eminescu (1968), în care răstoarnă raportul valoric dintre antume și postume, privilegiindu-le pe cele din urmă, ca fiind mai apropiate, prin profunzime, de marele romantism european, în special de cel german. Publică totodată un aproape scandalos, pentru mentalitatea vremii, proiect de Istorie a literaturii române, în principiu o replică la Istoria
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
de 100% din cantitatea totală disponibilă. Astfel, putem emite ipoteza că, în negocierile de două persoane cu sumă zero, toate distribuțiile raționale vor fi plasate pe dreapta A-B. Exprimat în termeni mai formali, punctele de pe dreapta A-B sunt privilegiate deoarece ele satisfac în mod optim criteriul Pareto - orice distribuție posibilă din afara acestei limite este inferioară pentru cel puțin unul dintre jucători și astfel va fi respinsă în raport cu o poziție aflată pe limită. Nu putem, totuși, prezice, care punct de pe
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
unui demers demografic sau statistic, care presupune repere precise, măsurabile, termenul generație sau cohortă acoperă ansamblul indivizilor născuți la aceeași dată sau În același interval de timp Într-o societate. În al doilea rând, din perspectivă etnologică sau genealogică, care privilegiază analiza organizării sociale, definiția generației este limitată la sensul de filiație și la o funcție clasificatoare. În al treilea rând, În sociologie, folosirea noțiunii de generație este imprecisă, exprimând, cel mai adesea, o comunitate care ar putea fi calificată drept
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din G1 (generația vârstnică) sunt de acord cu enunțul sus-menționat; procentul scade la 29% pentru generația intermediară (G2) și la 13% pentru generația tinerilor (G3). Mai mult, se constată că relația privilegiată mamă-fiu ce caracterizează (G1) lasă locul unei relații privilegiate mamă-fiică pentru generația-pivot. Acest fapt este exprimat și de relația de Întrajutorare mamă-fiică În cazul creșterii copiilor fiicei atunci când aceștia sunt mici. Este modul concret de sprijinire a evoluției profesionale a tinerelor mame de către generația intermediară. Legătura Între generațiile de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
situează ajutoarele pe care părinții le oferă copiilor licențiați, deși veniturile acestora sunt mari (Arrondell și Wolff, 1998). După părerea lui Jean Kellerhals și Marianne Modak (1988), părinții cu mai mulți copii Îi dau bani și bunuri fiecăruia, dar Îi privilegiază pe cei care au nevoie mai multă și, În special, pe fete În raport cu băieții. Părinții Împart ajutoarele pentru copii fiind călăuziți de trei principii: cel de egalitate, cel de merit și cel de nevoie (apud Attias-Donfut, 2000, 665). Deși toate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
săi, el le dă tot ceea ce câștigă părinților săi” (Attias-Donfut, 2000, 671). Aproape două treimi din copii care trăiesc cu părinții mai În vârstă sunt celibatari. Din partea părinților, reciprocitatea se exprimă prin dăruirea locuinței copilului rămas la domiciliu, acesta fiind privilegiat În raport cu frații și/sau surorile lui. Din partea copilului rămas În casa părintească, reciprocitatea se exprimă prin Îngrijirea părinților și prin creșterea nivelului economic (ca urmare a câștigurilor obținute de către copil). În opinia sociologilor francezi, acest aspect se regăsește mai frecvent
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
El are nevoie să descalifice sistematic, să creeze confuzie. El duce o luptă pentru a câștiga aliați sau „complici activi”, cu ajutorul cărora sparge legăturile tradiționale și normele instituite. Sirota numește această poziție „instigator central”. Care sunt configurațiile sociale ce pot privilegia derivele perverse ? Perversul psihosocial are nevoie de spațiu de confruntare, de un grup sau de o organizație În care tinde să ocupe un spațiu central. Ca moment de atac el alege etapa propunerii sau elaborării unor noi proiecte, stadiul când
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În lucrările sale de sociologia tinereții, el aducând și unele nuanțe personale atunci când arăta că acest fenomen nu poate fi generalizat la ansamblul tinerilor, pentru că noul acces implică o calitate particulară la tineri și corespunde unei anumite forme de dezvoltare privilegiată În adolescență și tinerețe, inegal repartizată la nivelul straturilor sociale. Rosenmayr precizează, printre altele, că, dacă grupurile de tineri sunt, În mod efectiv, cele mai receptive la schimbarea socială, ele nu sunt În mod necesar și la origine (Rosenmayr, 1979
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ciclul ființei, cel al devenirii (aici intră și Infinit și infinire la Eminescu ori Îndoita infinire la Brâncuși), ciclul rânduielii și, cu o mare pondere, despre viață și societate. Dacă „ciclurile” sunt predominant filosofice, partea ultimă poartă către un spațiu privilegiat la N., „partea noastră de cer”, a românilor din comunitatea, comunicarea și cuminecarea cotidiană și seculară. Aici se glosează împrejurul unor cuvinte ori expresii uitate, de regulă, cu seninătate și condamnabilă nepăsare: Mă paște gândul!, A da drumul, Se cade
