11,157 matches
-
16.75 86.04 7.90 Afro-americană 12137 76.11 87.10 9.84 Hispanică 809 5.07 87.39 9.39 Alte rase 2671 16.75 86.04 7.90 Studiile referitoare la dezvoltarea identități de sine, de altfel problematica ce a determinat cea mai mare controversă între specialiști, demonstrează lipsa confuziei în dezvoltarea identității și prezența unui sentiment bine conturat, de apartenență la propria rasă. De pildă, Simon și Altstein 195, arătau în prima etapă (1971-1972) a unui studiu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
altfel, sunt în concordanță cu rezultatele cercetării cantitative, care arătau un impact pozitiv semnificativ asupra relației mamei cu copilul în condițiile în care atitudinea copilului era una favorabilă. Prin urmare, atitudinea copilului în raport cu părinții, în general nu creează probleme. Mai problematice pentru părinții adoptatori sunt întârzierile în dezvoltarea cognitivă și a limbajului și atitudinile și comportamentele sociale negative ale copilului și dificultățile lui de integrare. Șase dintre copiii ale căror mame au participat la studiu frecventează o instituție de învățământ (grădiniță
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
contribuie la ideea de stigmă: 1. atributul pe care-l prezintă o persoană și care o compromite în față celorlalte persoane; 2. atitudinea față de persoana stigmatizată; 3. trăirile persoanei stigmatizate. Toate aceste trei elemente vor fi prezentate mai jos, particularizând problematica stigmatizării asupra adopției și asupra actorilor implicați în acest proces. 7.1.2 Atributul/atributele care stigmatizează părinții adoptatori Orientările pronataliste pot opera la multiple niveluri: cultural, când procreerea și maternitatea sunt percepute ca fiind "naturale" și centrale pentru identitatea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Șerboianu să fi fost autorul lor. În orice caz, ținând cont de atitudinea sa anti incinerare exprimată deja în 1909, chiar dacă articolele din Glasul Monahilor ar fi fost publicate de către el, o asemenea situație n-ar schimba datele esențiale ale problematicii: inițial, Calinic Popp Șerboianu a respins cu violență practica arderii cadavrelor, pentru ca apoi s-o susțină, devenind un punct de sprijin al mișcării cremaționiste din România. Cercetarea revistei Glasul Monahilor nu oferă informații despre cine anume a fost acest Mirmillo
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au condus înspre adoptarea greșită a unei conduite anticremațiune în 1910 și arăta deslușit faptul că poporul constituie vocea adevărată a divinității, Șerboianu se lansa în acuze directe formulate împotriva Bisericii Ortodoxe, privind eroarea pe care aceasta o săvârșea în problematica arderii cadavrelor. El evidenția faptul că forurile ortodoxe nu utilizau aceeași unitate de măsură privind diverse rătăciri ale vremii față de spiritul creștin, pe unele dintre acestea chiar tolerându-le și încorporându-le în propriile obișnuințe. Erau astfel blamate tolerarea reclamelor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mormintelor; totul se schimbă, nimic nu moare!..."190 Ultimul articol publicat de arhimandrit în revista Flacăra Sacră datează din ianuarie 1939. Are un titlu cu iz profetic, Șerboianu parcă anticipându-și moartea, survenită doi ani mai târziu. El tratează o problematică spinoasă a acelor vremuri și nerezolvată până astăzi, și anume dorința exprimată de cineva, ca ultim act de voință, de a fi incinerat. Articolul său nu reprezenta un subiect nou în paginile revistei. Mai fusese tratat și, uneori, s-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Costin, director al Operei Române, căruia familia nu i-a respectat dorința, exprimată, la un moment dat, și în versuri 192. Mai recent cazul lui Cristian Pațurcă ar putea fi invocat, ca demonstrând cu putere perpetuarea situației. Pentru Șerboianu întreaga problematică avea un caracter special, fiind vorba despre o practică larg răspândită la toate categorii sociale și se manifesta, în cazul mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica în directă conexiune cu morala, bunuț simț și ordinea publică, considerând că : "1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și ordinei publice; dacă nu prezintă imposibilitate de executare, atunci să fie executată întocmai, căci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
