3,831 matches
-
filtrul propriului discernământ, luând-o de bună așa cum îi este prezentată. Televiziunile însă, marea lor majoritate, reprezintă interese economice sau politice. Astfel, nu se simt obligate și nu sunt obligate (mai puțin cele publice, finanțate din banii populației) la obiectivitate. Privitorul este cel obligat să selecteze informația, să o clasifice, să o consume într-un anumit context, fără a se lasă influențat decisiv de aceasta. „Cand un popor se lasă distras prin trivialități, când viața culturală e dominată de un șir
Românii – campioni mondiali sau idioţii planetei? [Corola-blog/BlogPost/92907_a_94199]
-
să vorbească o limbă precum nativii ei. Dar chiar și când asta nu se întâmplă, eforturile vizibile și plasate în contexte inteligente (vezi recitarea unei poezii de Eminescu de către Martin Harris, ambasadorul britanic) sunt o unealtă excepțională de diplomație. În fața privitorului, mesajul transmis e rotund: vorbitorul se respectă pe șine, face eforturi pentru a înțelege contextul în care lucrează și, cel mai important, e curios față de poporul a cărui limba o folosește. Eficientă metodei este garantată de la discuțiile la nivel înalt
De ce s-a enervat Internetul românesc [Corola-blog/BlogPost/92933_a_94225]
-
expoziția nu este o retrospectivă în maniera liniară, întrucat anumite elemente de vocabular vizual apar că un leitmotiv. Sculpturile Venus, Saturn și Satellites (2010) deschid seria de creații cu un pronunțat caracter geometric, utilizând metaforă spațiului cosmic pentru a oferi privitorului nu doar un volum, ci și o privire în măruntaiele sculpturii. Primele picturi abstracte au fost create începând cu sfârșitul anului 2012 - Body fluids (2012), Sun God (2013) - si conțin elementele de limbaj geometric pe care le voi refolosi în
A avut loc vernisajul Expoziţiei de arte plastice “Geometrii lirice” – Voicu Dragomir [Corola-blog/BlogPost/92965_a_94257]
-
de desene din Theory of flight. În schimb, picturile din seriile Biological targets, Classical anomalies (2013) și Repeated accidents (2014) pun într-un dialog, uneori tensionat, tratarea psihedelica a culorii și tăcerea monocroma a insertului grafic. Lirismul geometriilor aduse în fața privitorului rezidă în conflictul - uneori chiar în cadrul aceleiași lucrări - între limpezimea conturului și emoția ce emană din câmpurile cromatice.” Voicu Dragomir Artist vizual
A avut loc vernisajul Expoziţiei de arte plastice “Geometrii lirice” – Voicu Dragomir [Corola-blog/BlogPost/92965_a_94257]
-
adică, întoarse din condei). Este constarea comentatorilor ce asigură rubricile de profil din presa noastră centrală și teritorială. La începutul anilor 2000, ,,Vacanța Mare” a făcut valuri-valuri la ProTV, înregistrând audiența record de 2,2 milioane de uitători de sine (privitori ,,gură cască”, deoarece așa se și întâmpla: rămâneau ,,bouches bee”, vorba franțuzului). După un ,,relache” cam lunguț (șase ani), au revenit, la finele lunii august 2015, de astă-dată la unul dintre cele mai interesante posturi TV: Kanal D. Constatarea: fanii
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
miezul acestui cord scufundat printre moleculele pișcătoare ale soluției de fixare. Asemenea unui diamant brut, cordul părea să aștepte un meșter care să readucă la lumină zeci de fațete, sute de profunzimi și să nască tot atâtea emoții în sufletul privitorului. Șlefuitorul era un medic și diseca cu mâinile și cu mintea. Era un chirurg ale cărui mâini văd, relevă și expun. Cu fiecare incizie, se descătușează imagini anatomice noi care înfioară prin profunzimea detaliului și care printr-un feed-back pozitiv
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
pentru cei care caută, lucrează, simt și transpun. Poate tocmai de aceea reprezentarea semnată Marcel Bunea este mereu atât de proaspătă. Lucrările lui Marcel Bunea sunt frontale, decise, iar spațiul duce cu gândul la masculinitate. Abordarea fermă face ca implicarea privitorului să rămână mereu concentrată - nu te poți desprinde lesne de discursul plastic la scară mare al pictorului. Și nu este un proces ușor. El alătură talentului și vocației cunoaștere continuă într-un domeniu vast, exigență, rigoare, confruntare cu sine și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93296_a_94588]
