852 matches
-
Atlanticului, dragostea este dureroasă și melancolică, iar Soledad Löckhaart, cea care poartă un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint de amintiri și de aparențe, labirint în centrul căruia se află Soledad și povara ei de păcate ale strămoșilor. Evadarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale pieilor-roșii, ci îndeplinește datoria de călău ce masacrează comunități. Ucisă de un foc de armă după ce a încercat să își avertizeze semenii, indianca se desparte de călărețul blond cu aceeași ironie stranie care le-a definit relația din prima
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al Coroanei engleze. Ultimul venit în acest consorțiu de aventurieri este făptura ce pare decupată din peisajele rafinate și melancolice ale lui Brideshead revisited. Lilian Woodham-Kelly întruchipează natura paradoxală a nobleței engleze. Femeie temerară și admiratoare a Italiei, ea rămâne prizoniera unui spirit ce acordă nașterii privilegiul de castă niciodată negociat. Însoțitorii celor două mașini blindate intră, odată cu prețioasa lor încărcătură, în labirintul unui Corn al Africii pregătit să fie scena pe care se desfășoară piesa fascistă a invadării Abisiniei. Rolurile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și având pe braț, ca o insignă, steagul Borduriei, supraveghează un calculator plasat într-o nișă protejată atent. Din acest punct al centrului de comandă, prin ferestrele largi care se deschid, se poate vedea o imensă mulțimea de trupuri umane prizonieră a abisului. Apropiindu-se de ferestre, Olrik pare să deslușească desenul unei lumi captive ce lucrează sub impulsul tiranic al bicelor care lovesc trupurile scheletice. Silueta unui complex industrial prinde contur sub ochiii lui Olrik și ai lui Sponsz. Un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sursa (cauza) pentru cea din afară. În lumea din lăuntru descoperim soluțiile, luăm deciziile, realizăm invențiile care schimbă fața lumii de afară, lumea efectelor, dar din păcate această lume a gândurilor, a ideilor și a conceptelor rămâne de cele mai multe ori prizonieră într-o realitate secundară. Tot ceea ce este în exterior se numește expoziție și este produsul lumii interioare, să începem dar să cunoaștem viața interioară, să o vizualizăm, împreună cu gândurile și cu tot ce se mai ivește, cu o acceptare și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
foame, zăcând în duhoarea grea a încăperii în care fusese zidită de concubinul ei, tâmplarul Marcello Montesi. Încăperea nu dispunea decât de o ferestruică, spre acoperiș, bine astupată pe dinafară. Prin ferestruica aceea Montesi îi arunca din când în când prizonierei sale câte ceva de mâncare. 12. Două zile mai târziu am găsit un bilet prins de ușa odăii noastre. Maria mă ruga să trec neapărat pe la ea pentru un lucru foarte important. Mă aștepta a doua zi după-amiază, acasă, nu la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ești, auzi, să nu sufli o vorbuliță. Și ce fetiță, auziți, de să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
venit să mai prindă puteri. S-a dus la sapă, la adunat fân, lucra cu spor și cu tragere de inimă tot ce era de făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ideea de a putea relua lectura romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, chiar sub un alt titlu și o altă semnătură?) Acum, Marana transmite știri tot mai îngrijorătoare: ea e ba ostatică într-o deturnare de avion, ba prizonieră într-un slum din Manhattan: Cum a ajuns acolo, încătușată de un instrument de tortură? De ce e constrânsă să sufere un supliciu ceea ce este condiția ei naturală, lectura? Ce plan ascuns face ca drumurile acestor personaje să se încrucișeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se-ntoarce împotriva mea, furioasă. Crezi că mă ai la mână? Te înșeli! - și-și înfige unghiile în obrajii mei. E prizonieră ca și mine? E prizoniera mea? Ea e oare închisoarea mea? Între timp s-a deschis o ușă. Apare Elfrida. — Știam de pericolul care te pândea și am reușit să te salvez, spune ea. Poate sistemul a fost puțin brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se-ntoarce împotriva mea, furioasă. Crezi că mă ai la mână? Te înșeli! - și-și înfige unghiile în obrajii mei. E prizonieră ca și mine? E prizoniera mea? Ea e oare închisoarea mea? Între timp s-a deschis o ușă. Apare Elfrida. — Știam de pericolul care te pândea și am reușit să te salvez, spune ea. Poate sistemul a fost puțin brutal, dar nu aveam de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