crematoriu de către un preot caterisit ar fi echivalent cu acțiunile unui militar degradat. Pe de altă parte, greutatea insuportabilă a incinerării cuiva apropiat a fost invocată ca argument anticremaționist, inclusiv de către arhimandritul Iuliu Scriban. În orice caz, și mai recent problematica a fost luată în discuție de către diverși teologi și preoți ortodocși, care concluzionau că este obligatoriu ca o asemenea dorință să nu fie îndeplinită, fiind o condiție și probă fundamentală de credință mai ales pentru cei vii, și nu pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în universul modernității, știința nu încetează totuși să prezinte un caracter singular, care o diferențiază de celelalte manifestări ale spiritului și care face ca, într-un anumit fel, să trebuiască ales între ele. Asupra acestui caracter singular, deja întrevăzut de problematică, este nimerit să revenim. Știința, știința matematică a naturii a scos din joc calitățile sensibile ale acesteia, adică lumea-vieții și viața însăși. Că această știință se înfăptuiește ca o modalitate a vieții și, prin urmare, ca o formă de cultură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
urmă, din cauza patosului său, este cel care se întrerupe, oprirea se produce în suferire, în faza sa de suferință și odată cu ea se produce și inversarea. Căci, în fond, oprirea ca atare nu este niciodată posibilă. Așa cum a stabilit întreaga problematică, barbaria se ivește și se dezlănțuie nu ca simplă oprire a vieții și a dezvoltării sale, ci ca autonegare a acesteia. Înainte de a reveni pentru ultima oară asupra acestei circumstanței finale, să descriem oprirea, în măsura în care ea îmbracă acest aspect, să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
metodologică, vizând de altminteri cunoașterea unei ființări non-subiective în sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care capătă forma revenirii masive a sentimentului în chiar acel loc de unde viața tocmai fusese alungată. Ne vom mulțumi să cercetăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ștefan știe să argumenteze cu instrumentele școlii filosofice pe care a absolvit-o. Știe să se aplece comprehensiv, din perspectiva celor abilitați în asistența socială, asupra celor aflați în reală nevoie de asistare. Știe să distingă, cu ajutorul teoriilor politice, între problematica dreptății și cea a carității, știe cum să argumenteze că familia monoparentală poate să fie o opțiune perfect coerentă cu o viață împlinită, autoafirmativă și liberă și nicidecum doar cu o nefericire de o natură sau alta (abandon, sărăcie), fiindcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este necesară adăugarea dimensiunii politice. Astfel, posibilitatea de a circumscrie premise pentru politicile publice, care să țină cont de necesitatea de a acorda șanse egale femeilor și bărbaților în calitatea lor de părinți, este mai bună. Analiza de față a problematicii familiei monoparentale poate fi considerată o abordare politică, pentru că tratează relațiile sociale în termenii unor relații de putere. În acest sens, de pildă, sunt surprinse dimensiuni privind dominația unor oameni asupra altora în sfera privată. Mai mult, este analizată problema
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
putea fi următorul: O teorie este feministă dacă (1) în cadrul ei genul ocupă un loc central, teoria respectivă încercând să înțeleagă caracterul și natura de gen ale relațiilor, instituțiilor și proceselor sociale; ( 2) dacă relațiile de gen sunt tratate ca problematice, nefiind considerate naturale sau de neschimbat, ci un produs al factorilor socioculturali și istorici. (J. Chafez, 1988, apud L. Grünberg, 2002, p. 108) Un alt argument se referă la alegerea temei vizând monoparentalitatea ca o situație în care se află
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
identificarea unor mijloace de emancipare a femeilor părinți singuri (L. Grünberg, 2002, pp. 97-110). Pe tot parcursul analizei, este operaționalizată distincția public/privat și, de aici, a consecințelor privind dificultățile pe care le întâmpină cei care trăiesc în familii monoparentale. Problematica familiei monoparentale este evaluată și în termenii drepturilor celor implicați: copii și părinți. În cele mai frecvente cazuri, sunt analizate obligațiile părinților față de copii, iar drepturile sunt tratate secundar (în cazurile familiilor complete, drepturile sunt subînțelese; în cazurile conflictuale între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prezentate spre soluționare, sunt discutate drepturile persoanelor din familii legalizate față de ale celor din familii nelegalizate, ale părinților naturali față de cei sociali (am în vedere, pentru România, situația asistentului maternal, iar pentru cazurile discutate mă refer la părinții adoptivi). Analizând problematica drepturilor părinților naturali, am observat o subordonare a relațiilor parentale față de cele maritale; în fapt, părinții se bucură de toate prerogativele dacă se află în relații legalizate și întâmpină dificultăți de exercitare a rolurilor parentale dacă relațiile dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acest lucru). Demersul de față este doar o abordare față de care, cu siguranță, sunt posibile nenumărate altele. De pildă, cele care ar viza implicarea femeilor, mame singure pe piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul sau violența asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul sau violența asupra lor, nici situațiile de abandon. Aceste fenomene sunt importante privind consecințele monoparentalității. Nu am reușit să dezvolt suficient problematica răspunderii parentale și nici a răspunderii comunitare față de familie. Din gama de probleme care se pot aborda cu sens pentru o familie monoparentală, am avut în vedere doar aspecte referitoare la părintele singur, mai precis a mamei singure, probleme pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viața privată, să surprind cum relațiile de gen, ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată. CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și neinteresant faptul că o persoană își crește singură copilul. Intră într-o zonă a cumințeniei comportamentale, pusă la colțul societății. 1.1. Personal și politictc " 1.1. Personal și politic" M-am întrebat dacă, în încercarea de a aborda problematica familiei monoparentale din perspectiva teoriilor politice, nu voi ajunge cumva la constatarea evidențiată încă de feminismul american, cunoscut sub numele de „feminism al valului II”, după care tot ceea ce este personal este politic? Această etapă de analiză a situației femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fără influențe semnificative și pentru sfera publică. Ipoteza pe care o asum referitoare la raportul dintre public și privat este că acesta poate fi dacă nu de concordanță, cel puțin unul de coordonare. Decizia de factură politică a influențat constant problematica familiei, viața privată a oamenilor, în general. De pildă, pentru perioada comunistă, în România, reglementările privind familia, considerată celulă de bază a societății, erau astfel stabilite încât aceasta era, în fapt, subordonată mecanismelor politice ale statului comunist. Relațiile interumane erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la perspectiva lui Mill, aceea este că, întotdeauna când aleg sfera privată, în fapt, femeile nu aleg, ci împlinesc doar ceea ce este posibil să realizeze față de condițiile existențiale date, pe care le receptează în toate restricțiile lor. Atunci când privatitatea este problematică (o bună întrebare fiind: când aceasta nu este dificilă?), pentru că presupune o familie monoparentală, cu dificultățile existențiale specifice, opuse față de ceea ce s-ar putea crede la prima vedere, opțiunea de supraviețuire a femeilor ca părinți singuri este către sfera publică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de familie, dar presupune și intrarea în relații extra-familiale diverse. În cele mai multe cazuri, resursele insuficiente fac necesare colaborări în afara familiei, chiar apelul la sprijinul direct al altor persoane. 2. Starea de fapttc "2. Starea de fapt" În societățile occidentale contemporane, problematica familiei cu un singur părinte este din ce în ce mai amplu luată în considerare din perspectiva cercetării și a politicilor publice. În unele țări, ponderea familiilor monoparentale a crescut foarte mult. Numărul nașterilor în afara căsătoriei legitime este pe plan mondial în creștere: în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
greu de surprins în studiile sociologice este separarea, situație în care, în fapt, cuplul se destramă, iar relațiile părinților cu copii sunt marcate de conflictele dintre adulți. Pe lângă constatările de ordin cantitativ, pot fi invocate drept bune argumente pentru analiza problematicii familiei monoparentale consecințele privind calitatea vieții membrilor acesteia. Familiile cu copii sunt predispuse, în momentul de față, în România, unui risc accentuat de sărăcie 23. Explicațiile sunt legate fie de creșterea cheltuielilor de întreținere pentru fiecare copil în parte (copiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]