-
Caracteristic acestor tablouri este lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă accerba, corp la corp, cu pânza, folosind cuțitul, pensula, mâinile, ca o construcție în clar-obscur în care lumina este subiectul principal. În fața unei pânze a artistei privitorul poate fi deconcertat, tulburat sau entuziasmat de explozia de culori, de semne și sensuri, fără a putea găsi cuvintele potrivite care să fie în mod clar în armonie cu tabloul. Artista se află ea însăși prinsă într-o relație subtilă
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
aspecte și momente personale pe care le-au trăit în confruntarea cu cenzori și limitele libertății de expresie. Dintr-o simplă citare a titlurilor comunicărilor rezultă diversitatea punctelor de vedere: Cenzura comunistă și anticomunistă (Augustin Buzura), Cenzori, cenzurați și simpli privitori (Gabriel Coșoveanu), Libertatea cenzurii și cenzura libertății (Dumitru Radu Popescu), Relectura și postcenzura (Monica Spiridon), Autocenzura sau ceea ce ne lipsește (Ovidiu Ghidirmic), Mistificare, autocenzură sau rescrierea trecutului? (Adrian Cioroianu), Despre cenzură din mai multe direcții, toate personale (Gheorghe Păun), Cenzură
De la cenzura impusă la autocenzură [Corola-blog/BlogPost/93425_a_94717]
-
cu aproape 10 metri (56,60 metri în cheia bolții) decât catedrala din Beauvais. Cu toate acestea nimeni nu a întreprins un studiu comparativ între reprezentantele gigantismului arhitectonic - Sf. Sofia și catedralele gotice - cu impact mult mai puternic asupra psihologiei privitorului datorită spațiului uriaș pe care-l închid, studiu pe care intenționa să-l realizeze Sorin Ullea. În 2001 prezintă la Sorbona la al XX-lea Congres de studii bizantine comunicarea The interior space of Hagia Sophia at Constantinople, prima construcție
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
și sufletul. Și-a salutat prietenii virtuali de pe facebook, cu instantanee ale munților răvășiți de începuturi, mereu altele, mereu aceleași. Norii în nuanțe de roșu, de la roz la violet, se prelingeau pe crestele adormite, aducând o nouă speranță în sufletul privitorilor. O nouă zi, un nou început... După micul dejun au plecat la plimbarea obișnuită. Ea mergea când înainte, când în urma lor. Niciodată în rând cu ei. Simțea distanța, simțea răceala. Se străduia să rămână optimistă. Știa că nu va dura
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
două milioane de insecte-lumină. Cheltuielile sunt suportate de către toți localnicii, pentru că și ei se vor uita la licurici în nopțile-minune. Chiar se fac liste, pentru a veni cât mai mulți - intră în obligațiile cetățenești - fiindcă un Carnaval nu poate exista fără privitori. Numărul lor trebuie să fie mai mare decât al celor care se produc, și aceștia destui: muzicanți, gimnaști, acrobați, dansatori, Regine ale frumuseții din treizeci de orașe, atleți și magicieni, ursari, călăreți și înghițitori de săbii, yoghini. Magistratul, al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și mai albă. § Alb. Lupi albi; leul alb, hipopotami albi, negrul albinos, în Saludos; pajura albă. Obsedat de alb. La mare, într-o povestire pe care nu ai publicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
foc; vilegiaturiștii li s-au alăturat. „Să moară! Să moară!” strigau la un loc, dar și cel de-al șaselea înfrânt a scăpat. Și al șaptelea, al optulea. Toți zece. „Să intre Spartacus!” a urlat cineva. „Spartacus! Spartacus!” au reluat privitorii, siguri că acesta își va ucide adversarul chiar în timpul luptei. Magistratul nu avea decât să-și bage degetul în cur! La îndemnul patronului, maestrul și-a adus costumația și armele de sub peluză și a coborât în arenă. Adversarul - sorții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar plăcea să te conving, chiar dacă știu că nu-mi va fi deloc ușor. Dar deloc... Hai să revenim Însă. Stai jos. Iar acum, dacă ești amabil, Închide reportofonul, mă deranjează și nici nu-mi amintesc să fi stabilit ceva privitor la vreo Înregistrare. Nu suport exibiționismele vocale de nici un fel, mă enervează cumplit. Am motivele mele, te rog să mă crezi. Așa... Pune-l pe masă și nu te mai mira atât: am bănuit manevra de la Început. Intenționat