editorial despre farmecul pierdut al acestei lumi angelless. A încheiat într-un mod dezarmant: „Mă simt un ghișeu”. Mulți am devenit ghișeu, treabă bună pentru cei cu stil funcționăresc, dar ucigătoare pentru oamenii vii. Multă vreme am fost și eu prizoniera modelului „omului de cultură”. A celui care apare, emană panseuri fundamentale, pune nația în fund de prea marea lui înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ultimul interviu, a fost adusă o farfurie cu sandvișuri în camera în care mă aflu, împreună cu o sticlă cu apă minerală și o brioșă. Mă ridic în picioare, îmi întind brațele și mă duc la fereastră. Mă simt ca o prizonieră aici. Se aude o bătaie în ușă și Ketterman intră în încăpere. — Ați terminat cu mine ? spun. Stau aici de nu știu câte ore. — S-ar putea să mai trebuiască să vorbim o dată cu tine. Îmi arată către sandvișuri. Te rog, mănâncă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
4, Ripley. ― Cu plăcere. ― Rută calculată și integrată, zise Lambert, puțin mai târziu. E timpul să ne întoarcem acasă! (Apoi, doar pentru ea:) Hai, scumpule, scoate-ne de aici! Ripley acționa un control principal. Minuscula planetă și nava ei străină prizonieră pieiră de parcă nici nu existaseră. Nostromo atinse, depăși viteza luminii. În jurul navei și a rafinăriei se materializa o coroană luminiscentă. Stelele pe care le aveau în față se făcură albastre, cele care se aflau înapoi deveniră roșii. Șase membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în portocaliu și albastru, iar mesele par un mozaic nebunesc. Fără îndoială, acest design a fost conceput pentru a-i binedispune pe clienți, însă, pe de altă parte, îi împiedică să stea prea mult. La mine asta funcționează. Mă simt prizonieră într-un spectacol TV pentru copii. Primele două principii sunt: să nu bei și să îi ajuți și pe ceilalți alcoolici să nu o facă, iar asta ar trebui să faceți și voi. Căci nu este vorba despre fiecare individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
40, unde, la un moment dat, protagonistul este prins și dus într-un subsol, în care răufăcătorul vrea să dea drumul la gaz. De obicei, eroul este înlănțuit pe un perete, dar nu e singur, pentru că lângă el se află prizonieră o frumoasă blondă. Deși nu mă aflu în situația tragică din romanul cu pricina, mă regăsesc și eu într-o ipostază asemănătoare, adică în compania unui frumos necunoscut. Toate tipele se uită lung după Jake, însă el nu pare prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe Julia Roberts pentru presupusele ei aventuri amoroase anterioare relației cu el. Julia Roberts, în De bună voie și nesilită de nimeni, a început să umble cu diverși, pentru că era încă speriată de moarte ca nu cumva să se trezească prizoniera pe viață a unui singur bărbat. Toți suntem înnebuniți după partea de început, când cei doi se cunosc și se înfiripă relația, ne dă gata primul lor sărut, întotdeauna în finalul filmului. Contrar aparențelor, e doar începutul. Și toată prostia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numai bună. Dar nu vreau să fiu ca măgarul între oi în mijlocul acestor tăntălăi idiotizați de băutură. Această noapte se cere petrecută cu cineva mai de soi, și Daisy în mod clar n-o să stea cu mine. Barney o ține prizonieră la perete, și mai că mi-ar veni să cred că se dă la ea, dacă n-aș bănui că și el încearcă, prin aceste metode, să stârnească gelozia unei anumite persoane... Nu, eu plec, zice Davey pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care le adăpostea, Mama și Mioara Alimentară. Un vânt cosmic plie Universul paralel, astfel încât cele două lumi se suprapuseră atâta timp cât avea să dureze furia pornită de niciunde. Mama, prizoniera de Dincolo, se întâlni fără voie cu orgiastica Mamă de Aici, iar Mioara noastră primi vizita dublurii ei, libertina de Dincolo. Astfel că timp de... (nu are importanță, pentru că în calcul asemenea momente sunt nu numai inobservabile, dar au consistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că, de fapt, era un șobolan. Am mers hotărâtă să-i spun doctorului Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu puteam nici să respir ca lumea, iar capul parcă-mi plutea. Nu mai plânsesem în halul ăla din adolescență. Simțeam că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke. Eram prizoniera neputincioasă a unei tristeți profunde, pure și extrem de vechi. Ceilalți pacienți au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au oferit batiste de hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grădina clinicii, am început să tremur. Lumea reală era ciudată și înfricoșătoare. Simțeam că stătusem multă vreme departe de ea. Chestia asta m-a deranjat. Nu fusesem internată la Cloisters de nici două săptămâni și deja mă simțeam ca o prizonieră. Am mers în orașul cel mai apropiat, la dentistul O’Dowd, stomatologul pe care clinica Cloisters îl folosea de fiecare dată când dinții vreunui pacient începeau să-și facă de cap. Ceea ce, conform spuselor lui Margot, se întâmpla cam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat Billings. Am reușit să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute de Luke și de Brigit. Cel mai rău mă simțeam în preajma lui Chris. Cu toate că nu făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]