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
să făcu om”), dar și ca ființă cu personalitate și responsabilități, centru către care gravitează „învățăturile” și tentativele de modelare, sau omul ca alcătuire favorizată ori oropsită este descris sub specia unei demnități aproape intangibile, proprie unei creaturi unice și privilegiate între toate componentele cosmosului. Formal, pledoaria pentru om apelează la veșmântul teologic (la fel făceau și Erasm, și Pico della Mirandola), spiritul ei este însă modern, de pură sorginte umanistă, și impune prin consecvență și elevație. Sacrificarea omului va fi
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
compun moștenirea literară a Evului Mediu francez în context occidental o reprezintă Introduction à l’étude de la littérature médiévale française (IX-e-XIV-e siècles) (1998), lucrare reunind în juste proporții tradiția bine asimilată a cercetărilor internaționale în domeniu cu viziunea proprie, ceea ce privilegiază valorile spirituale ale celor trei mari culturi monoteiste - creștinătatea, iudaismul și islamismul - care și-au pus pecetea pe literatura medievală franceză. Altă carte a lui P., Practici ale interpretarii de text (1999), are profunde valențe teoretice, pledând pentru recuperarea bogatei
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire (1943) și Nuvele oltenești (1946). Dacă într-o primă perioadă prozatorul se înscrie pe linia romantic-sentimentală a lui Al. Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești sau Emil Gârleanu, ulterior se îndreaptă spre proza fantastică, privilegiind situații în care accidente misterioase vin să tulbure certitudinile științei, ceea ce ilustrează teza cu privire la primordialitatea spiritului. De o factură diferită sunt câteva nuvele „oltenești”, realiste, colorate, dar fără a ceda pitorescului facil, de o mare autenticitate și savoare comică. Omul
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
Să luăm ca referință Europa, cu Nordul și Sudul sau Estul și Vestul său. Există o diacronie europeană uniformă a modernității, indiferent de coordonatele geografice? Există sincronii deja constituite sau intens căutate? În cultura noastră, știm prea bine, s-a privilegiat când sincronia europeană intens căutată (Eugen Lovinescu), când protocronia, ce ar fi fost atât de creativă, dar care ar fi fost, chipurile, neglijată (Edgar Papu și discipolii săi), când diacronia integratoare, ce ar fi fost uneori tulburată de accidente istorice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și mai ales de multiplicarea ziarelor și revistelor. W. Doyle aprecia că, în perioada 1715-1785, numărul ziarelor publicate în Franța a crescut de la 22 la 79, multe dintre ele circulând în întreaga Europă. Intelectualii le transformaseră deja în acel mediu privilegiat de transmitere a cunoașterii noi și au contribuit astfel la constituirea unui nou spațiu public de comunicare, extins mai târziu fără încetare și fără limite. Iluminismul s-a concentrat în mare parte asupra a ceea ce Diderot numea „revoluția ce va
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
locurile privilegiate ale vizibilității sociale. Decalajul dintre cele două lumi este tot atât de mare pe cât este de vizibil în aproape toate evenimentele care se conturează în viața noastră și pe care le trăim cu intensități variabile. Și totuși, în ciuda vizibilității decalajului, privilegiem în analize și în comentarii lumea structurilor. Mai mult, asezonăm decalajul cu un masochism de factură ciudată care ne-a prins și ne menține într-o stare de perpetuă autoincriminare, ce nu mai oferă decât șanse reduse celeilalte lumi - cea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
către individualități sau către rolurile genurilor, ci către condițiile efective de muncă și către programele de politici sociale și de politici publice din domeniile economiei, educației, culturii sau politicii. Numai astfel putem constata în ce măsură relațiile de putere și cele sociale privilegiază încă bărbații și împiedică accesul proporțional al femeilor la poziții de putere și la exercitarea drepturilor de alegere și control ale propriilor strategii de viață. Conflictul dintre genuri persistă. Ce facem cu el? Egalizarea tendențială și inegalitatea încă persistentă dintre
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unui mare romantic. Opera este înțeleasă ca o concordia discors a cărei finalitate este restituirea unității originare. Axele acestui energetism sunt identificate în „poetica senzitivă” și în „poetica selenară”, prima văzută ca „element de inițiere în cunoașterea poetică” și mijloc privilegiat de conectare a umanului la cosmic, iar cealaltă ca transfer de „potențe inițiatoare” între energetismul lunar și psihismul uman. Criticul interpretează inedit (aruncând, totodată, numeroase sugestii pentru cercetări viitoare) polaritățile eminesciene și armonizarea/transcenderea lor prin vizual, auditiv și olfactiv
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]