m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dați-mi voie să vă contrazic: „bine În sine” este un nonsens, o aberație. - Mă consolez că nu-i, totuși, cea mai mare din câte există... - Înțeleg aluzia, Însă refuz să răspund la provocări. Prefer să vă mai semnalez ceva privitor la decalajul uriaș dintre durata vieții Celorlalți și cea a pământenilor care suntem. Se pare că el a variat pe parcursul experimentului: inițial, timpul alocat vieții cobailor umani (văd că sintagma vă deranjează, dar asta este situația), timpul respectiv, așadar, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să fiu pus În situația de a le sesiza de unul singur, la Întâmplare și pe bâjbâite, dar, mă rog, de gustibus... Am petrecut destul timp În arhivă. Sincer vorbind, cu oarecari intenții subversive: speram să găsesc prin fișiere ceva privitor la Începuturile istoriei Centrului sau la mobilurile și obiectivele sale actuale. Iluzii deșarte. Dacă existau asemenea documente, erau păstrate În altă parte, la alt nivel ierarhic, pesemne, Împreună cu acelea privitoare la activitatea răpitorilor mei În secolul al XX-lea. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă surprindă, se mai Întâmplase atunci când, În mijlocul monologului, deraiase intempestiv de la firul povestirii, o luase aiurea pe arătură, Încurcând borcanele, după care glisase la fel de neașteptat Într-un expozeu schizofrenic despre comunism, fără nici o legătură cu nimic anterior sau cu ceva privitor la aventura lui pe coclaurile Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se chinuise să păstreze o oarecare logică a discursului. Dar cel mai tare mă Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care este structurată arhitectura stelară. Sesiză cele numai trei cuvinte în care s-ar putea descrie experiența rasei umane: Nu există nimic. Nu există nimic. Incredibilă acuitatea orgasmatronică a lui Clossettino. Deși rătăcind într-un teritoriu extrauman, oniric pentru un privitor extern, el putuse sintzetiza perfect, într-un gând - propoziție - axiomă cu dublă semnificație, tot ceea ce era definitoriu până în acel moment zbaterilor umanității. Văzu apoi, clar, urlând, răpus de simplitatea - cu atât mai greu de descifrat cu cât este mai simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
despre cum nu trebuie să fie oamenii: mici, răi și meschini. Cântau despre dragoste, despre vechea dragoste, așa cum era cunoscută cândva, iar clapele lor porniră să vorbească despre zorii umanității. În curând, instalațiile luminoase și sonore năuciră pe de-a-ntregul privitorii. Certurile, răspunsurile pe care și le dădeau instrumentele unele altora, cuvintele pe care și le adresau întrecură efectiv orice închipuire, ba chiar s-ar fi putut spune că nu mai cunoșteau pic de rușine pe măsură ce Naybet deborda de măiestrie, dărâmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost convocați de agronomul regional al Regiunii a 6-a Traian, Marici Constantin, în conformitate cu dispozițiile Casei Centrale a Cooperație și împroprietăririi, pentru constituirea comisiei comunale de expropriere. Delegatul regional, în baza art. 38, 39 și 40 din Decretul - lege 169 privitor la expropriere, a procedat la alegerea membrilor comisiei, asupra cărora adunarea cetățenilor sa exprimat prin viu grai. Comisia de expropriere a comunei Filipeni era formată din următorii: 1. Andrei Boca, pentru satul Lunca; 2. Vasile Tudor Ciuchi pentru satul Fruntești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de tristețe și totuși ridicol, ca un om care a căzut în apă așa îmbrăcat cum era și fiind salvat de la moarte, măcar că e groaznic de speriat, simte că s-a făcut de râs, că e obiectul de batjocură al privitorilor. Întorcându-se, s-a uitat lung la mine, dar mi-am dat seama că de fapt nu mă vede. Îndărătul ochelarilor, ochii lui albaștri rotunzi păreau chinuiți. — Stroeve! l-am strigat. A tresărit puțin, apoi a zâmbit, dar era multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gata să le poruncească să părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp al infamiei, al cărui clește din lemn strângea mâinile și gâtul unui bărbat Îmbrăcat țărănește. În jur, râsetele privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]